Pe mine nu m-a atins prea tare filmul, v-as recomanda tot un film indian, My Name Is Khan (2010).
corall22
pe 13 Mai 2020 21:54
Sunt logata dar tot nu pot vedea filmul. As dori sa stiu unde si cum pot sa il vad
AndreBlack
pe 24 Ianuarie 2016 20:44
Foarte bun filmul . Are de toate : comedie , actiune , drama , rasturnari de situatie etc. Te tine in suspans pe toata durata lui (chiar daca tine doua ore si jumatate) . Foarte emotionant pot spune . Este foarte interesant filmul . Vizionati-l cu incredere , chiar merita !
dandi
pe 24 Decembrie 2012 21:07
Un 10 maxim la acest film,o peveste emotionanta,nu prea am vrut sa-l vizionez cand am vazut ca joaca actori indieni :D,dar a meritat din plin si mi-a plcut foarte mult cei care nu l-ati vizionat nu ezitati :d
Sergiu.Lobont
pe 21 Mai 2011 02:53
Îi promisei unei colege de la facultate că mă uit la film ca mai apoi să îi fac o cronică. Sper că din timpul verbal pe care l-am folosit în prima propoziţie se va autosesiza colega. Încă un film indian, aceleaşi aşteptări ca de la precedentele vreo 40 de filme indiene pe care le-am văzut şi anume un subiect amplu care la un moment dat va ajunge să mă cuprindă, urmând ca ultimele douăzeci de minute să fie colosale. Astea erau aşteptările pe care le aveam în urma celor 40 de hindi, alese pe sprânceană.
Primele cadre, primele tâmpenii. Ditamai FBI este prezentat într-o urmărire de maşini în care practic nu are ce căuta FBI. Ne mai informăm puţin înainte să facem un film? FBI acţionează în momentul în care pericolul vine din interior sau poate fi rezolvat din interior, urmăririle de maşini le iese complet de sub jurisdicţie… poliţia are treabă cu urmăririle prin oraş, în cazul de faţă NYPD în condiţiile în care acţiunea se desfăşoară în New York. Tocmai mi-am dat seama că pe cât îmbătrânesc devin tot mai critic deci hai să trecem cu vederea această scăpare.
Ce mi-a ieşit în evidenţă este faptul că încă de la început regizorul se joacă foarte vizibil cu planurile. Dacă luăm în considerare un plan A care să reprezinte timpul prezent şi sumbru şi luăm în considerare un altul B care să reprezinte timpul retrospectiv şi colorat observăm în cadrul interogatoriului o alternanţă ABABA. Până acum nu iese cu nimic din laitmotivul atât de îndrăgit de regizorii indieni. O tehnică similară a folosit şi Danny Boyle în momentul în care a regizat „Slumdog Millionaire” doar că succesul acestuia din urmă a venit în urma unei alternanţe ACACA unde C este planul şi mai sumbru decât A. Că tot veni vorba de „Slumdog Millionaire” trebuiesc remarcate unele similitudini între cele două filme cel puţin în partea introductivă. Asta ca să nu mai spun că rolul poliţistului e jucat de acelaşi Irrfan Khan care pare puţin mai asudat în „slumdog”decât aici… n-ai ce face, temperaturile indiene le depăşesc cu mult pe cele newyorkeze plus că ăştia îşi mai permit şi câte un aer condiţionat.
Personajul principal este Omar căruia i se înscenează de către FBI o tranzacţie cu arme. Scopul înscenării este acela de a-i ajuta pe cei de la FBI să se infiltreze prin preajma lui Smir, un posibil terorist. În timpul interogatoriului îşi aminteşte împrejurările în care Omar l-a cunoscut pe Samir… asta se întâmpla în perioada facultăţii când totul era flower power, toată lumea era îmbrăcată în roz. Din dorinţa de a dovedi că de fapt Samir nu are nici o legătură cu terorismul Omar acceptă misiunea urmând ca acesta să fie primit în casa lui Samir. Află că Samir s-a însurat tocmai cu Maya, de care i-ar fi plăcut şi lui în timpul studiilor universitare. Povestea e lungă, pentru mai multe detalii… dublu click pe film.
Pe undeva prin minutul 45 ceva se rupe. Planul A devine şi el colorat, se pierde din fluenţa scenariului. Fix după jumătate de oră se mai apare o breşă iar planul B devine acum sumbru. Suntem în minutul 75 iar fluenţa filmului este praf. Nu se mai leagă piesele de puzzle, apar artificii răsuflate şi acuzaţii nefondate care dau impresia de mortar menit să cârpească nişte breşe.
Aş fi vrut să spun că e o coproducţie americano-indiană având în vedere că iar se vorbeşte un fel de indiano-engleză dar având în vedere lumina proastă din ce în ce mai impregnantă în care începe să fie pusă America încep să am nişte îndoieli. Au indienii ce au cu americanii după data de 11 septembrie 2001 şi foarte probabil pe bună dreptate. Au suferit mii de musulmani nevinovaţi din excesul de zel al americanilor de a-i găsi pe cei câţiva vinovaţi sau poate din neputinţa americanilor de a-i găsi pe vinovaţi. Lozincile întortocheate în mod voit dar într-un mod cât se poate de pueril de genul „Buck Fush” îşi fac apariţia. În caz că nu v-aţi dat seama ce era, inversaţi iniţialele celor două cuvinte şi vedeţi ce iese.
Da, filmul are legătură cu atentatele de la World Trade Center dar nu pot să explic corelaţia din moment ce aceasta ar fi chiar intriga filmului. De apreciat ar fi perioada de detenţie a lui Samir, şi asta din punct de vedere cinematografic. Combinaţia dintre soundtrack şi imagine este foarte bună. Ceea ce nu am înţeles eu este următoarea ipoteză a filmului: „Vrei să-ţi recapeţi demnitatea? Fă-te terorist” (?!) Pentru că asta se subînţelege că ar fi mesajul pe care Samir îl primeşte în închisoare. Aşadar America mai ia o palmă de la India.
După ce şi-a mai încasat-o odată America prin „My Name Is Khan”şi Anglia prin „”Lagaan: Once Upon a Time in India”mă gândesc că India răspunde prin filme tuturor nedreptăţilor care i s-au întâmplat. Poate ar trebui să o lase mai moale cu datul palmelor şi să se concentreze mai mult pe filme care să nu conţină tente politice. Până la urmă, eu ce ar trebui să-i fac Indiei, să facă un film şi despre mine? Asta după mentalitatea „Vrei un film? Fă-i ceva nasol Indiei”.
Când un film nu te cuprinde până în ultimele douăzeci de minute, poate însemna doar două lucruri: ori e un twist end movie ori e slab, superficial, fără esenţă. Este primul film indian din cele 40 căruia îi dau sub nota 8. Singurul aspect prin care se poate face remarcat filmul e soundtrackul.
blackpussycat
pe 08 Ianuarie 2011 00:04
superb superb superb de 10000 de ori filmul, chiar este o capodopera...vizionati'l cu incredere :X:X:X:X:X:X
Butterflies
pe 06 Noiembrie 2010 23:26
unul dintre cele mai bune filme indiene ....
actiunea cu drama ai fost foarte frumos imbinate
o poveste emotionanta , tragica ,cu un final la fel de tragic :(
indienii fac filme din ce in ce mai bune :x
healtheworld
pe 21 Septembrie 2010 14:59
Corectati sinopsis-ul. E vorba de 11 septembrie, nu 9...
Un film excelent de bun !
Nick_18
pe 30 Aprilie 2010 23:17
Super film.Cam putine filme in zilele noastre,il recomand nota11
Amoroso
pe 30 Octombrie 2009 00:38
cum pot sa copii filmul de aici de pe sait??pliss....am vazut filmul e super tare merita de vazut!
addyx007
pe 17 Septembrie 2009 18:58
Excelent film, are tot ce ii trebuie. Nota 10 din partea mea.
George1975
pe 13 Septembrie 2009 21:53
un film de exceptie ,publicul are foame de calitate dar din 200 de filme turnate daca sunt 10 de calitate in ziua de azi ,de aici educatia,de aici viitorul ,oare va sesiza cineva ca incultura va duce implicit la dezastru ,cu siguranta nu ,capitalismul inainte de toate inseamna profit deci filme comerciale de cea mai proasta factura pline de efecte speciale ,liniare si fara continut
anak1n
pe 11 Septembrie 2009 05:50
E greu sa gasesti in ziua de azi un film bun, asta e bestial...
Primele cadre, primele tâmpenii. Ditamai FBI este prezentat într-o urmărire de maşini în care practic nu are ce căuta FBI. Ne mai informăm puţin înainte să facem un film? FBI acţionează în momentul în care pericolul vine din interior sau poate fi rezolvat din interior, urmăririle de maşini le iese complet de sub jurisdicţie… poliţia are treabă cu urmăririle prin oraş, în cazul de faţă NYPD în condiţiile în care acţiunea se desfăşoară în New York. Tocmai mi-am dat seama că pe cât îmbătrânesc devin tot mai critic deci hai să trecem cu vederea această scăpare.
Ce mi-a ieşit în evidenţă este faptul că încă de la început regizorul se joacă foarte vizibil cu planurile. Dacă luăm în considerare un plan A care să reprezinte timpul prezent şi sumbru şi luăm în considerare un altul B care să reprezinte timpul retrospectiv şi colorat observăm în cadrul interogatoriului o alternanţă ABABA. Până acum nu iese cu nimic din laitmotivul atât de îndrăgit de regizorii indieni. O tehnică similară a folosit şi Danny Boyle în momentul în care a regizat „Slumdog Millionaire” doar că succesul acestuia din urmă a venit în urma unei alternanţe ACACA unde C este planul şi mai sumbru decât A. Că tot veni vorba de „Slumdog Millionaire” trebuiesc remarcate unele similitudini între cele două filme cel puţin în partea introductivă. Asta ca să nu mai spun că rolul poliţistului e jucat de acelaşi Irrfan Khan care pare puţin mai asudat în „slumdog”decât aici… n-ai ce face, temperaturile indiene le depăşesc cu mult pe cele newyorkeze plus că ăştia îşi mai permit şi câte un aer condiţionat.
Personajul principal este Omar căruia i se înscenează de către FBI o tranzacţie cu arme. Scopul înscenării este acela de a-i ajuta pe cei de la FBI să se infiltreze prin preajma lui Smir, un posibil terorist. În timpul interogatoriului îşi aminteşte împrejurările în care Omar l-a cunoscut pe Samir… asta se întâmpla în perioada facultăţii când totul era flower power, toată lumea era îmbrăcată în roz. Din dorinţa de a dovedi că de fapt Samir nu are nici o legătură cu terorismul Omar acceptă misiunea urmând ca acesta să fie primit în casa lui Samir. Află că Samir s-a însurat tocmai cu Maya, de care i-ar fi plăcut şi lui în timpul studiilor universitare. Povestea e lungă, pentru mai multe detalii… dublu click pe film.
Pe undeva prin minutul 45 ceva se rupe. Planul A devine şi el colorat, se pierde din fluenţa scenariului. Fix după jumătate de oră se mai apare o breşă iar planul B devine acum sumbru. Suntem în minutul 75 iar fluenţa filmului este praf. Nu se mai leagă piesele de puzzle, apar artificii răsuflate şi acuzaţii nefondate care dau impresia de mortar menit să cârpească nişte breşe.
Aş fi vrut să spun că e o coproducţie americano-indiană având în vedere că iar se vorbeşte un fel de indiano-engleză dar având în vedere lumina proastă din ce în ce mai impregnantă în care începe să fie pusă America încep să am nişte îndoieli. Au indienii ce au cu americanii după data de 11 septembrie 2001 şi foarte probabil pe bună dreptate. Au suferit mii de musulmani nevinovaţi din excesul de zel al americanilor de a-i găsi pe cei câţiva vinovaţi sau poate din neputinţa americanilor de a-i găsi pe vinovaţi. Lozincile întortocheate în mod voit dar într-un mod cât se poate de pueril de genul „Buck Fush” îşi fac apariţia. În caz că nu v-aţi dat seama ce era, inversaţi iniţialele celor două cuvinte şi vedeţi ce iese.
Da, filmul are legătură cu atentatele de la World Trade Center dar nu pot să explic corelaţia din moment ce aceasta ar fi chiar intriga filmului. De apreciat ar fi perioada de detenţie a lui Samir, şi asta din punct de vedere cinematografic. Combinaţia dintre soundtrack şi imagine este foarte bună. Ceea ce nu am înţeles eu este următoarea ipoteză a filmului: „Vrei să-ţi recapeţi demnitatea? Fă-te terorist” (?!) Pentru că asta se subînţelege că ar fi mesajul pe care Samir îl primeşte în închisoare. Aşadar America mai ia o palmă de la India.
După ce şi-a mai încasat-o odată America prin „My Name Is Khan”şi Anglia prin „”Lagaan: Once Upon a Time in India”mă gândesc că India răspunde prin filme tuturor nedreptăţilor care i s-au întâmplat. Poate ar trebui să o lase mai moale cu datul palmelor şi să se concentreze mai mult pe filme care să nu conţină tente politice. Până la urmă, eu ce ar trebui să-i fac Indiei, să facă un film şi despre mine? Asta după mentalitatea „Vrei un film? Fă-i ceva nasol Indiei”.
Când un film nu te cuprinde până în ultimele douăzeci de minute, poate însemna doar două lucruri: ori e un twist end movie ori e slab, superficial, fără esenţă. Este primul film indian din cele 40 căruia îi dau sub nota 8. Singurul aspect prin care se poate face remarcat filmul e soundtrackul.
actiunea cu drama ai fost foarte frumos imbinate
o poveste emotionanta , tragica ,cu un final la fel de tragic :(
indienii fac filme din ce in ce mai bune :x
Un film excelent de bun !