Nu stiam de existenta lui, mi l-a recomandat cel mai bun prieten pe care il am. El nu e genul care sa recomande filme asa ca bineinteles ca mi-a starnit curiozitatea. Thriller conspirational si psihologic, horror supranatural, drama. Toate bune si frumoase numai ca horror nu prea, ce-i drept nu e pentru firi simtitoare, e destul de dur cu deosebire spre final. N-a fost scos in fata, i se reproseaza prozelitismul, unii critici afirma ca ii lipseste subtilitatea si ca de fapt cineastii s-au folosit de film pentru a transmite un discurs religios in care cred. Si totusi... Opt accidente auto in timpul filmarilor, defectiuni ale echipamentelor, defectiuni electrice, alarme frecvente de incendiu si camere de filmat care se defectau des. O fi doar intamplare ?
Mie filmul m-a amintit, prin forta si intensitatea dialogurilor si a confruntarii verbale dintre cei doi, de ,,The Sunset Limited,,. E vorba de spectacolul pe care l-am vazut la Unteatru cu Pavlu si Bovnocki, filmul nu l-am vazut inca. Frumusetea si forta lui ,,Nefarious,, stau tocmai in aceste dialoguri care merita urmarite cu cea mai mare atentie. Pe Sean Patrick Flannery l-am vazut in urma cu ani buni in rolul tanarului Indiana Jones, nu mi-a spus nimic la vremea respectiva, mi s-a parut o fata comuna si cam atat. L-am redescoperit aici intr-un rol de o intensitate fantastica de care se achita magna cum laudae, daca ar fi fost un film care sa respecte agenda politica a zilei sunt convins ca ar fi curs premiile, inclusiv cel putin o nominalizare la Oscar. Nu la fel de stralucitor prin comparatie e Jordan Belfi dar si el se achita bine de partitura care ii este incredintata. ,,Nefarious,, e destinat in primul rand celor care isi propun sa gandeasca. Foarte bun.
Smrs
pe 02 Mai 2026 03:44
O sinteză teologică magistrală, care nu mai ține cont de cultul pe care îl are privitorul și exprimă pe limbajul omului de rând mai multe decât orice tratat teologic din lumea asta. Nu e nici horror, nici thriller, e un avertisment, e un film făcut să trezească conștiințe în ceasul al 12-lea.
Într-un festival al erorilor morale din zilele noastre, de tipul „trupul meu, alegerea mea”, „identitatea de gen și dreptul la iubire”, „anularea discursului urii” și tot amalgamul de corectitudini politice, omul orb spiritual nu deosebește că le facem mai rău și mai mult decât înainte. O reinstaurare concretă a Sodomei și Gomorei pornind de la același motto al Satanei: sunt liber și fac ce vreau! O revoltă contra limitării pe care ne-o impune Divinitatea. Suntem fix la fel.
Scenariul, printr-o interpretare fenomenală a lui Edward și niște aluzii fine și excelent inserate în film (aluzia la trădarea lui Petru de 3 ori cu cele 3 crime ale doctorului/promisiunea lumii și a faimei asemenea ispitirii lui Iisus/sceneta asemănătoare cu judecata lui Iisus, în care medicul se identifică fără să vrea cu Pilat și alte câteva) totul este dus excepțional până la capăt. Și fără să vrea, deși aproape credincios în final, medicul înfăptuiește cu bune intenții (de a avertiza lumea), fix ceea ce refuzase să facă - oferta Stăpânului de a aduce în lume Evanghelia Satanei prin publicarea cărții. Cam ceea ce facem noi zi de zi, crezând că facem mai mult bine decât rău atunci când ridicăm blasfemia la rang de artă ( vezi JO Paris), susținem denaturarea sexuală (lgbtq), sau că avortul nu este crimă, dar...nu discriminăm rasial, iar asta ne spală păcatele, nu? Comic, filmul ne informează că azi mai mult ca oricând au loc cele mai multe cazuri de abuzuri sexuale, iar discriminarea rasială este și atunci când ridici minoritatea deasupra majorității. În ansamblul ei, lumea de astăzi e doar un circ în care puțini mai văd realitatea, ne scufundăm încet, iar totul se întâmplă pentru că așa a fost proorocit oricum. Important este să „mene, mene tekel upharshin”, adică când „vei fi cântărit în balanță, să faci parte dintre cei aleși”, doar că de Dumnezeu.
Involuntar, filmul acesta mi-a trezit amintiri din 3-4 filme diferite in anumite secvențe (Nuremberg - cu psihiatrul care urma să scrie cartea care să îl propulseze/ The Rite - cu tânărul ateu care se convinge/ Patimile lui Hristos - cu dialogurile religioase/ The Sunset limited - cu dialogul acela incredibil care ai vrea să nu se termine niciodată). De fapt, asta este și problema, că se termină brusc și nenecesar. Aș fi vrut să văd cum continuă viața doctorului după..
xerses
pe 06 Ianuarie 2026 15:09
Clar te zdruncina rau acest film chiar daca este doar un spectator pasiv si necredincios.
user-6714d7a83109a
pe 06 Ianuarie 2026 14:45
Dincolo de subiect si alte comentarii filmul este excepțional și interpertarea actoriceasca a celui
care a jucat rolul personajului posedat este excelenta.
Un fim cu buget redus cu o acțiune simplă este unul dintre cele mai bune filme din acest gen horror /mister vizionate de mine până acum. Alte două filme cum ar fi Prince of the Darkness 1987 Dracula din 1992 și Hanibal alături de Tăcerea Mieilor și Dragonul Roșu, te incită și te electrizează.
Demonii sunt reali iar lumea nevăzută e reala, iar noi, material, trăim la nivelul aparențelor si nu avem subtilitatea minții ca sa putem vedea dincolo. Sunt convins că 99% din cei care urmaresc astfel de filme în care subiectul este diavolul înțeleg prea puțin. Trebuie să fi avut treabă cu ei, cu demonii, ca să știi la ce mă refer.
Oricum ar fi acest film este binevenit într-o lume demonizată în care creștinii sunt primii luați în vizor de către Tatăl minciunii și sunt cei mai chinuiți.
florin2014
pe 11 Ianuarie 2024 10:21
Nu ma asteptam sa fie asa de bine facut, avand in vedere subiectul. Sean Patrick Flanery joaca excelent, o placere sa-l urmaresti.
user-646bcdc5f3b40
pe 22 Mai 2023 23:21
nu merge e tzeakaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Ciucaciuca
pe 04 Mai 2023 21:56
Când o sa fie premiera in Romania? Deja a trecut ceva timp de lansarea oficială.
user-644d8aa73c5d2
pe 30 Aprilie 2023 00:23
Vreau sa-l vad la cinema in Romania și să-mi invit familia.
Mie filmul m-a amintit, prin forta si intensitatea dialogurilor si a confruntarii verbale dintre cei doi, de ,,The Sunset Limited,,. E vorba de spectacolul pe care l-am vazut la Unteatru cu Pavlu si Bovnocki, filmul nu l-am vazut inca. Frumusetea si forta lui ,,Nefarious,, stau tocmai in aceste dialoguri care merita urmarite cu cea mai mare atentie. Pe Sean Patrick Flannery l-am vazut in urma cu ani buni in rolul tanarului Indiana Jones, nu mi-a spus nimic la vremea respectiva, mi s-a parut o fata comuna si cam atat. L-am redescoperit aici intr-un rol de o intensitate fantastica de care se achita magna cum laudae, daca ar fi fost un film care sa respecte agenda politica a zilei sunt convins ca ar fi curs premiile, inclusiv cel putin o nominalizare la Oscar. Nu la fel de stralucitor prin comparatie e Jordan Belfi dar si el se achita bine de partitura care ii este incredintata. ,,Nefarious,, e destinat in primul rand celor care isi propun sa gandeasca. Foarte bun.
Într-un festival al erorilor morale din zilele noastre, de tipul „trupul meu, alegerea mea”, „identitatea de gen și dreptul la iubire”, „anularea discursului urii” și tot amalgamul de corectitudini politice, omul orb spiritual nu deosebește că le facem mai rău și mai mult decât înainte. O reinstaurare concretă a Sodomei și Gomorei pornind de la același motto al Satanei: sunt liber și fac ce vreau! O revoltă contra limitării pe care ne-o impune Divinitatea. Suntem fix la fel.
Scenariul, printr-o interpretare fenomenală a lui Edward și niște aluzii fine și excelent inserate în film (aluzia la trădarea lui Petru de 3 ori cu cele 3 crime ale doctorului/promisiunea lumii și a faimei asemenea ispitirii lui Iisus/sceneta asemănătoare cu judecata lui Iisus, în care medicul se identifică fără să vrea cu Pilat și alte câteva) totul este dus excepțional până la capăt. Și fără să vrea, deși aproape credincios în final, medicul înfăptuiește cu bune intenții (de a avertiza lumea), fix ceea ce refuzase să facă - oferta Stăpânului de a aduce în lume Evanghelia Satanei prin publicarea cărții. Cam ceea ce facem noi zi de zi, crezând că facem mai mult bine decât rău atunci când ridicăm blasfemia la rang de artă ( vezi JO Paris), susținem denaturarea sexuală (lgbtq), sau că avortul nu este crimă, dar...nu discriminăm rasial, iar asta ne spală păcatele, nu? Comic, filmul ne informează că azi mai mult ca oricând au loc cele mai multe cazuri de abuzuri sexuale, iar discriminarea rasială este și atunci când ridici minoritatea deasupra majorității. În ansamblul ei, lumea de astăzi e doar un circ în care puțini mai văd realitatea, ne scufundăm încet, iar totul se întâmplă pentru că așa a fost proorocit oricum. Important este să „mene, mene tekel upharshin”, adică când „vei fi cântărit în balanță, să faci parte dintre cei aleși”, doar că de Dumnezeu.
Involuntar, filmul acesta mi-a trezit amintiri din 3-4 filme diferite in anumite secvențe (Nuremberg - cu psihiatrul care urma să scrie cartea care să îl propulseze/ The Rite - cu tânărul ateu care se convinge/ Patimile lui Hristos - cu dialogurile religioase/ The Sunset limited - cu dialogul acela incredibil care ai vrea să nu se termine niciodată). De fapt, asta este și problema, că se termină brusc și nenecesar. Aș fi vrut să văd cum continuă viața doctorului după..
care a jucat rolul personajului posedat este excelenta.
Un fim cu buget redus cu o acțiune simplă este unul dintre cele mai bune filme din acest gen horror /mister vizionate de mine până acum. Alte două filme cum ar fi Prince of the Darkness 1987 Dracula din 1992 și Hanibal alături de Tăcerea Mieilor și Dragonul Roșu, te incită și te electrizează.
Demonii sunt reali iar lumea nevăzută e reala, iar noi, material, trăim la nivelul aparențelor si nu avem subtilitatea minții ca sa putem vedea dincolo. Sunt convins că 99% din cei care urmaresc astfel de filme în care subiectul este diavolul înțeleg prea puțin. Trebuie să fi avut treabă cu ei, cu demonii, ca să știi la ce mă refer.
Oricum ar fi acest film este binevenit într-o lume demonizată în care creștinii sunt primii luați în vizor de către Tatăl minciunii și sunt cei mai chinuiți.