Nicolae Labis (1967)

„Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,/ Își ridicase capul, îl clătină spre stele,/ Îl prăvăli apoi, stârnind pe ape/ Fugare roiuri negre de mărgele.” („Moartea căprioarei”). Simbolic, titlul filmului —Moartea căprioarei— va evoca aspecte din viața lui Nicolae Labiș, de la a cărui moarte fulgerătoare au trecut zece ani. Locul nașterii (ograda din cătunul Poiana Mărului), copilăria (casa părintească din Mălini-Fălticeni), anii de studiu (liceu și facultate), diverse fotografii, locuri pe unde a poposit poetul, cărți, reviste, opera personală și alte obiecte, cât și ancheta în rândul celor ce l-au cunoscut îndeaproape — părinți, rude, colegi de faculate și de scris, critici — vor introduce pe spectator în cunoașterea tot mai aprofundată a vieții celui care a creat „Moartea căprioarei”. (Cinema nr. 10, octombrie 1966).