Părerea criticului
Pe principiul "al doilea trebuie să fie ca primul doar că mai mare", proaspătul (dpdv temporal) O noapte la muzeu 2 îi re-adună pe Ben Stiller, Owen Wilson, Robin Williams şi Steve Coogan sub impresionantul acoperiş al Muzeului de istorie naţională şi fabrică la repezeală o tramă cusută cu aţă albă: aflat în lucrări de renovare, muzeul va renunţa la o parte din exponate (exact alea interpretate de actorii de mai sus), pe care le va surghiuni inanimate (căci buclucaşa tăbliţă magică a lui Akmenrah nu-i va însoţi) în măruntaiele muzeului Smithsonian, de unde nu vor mai ieşi niciodată.
Bineînţeles, acest lucru este inacceptabil pentru Larry (Ben Stiller), vajnicul paznic care a renunţat, nu fără păreri de rău, la slujbă o dată cu genericul de final al primei părţi pentru a deveni un cunoscut inventator de gadget-uri gospodăreşti. Prin urmare eroul nostru porneşte într-o aventură expandată în cel mai mare muzeu al lumii, unde va da (pe lângă ditamai caracatiţa) peste Napoleon Bonaparte, Darth Vader, Al Capone, Ivan cel Groaznic, dar şi peste frumoasa, ambiţioasa şi energica Amelia Earhart (Amy Adams). Villain-ul este faraonul Kahmunrah, fratele mai puţin popular al lui Akmenrah, obsedat să pună mâna pe tăbliţa acestuia pentru a cuceri Pământul cu armata lui horuşi supra-dimensionaţi.
Dacă ţi-a plăcut O noapte la muzeu sunt toate şansele să-ţi placă şi noua aventură smithsoniană, din simplul motiv că cele două filme se identifică aproape complet, în ciuda unor apariţii noi, precum Abraham Lincoln, afemeiatul Gânditor lui Rodin sau habarnistul general Custer.
Dintre personaje, n-ai cum să nu te înfiori de râs la apariţiile isterice şi sâsâite ale non-faraonului Kahmunrah (Hank Azaria, a cărui voce o ştii şi din The Simpsons, unde-l interpretează pe Wiggum, şeful poliţiei din Springfield). Acesta îi ia faţa mult mai sobrului Ben Stiller, care-şi ia foarte în serios rolul de businessman salvator şi-şi întrerupe scorţoşenia numai în scene de slapstick penale, de genul îndelungilor pălmuieli cu maimuţoiul Dexter, care-şi găseşte şi un/o partener(ă) îmbrăcat(ă) în costum de cosmonaut. Pentru vorbitorii de limbă engleză, intervenţiile lui Amy Adams vor fi savuroase, Amelia Earhart folosind un limbaj mult mai arhaic decât poliglotul Kahmunrah (bine, din zbenguielile ei lingvistice se cam alege praful la traducere), iar fanii fraţilor Jonas îi vor recunoaşte poate în rolurile a trei heruvimi care "cântă prea strident".
Din cele 105 minute ale filmului cele mai bune sunt ultimele. Adevărat protest împotriva tot mai răspânditului "nou cu orice preţ", O noapte la muzeu 2 reuşeşte în cinci minute să trezească fiori nostalgici şi să rezolve inspirat problema nevăzutelor activităţi nocturne ale exponatelor.
Bineînţeles, acest lucru este inacceptabil pentru Larry (Ben Stiller), vajnicul paznic care a renunţat, nu fără păreri de rău, la slujbă o dată cu genericul de final al primei părţi pentru a deveni un cunoscut inventator de gadget-uri gospodăreşti. Prin urmare eroul nostru porneşte într-o aventură expandată în cel mai mare muzeu al lumii, unde va da (pe lângă ditamai caracatiţa) peste Napoleon Bonaparte, Darth Vader, Al Capone, Ivan cel Groaznic, dar şi peste frumoasa, ambiţioasa şi energica Amelia Earhart (Amy Adams). Villain-ul este faraonul Kahmunrah, fratele mai puţin popular al lui Akmenrah, obsedat să pună mâna pe tăbliţa acestuia pentru a cuceri Pământul cu armata lui horuşi supra-dimensionaţi.
Dacă ţi-a plăcut O noapte la muzeu sunt toate şansele să-ţi placă şi noua aventură smithsoniană, din simplul motiv că cele două filme se identifică aproape complet, în ciuda unor apariţii noi, precum Abraham Lincoln, afemeiatul Gânditor lui Rodin sau habarnistul general Custer.
Dintre personaje, n-ai cum să nu te înfiori de râs la apariţiile isterice şi sâsâite ale non-faraonului Kahmunrah (Hank Azaria, a cărui voce o ştii şi din The Simpsons, unde-l interpretează pe Wiggum, şeful poliţiei din Springfield). Acesta îi ia faţa mult mai sobrului Ben Stiller, care-şi ia foarte în serios rolul de businessman salvator şi-şi întrerupe scorţoşenia numai în scene de slapstick penale, de genul îndelungilor pălmuieli cu maimuţoiul Dexter, care-şi găseşte şi un/o partener(ă) îmbrăcat(ă) în costum de cosmonaut. Pentru vorbitorii de limbă engleză, intervenţiile lui Amy Adams vor fi savuroase, Amelia Earhart folosind un limbaj mult mai arhaic decât poliglotul Kahmunrah (bine, din zbenguielile ei lingvistice se cam alege praful la traducere), iar fanii fraţilor Jonas îi vor recunoaşte poate în rolurile a trei heruvimi care "cântă prea strident".
Din cele 105 minute ale filmului cele mai bune sunt ultimele. Adevărat protest împotriva tot mai răspânditului "nou cu orice preţ", O noapte la muzeu 2 reuşeşte în cinci minute să trezească fiori nostalgici şi să rezolve inspirat problema nevăzutelor activităţi nocturne ale exponatelor.
