.Scurtmetrajul din 1952 "Neighbours"/ “Vecinii” al lui Norman McLaren (o combinatie de live-action cu animația stop-motion) este, probabil, cea mai cunoscută producție National Film Board of Canada, din toate timpurile. Pictorul Pablo Picasso il aprecia drept “cel mai bun film facut vreodata”.
Intriga filmului este dezarmant de simplă: doi vecini petrec, in deplina armonie, o după-amiază leneșă, la soare, fiecare stand pe un sezlong in fata casei sale, citind ziarul si tragand din pipa. Atentie la titlurile celor doua ziare! – cele ale unui ziar sunt complet dezmințite de ale celuilalt. Exact la mijlocul spatiului dintre proprietatile celor doi rasare, brusc, o floare. După extazul initial generat de aceasta, lacomia ilogica a amandurora isi spune cuvantul si încep să si-o revendice ca proprietate privată. Cearta degenereaza rapid, devenind irațional de violentă și, în cele din urmă, fatală pentru toata lumea. Absolut remarcabila nota de suprarealism din scena în care unul ridică între cele două case o baricadă, pentru a inconjura floarea pe partea sa de gard, în timp ce celălalt o reașază în avantajul său, sau floarea isi foloseste petalele gingase in incercarea de a se adăposti de agresiunile celor doi care si-o revendica.
Surpriza de proportii a filmului vine insa spre final, când, după ce au călcat în picioare floarea în timpul luptei, ambii bărbați sunt cuprinsi de o poftă de sânge febrilă. Vopsiti sugestiv si grotesc pe fetele dezumanizate, precum indienii razboinici, fiecare intra în casa celuilalt și ucide fiintele nevinovate gasite (soția si pruncul alaptat la san). Gardul candva alb este transformat în cruci pe mormintele aflate acolo unde erau, nu cu mult timp in urma, casele. Cate o floare identica infloreste pe fiecare din cele doua morminte.
Titlurile finale reprezinta un colaj animat al expresiei „Iubește-ți aproapele” în diferite limbi.
Partitura electronica, nu intamplator monotona, este semnata de McLaren insusi.
Povestea notorietatii surprinzatoare a acestui scurtmetraj este fascinanta.
McLaren a avut ideea de a face filmul ca o pildă despre război după o călătorie în China cu UNESCO. El dezvoltase empatie pentru poporul chinez și a fost surprins, la întoarcerea în Canada, să descopere că tara recent vizitata nu era privită într-o lumină bună, motivul fiind razboiul din Coreea: „Am fost inspirat să fac Neighbours printr-o ședere de aproape un an în Republica Populară Chineză. Deși am văzut doar începuturile revoluției lui Mao, credința mea în natura umană a fost revigorată de aceasta. Apoi m-am întors în Quebec și în Coreea. A început războiul (...) Am decis să fac un film cu adevărat puternic despre antimilitarism și împotriva războiului”.
Intenția inițială a lui McLaren a fost să facă o productie experimentala pentru a încerca animația cu un singur cadru cu actori în direct. Era influențat de filmele franceze din prima jumătate a secolului al XX-lea, care au folosit o tehnică similară (deși au abandonat-o după câțiva ani). Scurtmetrajul lui McLaren a fost improvizat și produs fără un scenariu de filmare. A fost filmat în vara anului 1951, lângă aeroportul Rockcliffe din Ottawa, cu o echipa formata din patru persoane: McLaren - regizor, Wolf Koenig în fața camerei și duo-ul format din Grant Munro și Jean-Paul Ladouceur ca actori. McLaren a ales să-l faca pe film Kodachrome de 16 mm, pentru a reduce costurile. Coloana sonoră sintetică a fost creată de McLaren, pictând sunetul direct pe film.
NFB a considerat “Vecinii” o potrivire naturala pentru piata non-teatrala, in special teatrele de arta. A fost proiectat pentru distribuitorii de teatru canadieni, care au considerat că nu este prea grozav. Columbia Pictures a fost de acord să-l distribuie în câteva cinematografe de artă din Canada, dar nu s-a așteptat niciodată ca acesta să facă mare zgomot. Distribuitorii NFB nu au simțit că filmul are prea multe șanse.
La randul lor, majoritatea distribuitorilor de teatru americani, carora li s-a arătat filmul, l-au refuzat, declarând că este „prea îngrozitor și de o calitate tehnică slabă”. A fost, totuși, preluat de distribuitorul Mayer-Kingsley, care l-a adus la 35 mm și a încercat să il arate la New York, în octombrie 1952. Mai multe cinematografe l-au refuzat, dar distribuitorul a persistat și a reușit să facă o rezervare la Trans. - Teatrul Lux, alături de lungmetrajul “O Henry's Full House”, cu Anne Baxter și Marilyn Monroe. A rulat timp de câteva săptămâni, calificându-se pentru Premiile Academiei. Chiar dacă Norman McLaren era cunoscut în cercurile cinematografice pentru minunatele sale filme de animație, nimeni nu se aștepta la nominalizarea la Oscar care a urmat si, mai cu seama, la castigarea prestigiosului trofeu, in 1953.
Între timp, la aprecierea criticilor, “Neighbours” a fost prezentat în Franța și Regatul Unit. Odată câștigat Oscarul, fiecare distribuitor din Canada și din întreaga lume l-a dorit. Interesant este că Norman McLaren călătorea în India în acel moment și i s-a trimis o telegramă prin care era informat despre victorie; a raspuns că este fericit să câștige un premiu, dar… „cine era acest Oscar?”
In Canada, mulțor oameni nu le-a plăcut filmul, neintelegandu-l, unii chiar au cerut cinematografelor să-l retragă (a primit doar aproximativ 90 de rezervări comerciale în perioada sa de 7 ani în această țară). Acest lucru nu este surprinzător, deoarece filmele experimentale nu au fost bine primite în anii 1950. Răspunsul a fost foarte diferit în afara Canadei: a devenit cel mai popular film NFB din toate timpurile.
Secvența terifianta de cca 15 secunde (aprox. 6:45 - 7:00) în care femeile și bebelușii sunt atacați a fost înlăturată de un distribuitor american de educație, care a considerat că este prea violentă (a obiectat și distribuitorul de teatru italian). McLaren a fost supărat inițial pentru că a simțit că tăierea filmului ar crea probleme cu coloana sonoră. A fost însă impresionat de versiunea prescurtată și a decis să o lase așa; acesta a devenit tiparul oficial, distribuit de NFB în anii următori. La sfârșitul anilor 1960, în timp ce călătorea în Europa și SUA, McLaren a primit multe plângeri de la oameni care i-au cerut să aducă înapoi versiunea originală. Din cauza acestui fapt și a conflictului în creștere din Vietnam, în 1967 McLaren a decis să restabilească filmul la lungimea inițială. El a simțit că versiunea mai lungă, cu imaginile cu oameni nevinovați cazuti victime, era o alegorie puternică a războiului, spre deosebire de versiunea mai scurtă, care se concentra mai mult pe o dispută între două persoane și era oarecum lipsită de impact. Restaurarea a fost facuta dintr-o imprimare veche, care insa nu era in cea mai buna stare.
Filmul a câștigat multe premii de-a lungul anilor, dar, în mod ciudat, au fost la categoria documentar, deși nu avea elemente documentare în el. Acest lucru este valabil și pentru Oscarul câștigat in 1953 pentru cel mai bun scurtmetraj documentar.
A fost desemnat drept CAPODOPERA de către Canadian Audio-Visual Preservation Trust - organizație caritabilă non-profit dedicată promovării conservării patrimoniului audiovizual al Canadei -, în 2000, primul an în care a fost acordat acest prestigios premiu.
În 2006, filmul, dimpreună cu toate lucrările lui McLaren, au fost complet restaurate de NFB și lansate într-un set special de șapte DVD-uri Master's Edition.
În 2009, "Neighbours" a fost adăugat la Programul UNESCO „Memoria lumii", care listeaza cele mai importante colecții de patrimoniu documentar din lume.
Secretul succesului neasteptat al acestui filmulet de putin peste 8 minute consta, probabil, in faptul ca are un mesaj extrem de simplu, care rezonează cu oamenii din fiecare colț al planetei, exprimand, in doar cateva minute, un amalgam de emotii pe care productii de 2 ore sau mai mult nu reusesc sa le exprime.
In 1992, "Neighbours" a influentat videoclipul "Rest in Peace" al trupei rock americane Extreme. In videoclipul lor, vecinii se cearta pentru un televizor care arata trupa interpetand melodia, in loc de o floare. Trupa a fost data in judecata, dar controversa a fost rezolvata rapid in afara instantei. Uterior, au lansat o noua versiune a videoclpului, constând doar din montajul de performanta al trupei pe o ciclorama alba care a fost afisat pe televizor in videoclipul original. Cântecul a intrat în topul Billboard Hot 100 din SUA, ajungând pe locul 96. A urcat pe primul loc in topul Mainstream Rock – Billboard, în noiembrie 1992. În Marea Britanie, cântecul a ajuns pe locul 13 în UK Singles Chart.
Intriga filmului este dezarmant de simplă: doi vecini petrec, in deplina armonie, o după-amiază leneșă, la soare, fiecare stand pe un sezlong in fata casei sale, citind ziarul si tragand din pipa. Atentie la titlurile celor doua ziare! – cele ale unui ziar sunt complet dezmințite de ale celuilalt. Exact la mijlocul spatiului dintre proprietatile celor doi rasare, brusc, o floare. După extazul initial generat de aceasta, lacomia ilogica a amandurora isi spune cuvantul si încep să si-o revendice ca proprietate privată. Cearta degenereaza rapid, devenind irațional de violentă și, în cele din urmă, fatală pentru toata lumea. Absolut remarcabila nota de suprarealism din scena în care unul ridică între cele două case o baricadă, pentru a inconjura floarea pe partea sa de gard, în timp ce celălalt o reașază în avantajul său, sau floarea isi foloseste petalele gingase in incercarea de a se adăposti de agresiunile celor doi care si-o revendica.
Surpriza de proportii a filmului vine insa spre final, când, după ce au călcat în picioare floarea în timpul luptei, ambii bărbați sunt cuprinsi de o poftă de sânge febrilă. Vopsiti sugestiv si grotesc pe fetele dezumanizate, precum indienii razboinici, fiecare intra în casa celuilalt și ucide fiintele nevinovate gasite (soția si pruncul alaptat la san). Gardul candva alb este transformat în cruci pe mormintele aflate acolo unde erau, nu cu mult timp in urma, casele. Cate o floare identica infloreste pe fiecare din cele doua morminte.
Titlurile finale reprezinta un colaj animat al expresiei „Iubește-ți aproapele” în diferite limbi.
Partitura electronica, nu intamplator monotona, este semnata de McLaren insusi.
Povestea notorietatii surprinzatoare a acestui scurtmetraj este fascinanta.
McLaren a avut ideea de a face filmul ca o pildă despre război după o călătorie în China cu UNESCO. El dezvoltase empatie pentru poporul chinez și a fost surprins, la întoarcerea în Canada, să descopere că tara recent vizitata nu era privită într-o lumină bună, motivul fiind razboiul din Coreea: „Am fost inspirat să fac Neighbours printr-o ședere de aproape un an în Republica Populară Chineză. Deși am văzut doar începuturile revoluției lui Mao, credința mea în natura umană a fost revigorată de aceasta. Apoi m-am întors în Quebec și în Coreea. A început războiul (...) Am decis să fac un film cu adevărat puternic despre antimilitarism și împotriva războiului”.
Intenția inițială a lui McLaren a fost să facă o productie experimentala pentru a încerca animația cu un singur cadru cu actori în direct. Era influențat de filmele franceze din prima jumătate a secolului al XX-lea, care au folosit o tehnică similară (deși au abandonat-o după câțiva ani). Scurtmetrajul lui McLaren a fost improvizat și produs fără un scenariu de filmare. A fost filmat în vara anului 1951, lângă aeroportul Rockcliffe din Ottawa, cu o echipa formata din patru persoane: McLaren - regizor, Wolf Koenig în fața camerei și duo-ul format din Grant Munro și Jean-Paul Ladouceur ca actori. McLaren a ales să-l faca pe film Kodachrome de 16 mm, pentru a reduce costurile. Coloana sonoră sintetică a fost creată de McLaren, pictând sunetul direct pe film.
NFB a considerat “Vecinii” o potrivire naturala pentru piata non-teatrala, in special teatrele de arta. A fost proiectat pentru distribuitorii de teatru canadieni, care au considerat că nu este prea grozav. Columbia Pictures a fost de acord să-l distribuie în câteva cinematografe de artă din Canada, dar nu s-a așteptat niciodată ca acesta să facă mare zgomot. Distribuitorii NFB nu au simțit că filmul are prea multe șanse.
La randul lor, majoritatea distribuitorilor de teatru americani, carora li s-a arătat filmul, l-au refuzat, declarând că este „prea îngrozitor și de o calitate tehnică slabă”. A fost, totuși, preluat de distribuitorul Mayer-Kingsley, care l-a adus la 35 mm și a încercat să il arate la New York, în octombrie 1952. Mai multe cinematografe l-au refuzat, dar distribuitorul a persistat și a reușit să facă o rezervare la Trans. - Teatrul Lux, alături de lungmetrajul “O Henry's Full House”, cu Anne Baxter și Marilyn Monroe. A rulat timp de câteva săptămâni, calificându-se pentru Premiile Academiei. Chiar dacă Norman McLaren era cunoscut în cercurile cinematografice pentru minunatele sale filme de animație, nimeni nu se aștepta la nominalizarea la Oscar care a urmat si, mai cu seama, la castigarea prestigiosului trofeu, in 1953.
Între timp, la aprecierea criticilor, “Neighbours” a fost prezentat în Franța și Regatul Unit. Odată câștigat Oscarul, fiecare distribuitor din Canada și din întreaga lume l-a dorit. Interesant este că Norman McLaren călătorea în India în acel moment și i s-a trimis o telegramă prin care era informat despre victorie; a raspuns că este fericit să câștige un premiu, dar… „cine era acest Oscar?”
In Canada, mulțor oameni nu le-a plăcut filmul, neintelegandu-l, unii chiar au cerut cinematografelor să-l retragă (a primit doar aproximativ 90 de rezervări comerciale în perioada sa de 7 ani în această țară). Acest lucru nu este surprinzător, deoarece filmele experimentale nu au fost bine primite în anii 1950. Răspunsul a fost foarte diferit în afara Canadei: a devenit cel mai popular film NFB din toate timpurile.
Secvența terifianta de cca 15 secunde (aprox. 6:45 - 7:00) în care femeile și bebelușii sunt atacați a fost înlăturată de un distribuitor american de educație, care a considerat că este prea violentă (a obiectat și distribuitorul de teatru italian). McLaren a fost supărat inițial pentru că a simțit că tăierea filmului ar crea probleme cu coloana sonoră. A fost însă impresionat de versiunea prescurtată și a decis să o lase așa; acesta a devenit tiparul oficial, distribuit de NFB în anii următori. La sfârșitul anilor 1960, în timp ce călătorea în Europa și SUA, McLaren a primit multe plângeri de la oameni care i-au cerut să aducă înapoi versiunea originală. Din cauza acestui fapt și a conflictului în creștere din Vietnam, în 1967 McLaren a decis să restabilească filmul la lungimea inițială. El a simțit că versiunea mai lungă, cu imaginile cu oameni nevinovați cazuti victime, era o alegorie puternică a războiului, spre deosebire de versiunea mai scurtă, care se concentra mai mult pe o dispută între două persoane și era oarecum lipsită de impact. Restaurarea a fost facuta dintr-o imprimare veche, care insa nu era in cea mai buna stare.
Filmul a câștigat multe premii de-a lungul anilor, dar, în mod ciudat, au fost la categoria documentar, deși nu avea elemente documentare în el. Acest lucru este valabil și pentru Oscarul câștigat in 1953 pentru cel mai bun scurtmetraj documentar.
A fost desemnat drept CAPODOPERA de către Canadian Audio-Visual Preservation Trust - organizație caritabilă non-profit dedicată promovării conservării patrimoniului audiovizual al Canadei -, în 2000, primul an în care a fost acordat acest prestigios premiu.
În 2006, filmul, dimpreună cu toate lucrările lui McLaren, au fost complet restaurate de NFB și lansate într-un set special de șapte DVD-uri Master's Edition.
În 2009, "Neighbours" a fost adăugat la Programul UNESCO „Memoria lumii", care listeaza cele mai importante colecții de patrimoniu documentar din lume.
Secretul succesului neasteptat al acestui filmulet de putin peste 8 minute consta, probabil, in faptul ca are un mesaj extrem de simplu, care rezonează cu oamenii din fiecare colț al planetei, exprimand, in doar cateva minute, un amalgam de emotii pe care productii de 2 ore sau mai mult nu reusesc sa le exprime.
In 1992, "Neighbours" a influentat videoclipul "Rest in Peace" al trupei rock americane Extreme. In videoclipul lor, vecinii se cearta pentru un televizor care arata trupa interpetand melodia, in loc de o floare. Trupa a fost data in judecata, dar controversa a fost rezolvata rapid in afara instantei. Uterior, au lansat o noua versiune a videoclpului, constând doar din montajul de performanta al trupei pe o ciclorama alba care a fost afisat pe televizor in videoclipul original. Cântecul a intrat în topul Billboard Hot 100 din SUA, ajungând pe locul 96. A urcat pe primul loc in topul Mainstream Rock – Billboard, în noiembrie 1992. În Marea Britanie, cântecul a ajuns pe locul 13 în UK Singles Chart.