L-am vazut . Un film Horror/Thriller din 2024 cu o poveste poate banala pentru ca de-a lungul aniilor sau facut multe de gen pe tema spiritelor dar acesta are ceva mai ,,altfel '' deosebit si nu tipica poveste cel putin nu pentru mine .Un film cu o poveste interesanta , o alta abordare despre spiritele rele dar cu toate asta nu este nici extraordinar .Ideea si povestea in sine este buna ,actoria chiar foarte buna , actiunea in schimb mai slabuta . Mult suspans , efecte putine dar atmosfera buna .Nu este un film horror intens doar cateva accente bazandu-se mai mult pe atmosfera .Cu toate acestea a meritat vazut pentru mine , un thriller cu cateva elemente horror bunicel l-as descrie .ii ofer nota 7 ( finalul a fost cel mai interesant dupa mine in sensul de actiune ).
user-6677304e4fe83
pe 03 Decembrie 2024 21:27
un film de rahat....nu mi-a plăcut deloc!!!!! pentru cei care le place genul de filme poate merita?!!
xerses
pe 19 Noiembrie 2024 21:46
Poveste impresionanta despre credinta si speranta. Si ce pot face doi frati ramasi fara mama cu aceste doua valori fundamentale pentru ei.
user-59dcd8347b981
pe 26 Septembrie 2024 14:50
Bine făcut dar nu mi-a plăcut în mod deosebit. Pentru fanii de gen cred că e destul de interesant
user-66f48059581a6
pe 26 Septembrie 2024 00:34
Este un film slab. Cei doi copii joaca bine, Halle Berry o interpretare medie. E pierdere de vreme.
R_Afc
pe 22 Septembrie 2024 17:15
Halle Berry într-o interpretare foarte bună. Ea nu este o aparție constantă a filmelor de groază, dar atunci când pătrunde în acest gen, se descurcă admirabil, iar acest lucru este cu siguranță valabil și în cazul filmului de față, unde ea trebuie să meargă în balans pe o funie, astfel încît să fie credibilă atît ca mamă devotată, cît și să lase un element de îndoială publicului cu privire la starea ei psihică.
O familie este bîntuită de ani de zile de un spirit malefic. Siguranța lor și a celor din jur este pusă la îndoială atunci cînd unul dintre copii se întreabă dacă răul este real.
Cei doi tineri care-i interpretează pe fiii ei au prestații remarcabile, Daggs fiind deosebit de bun în rolul rebelului Nolan. O mare parte a peliculei se învârte în jurul lor, iar Daggs și Jenkins, în ciuda vîrstei fragede, oferă interpretări convingătoare. Zgomotele pădurii și sunetul animalelor, în mare parte nevăzute, sînt îmbinate în mod eficient cu o coloană sonoră înfricoșătoare.
„Never Let Go” este un film de atmosferă. Intenție îndrăzneață, rezultat mediocru. Marea capcană a acestor producții este monotonia, care, odată instalată, rupe scenariul ceea ce s-a și întîmplat. Tehnica amînării intrigii este dificilă. Este precum ai încerca să scrii un roman de peste 500 de pagini dintr-o singură frază, ceea s-a și făcut, doar că scenariștii nu au talentul și priceperea lui Mathias Enard. Împărțirea poveștii în capitole este un impediment, deoarece povestea curge în mod natural fără a fi nevoie de aceste pauze. Introducerea acestor capitole nu face altceva decît să oprească fluxul.
Jocul de-a ghicitul pe care publicul îl observă pe tot parcursul filmului este o dovadă a intenției bune pe care a gîndit-o autorul. Berry se implică total în interpretarea sa, făcînd pe oricine să creadă că, poate, un rău există în afara limitelor casei lor. Nu este clar dacă a existat sau nu intenția ca răul să fie o culme a bolii mintale a familiei, pentru că ambiguitatea pe care o păstrează povestea pare mai degrabă să lase acest lucru la latitudinea publicului, ceea ce este de apreciat.
Ambiguitatea are de suferit în timp ce ideile și temele concurează se încalecă, rezultînd un scenariu slab și fără impact. Ceea ce reușește cel mai bine povestea este să valorifice modul în care îndoiala poate rupe o persoană în bucăți. Și atît timp cît îndoiala și nesiguranța chinuie mintea, nu există siguranță. Dacă s-ar fi axat mai mult pe acest aspect, s-ar fi putut simți mai consistentă pînă la sfârșitul filmului.
O familie este bîntuită de ani de zile de un spirit malefic. Siguranța lor și a celor din jur este pusă la îndoială atunci cînd unul dintre copii se întreabă dacă răul este real.
Cei doi tineri care-i interpretează pe fiii ei au prestații remarcabile, Daggs fiind deosebit de bun în rolul rebelului Nolan. O mare parte a peliculei se învârte în jurul lor, iar Daggs și Jenkins, în ciuda vîrstei fragede, oferă interpretări convingătoare. Zgomotele pădurii și sunetul animalelor, în mare parte nevăzute, sînt îmbinate în mod eficient cu o coloană sonoră înfricoșătoare.
„Never Let Go” este un film de atmosferă. Intenție îndrăzneață, rezultat mediocru. Marea capcană a acestor producții este monotonia, care, odată instalată, rupe scenariul ceea ce s-a și întîmplat. Tehnica amînării intrigii este dificilă. Este precum ai încerca să scrii un roman de peste 500 de pagini dintr-o singură frază, ceea s-a și făcut, doar că scenariștii nu au talentul și priceperea lui Mathias Enard. Împărțirea poveștii în capitole este un impediment, deoarece povestea curge în mod natural fără a fi nevoie de aceste pauze. Introducerea acestor capitole nu face altceva decît să oprească fluxul.
Jocul de-a ghicitul pe care publicul îl observă pe tot parcursul filmului este o dovadă a intenției bune pe care a gîndit-o autorul. Berry se implică total în interpretarea sa, făcînd pe oricine să creadă că, poate, un rău există în afara limitelor casei lor. Nu este clar dacă a existat sau nu intenția ca răul să fie o culme a bolii mintale a familiei, pentru că ambiguitatea pe care o păstrează povestea pare mai degrabă să lase acest lucru la latitudinea publicului, ceea ce este de apreciat.
Ambiguitatea are de suferit în timp ce ideile și temele concurează se încalecă, rezultînd un scenariu slab și fără impact. Ceea ce reușește cel mai bine povestea este să valorifice modul în care îndoiala poate rupe o persoană în bucăți. Și atît timp cît îndoiala și nesiguranța chinuie mintea, nu există siguranță. Dacă s-ar fi axat mai mult pe acest aspect, s-ar fi putut simți mai consistentă pînă la sfârșitul filmului.