Neînvinsă-i dragostea (1994)

O fată de optsprezece ani, sărbătorindu-și majoratul, află că logodnicul pe care-l aștepta la ziua ei a părăsit-o. Disperată, ia un pumn de barbiturice, i se constată decesul și e dusă la morgă. Paznicul de noapte al morgii, necrofil de soiul lui, o violează. În urma șocului, fata "învie", reieșind că suferise doar o moarte clinică.

În continuare, reacțiile sunt împărțite. O parte a familiei doreste ca violatorul necrofil să fie închis, pe când alții îi sunt recunoscători că a "trezit" fata la timp, salvând-o de o autopsie care i-ar fi fost cu adevărat fatală. Sesizarea penală, însă, duce la un paradox: care va fi capul de acuzare? Viol, sau profanare de cadavru? Întorsătura neașteptată produsă de "înviere" anulează elementele constitutive ale ambelor acuzații.

Ca să fie tacâmul complet, apare și logodnicul, cuprins de remușcări - dar în clipa când află ce s-a întâmplat, începe să facă scandal, că el nu se mai însoară cu ea, pentru că nu mai e fecioară!

(După un articol din "Expres-Magazin", 1991, atribuit greșit cotidianului "Evenimentul Zilei".) Pornind de la acest caz, autorul filmului a imaginat scenariul (care este prezentat alăturat în articolul povestea filmului pe larg). Ulterior, reporterul Corneliu Popa a pornit pe urmele cazului - localizat undeva în nordul țării - și a descoperit că totul fusese o invenție a semnatarului articolului inițial. Culmea, "legenda" se răspândise în zonă ca fiind reală, îmbogățită chiar și cu elemente din film!