Nelyubov (2017)

Un film apăsător care nu îți da pace după vizionare.
L-am văzut a doua oara. Un copil rezultat dintr-o relație intamplatoare suferă în tăcere ,introvertit își ineaca aleanul în natura. 2 părinți degenerati își încep noi relații crezând ca pot începe totul de la zero. Imaturi ,superficiali ,alienati, depersonalizati ,vidati sufleteste cred ca pot construi ceva dar rana adâncă produsa de dispariția/ moartea copilului le tulbura existenta noua și reintra în apatie și dezgust. Finalul ambiguu exacerbeaza tensiunea la paroxism. Admirabil regizor formidabil filmate cadrele din natură. E unul din preferații mei . Sondeaza adânc sufletul omenesc.

Filmul asta e o adevarata LECTIE DE PSIHOLOGIE INVERSA. E un film care iti arata calea spre dezastru emotional si goliciune sentimentala si te indeamna sa o iei la fuga in sens invers. Un film dur, asa cum doar regizorii rusi stiu sa faca, un film poate prea dur si chiar traumatizant pentru oamenii mai sensibili. Cu toate astea, nu exagerez cand spun ca e o capodopera. Un film care pare ca vrea sa-ti spuna asa: daca nici dupa ce te-ai uitat aici, nu ai inteles sa fii mai bun, esti irecuperabil!

Cum bine observa cineva după prima jumătate de oră în film nu se mai întâmplă nimic, aș zice că nici în prima parte a filmului nu se întâmplă nimic doar ne sunt prezentate personajele și situația lor din momentul respectiv și asta este marea calitate a regizorului, are curajul să spună că suntem prizioneri în viață, că nu putem face nimic chiar dacă uneori ne ,,trezim,, pentru un scurt moment. Un film care te pune pe gânduri și dureros de văzut pentru că e realist și ne descrie pe fiecare dintre noi.

Film bun, dar cam supraapreciat dupa cum reiese din comentarii. Bine realizat, subiectul bine ales, dar trebuie sa fii odihnit sa-l vezi, fiindca povestea decurge lent, iar unele cadre, am impresia, sunt extinse doar asa sa iasa filmul mai lung (din nefericire am vazut tehnica asta la mai multe filme - ceea ce nu face decat sa oboseasca privitorul, fara a transmite neaparat ceva).

Нелюбовь (2017)

“Din pacate” nu am luat `notite` – m-am folosit de film sa aprofundez rusa, am avut doua titrari (rusa si engleza) si am dat pauza aproape la fiecare replica – mi-a luat vreo cateva zile sa-l vad. Adica de fapt nu prea m-am “uitat” la film… totusi, unul de calibru greu – foarte misto. Regie de top, excelente comentariile sociale, apoi comentariu politic pe atat de pronuntat pe atat de fin. Jucat misto, o imagine excelenta… si nu chiaaar atat de apasator pe cat promitea. [Copilul, iubirea] E o metafora. Misto si scriptul.

Si am invatat multe expresii noi sau am castigat noi sensuri / nuante de limbaj. Clar “traduttore traditore”. Si rusa e ff misto.

Alea cu ortodoxia, cu biserica in cartier, cu divortul, cu barba, cu glumitele la munca, frustrarea bunicii sovietice, "nu trebuia sa-l dau", uitatul in camera dupa trening Rasiia, banda de politie ca cerc de legat filmul samd. Foarte multe misto.

Sincer nu inteleg cum un film atat de plictisitor,poate fi nominalizat la atatea premii,am vazut multe filme de acest gen ,mult mai intersante,dar este inca un film rusesc ,sters,sa nu aveti asteptari prea mari ,fiindca ve ti fi crunt dezamagiti,nu recomand !

S-au spus mai sus cam tot ce era de spus legat de acest minunat film.
As adauga totusi ca filmul SUBLINIAZA faptul ca cei mai multi dintre noi au ajuns sa functioneze doar la nivel cerebral si nici la acest nivel nu dau mari rezultate, inima fiind "inghetata" si in consecinta NU POT OFERI IUBIRE si NICI NU POT PRIMI IUBIRE, pentru ca nu poti atrage catre tine decit indivizi care vibreaza pe acelasi nivel cu vibratia ta.
Singura forma de IUBIRE la care au acces si in care se arunca cu totul, este IUBIREA TRUPEASCA daca putem spune asa, adica VENERAREA FORMEI FARA FOND (lucru care reiese clar din dialogul avut de mama copilului cu amantul bogat, mama care tot il intreaba pe acesta : "Ma iubesti?" ...iar el nu ii spune ca o iubeste ci ca este cea mai frumoasa bestie umana din lume...deci singuraul lucru pe care il poate aprecia la ea este CORPUL FIZIC.)
FILMUL ARATA CLAR CA NU POTI FII IUBIT DACA NU INVETI SA OFERI IUBIRE! ...iar de IUBIT nu putem iubi cu mintea ci doar cu inima!
De altfel SEDIUL SUFLETULUI este in INIMA.
Primul lucru care se dezvolta la embrionul uman este INIMA, apoi in jurul acesteia se formeaza restul corpului fizic...deci nefolosind inima persoanele respective nu sunt altceva decit niste roboti!!!
Superb film! De nota 200!!!

In general asa se cearta 3005% din cuplurile care urmeaza sa divorteze, zici ca-i un limbaj universal, sigur si mutii-l folosesc… din maini; pe niciunul dintre parintii care urmeaza sa divorteze nu-I intereseaza daca /cat sufera copilul care va ramane… la unul dintre ei…desi niciunul dintre parintii care urmeaza sa divorteze nu-si doreste copilul pe cap; ambii parinti care urmeaza sa divorteze au senzatia ca viitoarea relatie…in care sunt de mult bagati…este unica si singura potrivita…desi in 3006% din cazuri s-a demonstrat contrariul!
Un film de vazut, dar cuplurile care urmeaza sa divorteze se vor injura si scuipa oriunde pe planeta, intr-o maaaaaare proportie.

Un film exceptional. Surprinde o realitate dura a zilelor noastre, incercarea nefericita de a cauta fericirea, chiar cu pretul propriului copil.

Mesajul e foarte bun. Din pacate, filmul e o întreaga ancheta politista si atat. Vazuta din exterior. Practic, exceptand prima jumatate de ora, nu se intampla nimic in rest, politia cauta copilul si atat.

Excelent film! Dureros, dur, frumos in tragismul sau.
Observ ca nimeni nu a spus nimic despre destinul final al copilului. nici regizorul. Nu era important, insa as vrea sa stiu parerea voastra.
A murit? A plecat? A fost rapit? Era cel de pe masa legistului?

Excelent!! Chiar dacă la un moment dat filmul lui Zviagintsev poate lăsa senzaţia că spune o simplă poveste şi atât, cine îl va urmări de la început şi până la sfârşit va constata că e mult mai complex şi cu mai multe implicaţii decât ar putea părea. Într-o carte am citit mai demult următorul enunţ: „Răul nu este un principiu independent. Răul este negarea binelui”. Exact de la această premisă porneşte şi filmul de faţă, absolut neîntâmplător intitulat „Fără iubire”, mai ales că la un moment dat se spune: „fără iubire nu poţi trăi”. Personajele principale, ba chiar şi cele secundare sunt atinse de un egoism feroce, se gândesc doar la binele, la confortul, la siguranţa proprie şi aproape deloc la cel de alături. Banii, cariera, sexul... şi cam atât. Iar în momentul în care îţi întemeiezi o familie, eşti responsabil de soarta celorlalţi într-o măsură mult mai mare. Asta, fireşte, doar dacă înţelegi că eşti responsabil. Foarte bine alese cadrele pustii, reci, de la începutul şi sfârşitul filmului, care sugerează, de asemenea, vidul sufletesc al personajelor, iar căutarea lui Alioşa, care se va dovedi generatoare de noi acte de indiferenţă, este de fapt un pretext simbolic pentru căutarea umanităţii înseşi, pentru căutarea paradisului pierdut, dacă vreţi. Remarcabilă şi o altă scenă către final, când eroina aleargă pe bandă având un trening pe care scrie „Rusia”, şi parcă nu ştie dacă efortul depus a făcut-o să progreseze. Filmul semnat de Zviagintsev este unul despre moralitate, dar şi despre tendinţa de dezumanizare a epocii moderne, şi este realizat credibil, profesionist. Merită din plin atenţia oricărui cinefil.

Filmul este, intr-adevar, nimicitor.
La tot ce s-a punctat inspirat pana acum, vreau sa mai adaug doar semnificatia cruda, dar atat de expresiva, a finalului.

Boris, tata pentru a doua oara, redevine un parinte la fel de absent ca si in prima casnicie. Scena in care, ajuns in culmea rabdarii, isi inlatura copilul din living, izolandu-l nervos in patutul lui, sugereaza, fara indoiala, o forma de abandon.
Zhenya, recasatorita, intr-o scena domestica de seara, privind absenta jurnalul TV, intr-o mutetie absoluta, alaturi de cel care i-a devenit intre timp sot. Evadarea mecanica pe banda de alergat, lipsa oricarei reactii sau suflu de viata, intre ei. Doua singuratati, condamnate la convietuire.
Sunt tablouri simetrice, in oglinda, punctand un final care refuza sa indice vinovatul, si care reafirma, daca mai era nevoie, ca "greseala se savarseste, intotdeauna, in doi".

E un sfarsit care te duce dincolo de problematica de cuplu…..la incapacitatea de a iubi si de a iesi din tine, ca infirmitate umana.
Cautarea disperata a iubirii erotice in celalalt, ca un drog, devine simptomatica pentru naufragiul in care ne arunca acesta infirmitate.

Fericirea din selfi-uri nu este deloc compatibila cu realitatea din casele noastre.
Desi vedem o multime de profiluri vesele, dichisite pe conturile sociale, sub colturile zambetului se afla dintii ascutiti ai nefericirii, ai neimplinirii, al strigatului impotentei in fata normalului, strigatul durerii unui animal ce este incoltit de pradatorii sai.

Noi cei din est... acele animale insuficient domesticite, acele suflete ce-si cauta linistea in neliniste, sub privirea ascutita a destinului tamp, implacabil de indiferent la zbaterile noastre prostesti, inspide, lipsite de orice sublim. Ne ingropam in aparente, ne imbracam cu importanta nimicniciei noastre, fiind nepriceputi in a fi oameni, in a iubi cu adevarat, dezinteresat, golindu-ne de egoismul feroce pe care natura ni-l ofera asemenea unui cadou otravit. Ne sopteste: "Daca vrei sa fii om trebuie sa inveti sa stapensti acest armasar, egoismul acesta sumbru. El te ajuta sa apreciezi frumosul, sa-l intelegi, sa-l cauti si sa-l pretuiesti. Daca te vei lasa stapanit de el nu vei fi altceva decat un animal rational, mai feroce si mai hain decat orice alt animal."

Suntem cautatori ai fericirii in propriile noastre mlastini, asta dupa ce am avut fericirea in preajma noastra, a fost a noastra, dar nu am stiut sa o identificam ca atare. La fel nu am inteles ca nu putem ascunde gunoiul sub pres, ca nu putem sa nu ne asumam greselile si sa asteptam sa fim fericiti.

Mama Rusie, nascatoare de genii criminale, ori de mediocritate impaunata..., eterna si vasta Mama Rusie, ce ingheata suflete in cenusiul ei, in frigul umanitatii, o tara ce nu reuseste sa-si depaseasca propriile limitari teologice, un est ce arunca asupra vestului naparci nepasatoare, neimblanzite, seceratori de vise si de zambete inradacinate in inimi calde. Pentru vastitata ta ne-ai daruti prea putin bine si prea mult rau! Strivesti suflete si cladesti oameni noi.

Privind acest film am crezut ca este filmat in Bucuresti, ori undeva in Romania. Nimic nu parea strain si nimic nu parea prea mult pentru noi. Eram acolo, impletind trairile mele cu alte actorilor, intelegandu-mi limitarile si simtind cum mediocritatea imi da tarcoale...

Un film despre mediocritate, despre cenusiu, despre esecul unei civilizatii, despre cum putem sa ramanem animale o viata intreaga.

O drama "sfasietoare", practic o adevarata tragedie umana care se abate asupra unui cuplu absolut inconstient, total imatur spiritual care nu realizeaza deloc responsabilitatile IMENSE care le revin amandoura atunci cand desi lipsiti complet de adevarate sentimente de iubire profunda si reciproca ale ambilor, comit gresala capitala de a intemeia totusi o asa-zsia familie bazata doar pe pofte trupesti de moment si deci diluate in timp din ce in ce mai mult, mai intai la niste acte exclusiv de rutina si apoi chiar pana la disparitia lor totala, instaladu-se chiar aversiunea reciproca. Absolut CUTREMURATOR este faptul ca acestei IMENSE NEGHIOBII a ambilor asa-zis "soti" ai placerilor trupesti superficiale si deci evident pasagere, cade victima mai intai sufleteasca si apoi chiar fizica un copil nevinovat de 12 ani, distrus total mai intai sufleteste, fara a fi avut absolut nicio vina, "decat aceea" de a fi fost adus pe lume de catre un cuplu PASAGER de sclavi EXCLUSIVI ai placerilor sexuale, lipsiti total de sentimente profunde cat si CEL PUTIN de responsabilitati daca nu si de FIREASCA IUBIRE care ar fi trebuit sa fi fost cu adevarat SUPERLATIVA fata de copilul caruia i-au dat nastere !
Remarc o oarecare asemanare ca si subiect de baza cu filmul italian "Ricordati di me"(2003), in varianta engleza "Remember me, my love", dar cu specificatia ca acolo doar hazardul este cel care salveaza situatia care oricum nu se putea indrepta spre o tragedie inclusiv de ordin vital in ceea ce-i priveste pe cei doi copii aflati spre finalul adolescentei si aproape de varsta majoratului, (si unde nu apar scene explicite de sex ca si aici).
Desigur ca as fi acordat cu siguranta o nota si mai mare decat acest 8 cu un mic minus (aprox. 7,6-7,7) si 8 stele acestui film, daca DUPA PAREREA MEA, realizatorii lui nu ar fi insistat mult prea mult, adica aproximativ 1 ora intreaga(!) din durata efectiva a filmului asupra unor amanunte absolut nespectaculoase si oarecum "de umplutura" despre operatiunile de cautare ale lui Aliosa, dedicand in schimb cel putin o parte din acest timp unei aparitii mult mai consistente a acestui copil de 12 ani PROFUND TRAUMATIZAT SUFLETESTE de catre proprii lui parinti, aspect pe care se putea pune accentul intr-un mod mult mai insistent la realizarea filmului. Mentionez ca am vizionat varianta in limba franceza a acestui film, mai scurta cu aproximativ 5 minute decat aceea originala, in limba rusa.

Un alt film cu o altă poveste normală despre lucruri foarte firești..oriunde.

Zvyagintsev înfăţişează portretul unei familii prea orbită de dorințe egoiste pentru a putea vedea durerea pe care o cauzează propriului copil. Filmul este centrat pe natura umană ajunsă într-un punct critic.

Regizorul își continuă căutările : un pesimism generalizat, o Rusie deprimantă, o mondializare monstruoasă. Arborii morți, plus iarna trimit spre dezrădăcinare, dezumanizare. Ființele și-au pierdut sufletul. Clădirea dezafectată e emblematică pentru o societate căzută în ruină. Doar copilul e în osmoză cu natura. Antonioni, Bergman, Tarkovski (mai ales „Călăuza”), Haneke („Happy-end”) - câteva influențe perfect asumate. Unde e Rusia glorioasă? Doar ură, egoism, indiferență. Ființele și-au pierdut sufletul într-un deșert arid, fără iubire.

Adevărul este că poți fugi oricât de condițiile exterioare, dar nu poți fugi niciodată de tine însuți. Poți schimba soția, apartamentul, partenerul, orașul, totul. Dar dacă ești o bestie care nu iubește pe nimeni și nimic înafară de job-ul tău de sclav, noua căsnicie și noua soție vor fi trase la „xerox” cu cele vechi. Dacă ești o „cățea” rece și clonțoasă, noul soț multimilionar nu-ți va aduce decât plictiseala și golicunea pe care le resimțeai și cu vechiul soț.
De remarcat profesonalismul, abnegația și dăruirea personalului fundației de voluntari „Search&Rescue” care munceau cu o organizare aproape militară 24/7.

Am vazut filmul Loveless.
Un film rusesc , filmat la Moscova , deci european. Un film fara urmariri , pistoale, explozii, super eroi...Cam ca filmele romanesti...
Ca deosebiri fata de capodoperele romanesti, ale lui Puiu in special:
camera nu tremura aiurea pe umar ,
personajele nu se uita ca vaca la poarta noua, cinci minute in sir, incercand sa ne transmita filosofia budei necuratate a sistemului comunist,
nu e galagie degeaba ,
Nu se vede ceafa actorilor care vorbesc , iar atunci cand personajele sunt in masina , le mai vezi si din fata....ca la film ...
Subiectul e relativ simplu , jocul e firesc . Ni se arata ,la fel ca la Puiu, realitatea cruda a zilei de azi , apatia societatii aproape aberante care ne striveste in fiecare zi , golindu-ne de sentimente.
Desi se intampla in tara care a dus comunismul pe culmile gloriei , nu te izbeste apartamentul comunist , saracia comunista ce pare sa nu mai paraseasca cinematografia romaneasca . Nu va povestesc filmul pentru ca MERITA sa-l vedeti.
Aaa ... o alta deosebire este ca a fost nominalizat la Oscar si la Globul de Aur.
Puiu face filme doar pentru Europa. Adica pentru UE.
Deci #UEPuiu

Vizual, filmul este superb. Simbolistic, totul vorbeste, fiecare peisaj, fiecare privire. Filmul este asemenea unei hărţi pe care o descifrezi impreuna cu regizorul.
La final ramai inmarmurit, lovit in adancul sufletului, convins ca ai vazut unul dintre cele mai bune filme create vreodata, un film la care ai participat cu sufletul si cu mintea, care te-a miscat si care te-a pus in miscare, determinandu-te sa cauti intelesurile metaforelor acestui film extraordinar, asa cum le-a gandit regizorul si asa cum le-ai simtit tu.
Este impresionant cat de mult a reusit sa spuna regizorul Andrey Zvyagintsev cu putin, prin geniul sau artistic.
Minunata interpretarea actritei Maryana Spivak (Zhenya), foarte emotionanta.

“Nu se poate trai, nu se poate supravietui fara iubire”. Un barbat care cauta sa isi mentina job-ul bine platit de la multinationala prin orice mijloace, doar aparentele conteaza si nu fondul problemei, viata personala n-are cum sa fie in prim-plan, important e sa fii sclav modern regulamentar si sa produci cat mai mult si cat mai profitabil. O femeie pe care datoria de a fi mama o incurca teribil, nici in postura de fiica nu se simte confortabil, important e doar ca a intalnit un barbat care sa ii satisfaca placerile. Un barbat si o femeie in valtoarea societatii moderne, o societate a lumii virtuale, daca te urci in autobuz tineretul e cu nasul in smartphone, nimeni nu il mai vede pe cel de langa el. Si un copil pe care nimeni nu-l vrea, un destin complicat intr-o lume in care mijloacele de comunicare in exces produc tot mai multa lipsa de comunicare. Andrei Zviaghintsev tomografiaza societatea moderna ca nimeni altul in acest film formidabil, am citit recent intr-o revista de specialitate ca “Nelyubov” nu s-ar ridica la nivelul lui “Leviathan”, gusturile nu se discuta, mie mi s-a parut mult mai bine finisat. Inca un semnal de alarma pe care putini il vor percepe ca atare, inca un film nelinistitor despre agitate lume in care traim.

Viata pe care crezi ca ai inceput-o seamana foarte mult cu cea veche.Asa se termina filmul.Mama plictisita devine o sotie apatica Sotul ramane la fel de indiferent in noua familie.Nu conteaza pentru nimeni daca a fost gasit sau nu baiatul asa ca plecam acasa fara sa stim.Interesant, Boris se casatoreste cu fiecare sotie pt
ca e gravida dar nu ii plac copiii.

Un amic de-al meu cinemagist spunea despre Zvyanginstev ca este cel mai bun regizor contemporan rus. Eu merg mai departe cu afirmatia si sustin ca este in top 5 regizori contemporani mondiali.Este fenomenal cum reuseste sa ma surprinda de la film la film, cu noua sa capodopera intitulata Loveless(Nelyubov).
Pelicula este sumbra,intunecata,rece,dar in acelasi timp emotionanta,cu unele momente cu adevarat sfasietoare.
Cine are copii, va fi lovit de acest film precum un pumnal in piept.
Tema filmului este una extrem de complexa si ne arata consecintele neglijentei fata de copil,lipsei iubirii in familie si reflectata in societate, indiferenta, nepasarea, acte de egoism feroce,toate petrecandu-se in peisajul dezolant de iarna din Moscova.
Cand fericirea ta este mai importanta decat cea a copilului tau, cand esti preocupat mai mult de coafura, selfies, viata sexuala,luatul cinei intr-un restaurant de lux, atunci decadenta, detasarea din tine, vanitatea, superficialitatea vorbesc de la sine.
Regizorul stie foarte bine sa amestece drama de familie cu mystery thrillerul si lucrul acesta se simte in film, precum si faptul ca stie sa isi aleaga actorii.
Copilul actor din rolul Alyosha, desi apare in putine scene,este fantastic in partitura, exprimand multe emotii prin prisma ochilor si trasaturilor faciale, scenele cu el fiind cele mai incarcate emotional.
Mentionez ca nu recomand acest film persoanelor superficiale sau celor care cauta entertaining ieftin.
Daca lipsa fiziologica a luminii aduce intunericul, lipsa iubirii aduce intunericul in sufletele noastre.
Nota mea-10/10.

O alta capodopera a celui mai bun regizor contemporan rus .De data asta filmul incepe mai greu , nu iti dai seama despre ce o sa fie vorba in el , cum e in cazul filmelor americane unde dupa 5 minute sti cum o sa se termne : intotdeauna cu bine.In acest film dupa ce se stabileste subiectul un alt lucru genial este ca filmul nu are nici sfarsit , fiecare poate sa-l interpreze dupa bunul plac , ceea ce in cazul filmelor americane nu se intampla niciodata.