Părerea criticului
Prima jumatate a filmului e dedicata imaginilor tari : spectatorul poate simti mirosul prafului, sfichiuirea vantului si a nisipului... iar apoi actiunea se duce intr-o lume crepusculara, de statii de benzina abandonate, moteluri murdare, cu cearsafuri transpirate, printre care Moss umbla cu arma incarcata.
Din nou e vorba de un film cu urmariri, in care Chigurh – asasin platit, personaj aproape indestructibil, aproape inuman , Raul din 2008 - goneste pe urmele lui Moss. Se poate vorbi, totodata, de falimentul moral al omului; actiunea se intampla in Texasul anilor ’80, iar stilul e comercial – cu umor negru, suspans – si teme ca soarta, mantuirea, liberul arbitru. Ritmul este lent, tensiunea apasatoare pe tot parcursul filmului, atmosfera morbida. Imaginea lui Roger Deakins surprinde peisajul ars de soare al desertului, iar muzica dezolanta a lui Carter Burwell porneste atat de discret, incat coloana sonora e mai degraba vantul care bate peste desert.
Dintre romanele lui McCarthy, care il pun pe scriitorul de 74 de ani in fruntea autorilor moderni, vor ajunge pe ecran Blood Meridian ( cu lansarea probabil in 2009, regia: Ridley Scott) si The Road (in productie anul acesta) primul ecranizat si cel mai potrivit pentru fratii Coen fiind No Country For Old Men/ Nu exista tara pentru batrani.
Filmul il urmareste pe Llewelyn Moss ( Josh Brolin), care da peste o gramada de cadavre, heroina, si 2 milioane de dolari cash, in desertul Texasului. Hotarat sa dispara cu banii, isi da seama ca cineva e pe urmele lui; acest “cineva” se intampla sa fie tocmai psihopatul asasin Anton Chigurh (Javier Bardem). Seriful Ed Tom Bell ( interpretat de Tommy Lee Jones) incearca sa opreasca inevitabilul sfarsit sangeros, in calitate de om al legii. Insa ramane mereu in urma; de moda veche, genial odata, e depasit de aceste noi timpuri, intr-un tinut care nu mai este pentru el, pe care nu-l mai poate apara.
Avand un simt remarcabil al locului, al momentului, si al personajelor, fratii Coen ne arunca intr-o actiune similara unui joc logic, cu umor negru si suspans insidios, subversiv.
Un cowboy oportunist, un asasin care are - totusi – propriul cod al moralei, plus un serif senior, depasit de situatie
Cu cateva replici de zis, Josh Brolin, e o revelatie. Intr-un film “macho” ca “No country...” era nevoie de un personaj pe care numai increderea si autoritatea lui Josh l-au facut credibil. Se pare ca rolul acesta de cowboy oportunist - Llewelyn Moss a ramas fara actor pana cu doua saptamani inainte de filmari.
Pe de alta parte, Jones, in rolul seniorului filmului, un serif ce raspunde unei crime irationale printr-un standard care nu-si mai gaseste locul, intoneaza ca voce din off cuvintele pline de jale ale autorului din roman. Iar Bardem e in frunte, cu ranjete de psihopat, ochi stralucitori si o coafura de client din anii '60 al barurilor din Texas.
“A fost optiunea evidenta” afirma Ethan Coen in ceea ce-l priveste pe Tommy Lee Jones: “ e din zona, are o varsta si o autoritate…si variantele pentru acest rol cam duceau toate la Tommy, asa ca a fost usor”. Insa pentru actor, hotararea nu a fost asa de usor de luat, gandindu-se cat ar fi de aproape rolul fata de altele similare, de-a lungul carierei.”Am ezitat putin, nu stiam cum sa fac sa fie diferit de alte roluri ale mele, desi cred ca neincrederea mea s-a evaporat odata ce mi-am amintit cu cine lucram. Nu e un lucru de ratat.”
De asemenea, fratii n-au vrut sa piarda sansa de a lucra cu Javier Bardem, un actor cu o cariera interesanta de ceva vreme: “il urmarim de la filmele lui Almodovar, de la Before The Night Falls al lui Julian Schnabel, de la The Sea Inside, toate filmele spaniole care au ajuns pana aici” afirma Ethan Coen, explicand ca in cazul lui Bardem s-a facut o exceptie, distribuind un actor de limba spaniola - e un caz rar in care un asemenea actor se suprapune bine peste personalitatea personajului.
Iar Bardem, care s-a simtit disconfortant cu pieptanatura ciudata din film relateaza: “stiti, tocmai acum trei saptamani mi-am dat seama ca a fost ideea lui Tommy Lee Jones; el ne-a adus o carte cu poze din New Mexico si Texas, cu locuri care aratau mai rau ca un bordel si niste baruri imputite de prin anii ’60 , iar unii clienti de pe acolo aveau parul asa” povesteste Bardem, interpretul lui Anton Chigurh, ce intruchipeaza barbaria contemporana, cruda si totodata insolenta, o aparitie infricosatoare, cu o coafura ridicola.
”Fratilor Coen li s-a parut amuzant. Imediat ce am ajuns in New Mexico mi-am facut noua pieptanatura si fratii radeau de se prapadeau. Dar mi-a placut....” isi aminteste Bardem.
De cand au inceput in 1984 cu Sange pentru sange/Blood Simple, numele lor a mai aparut pe genericul unor filme foarte bine cotate, precum S-a furat Arizona/Raising Arizona (1987), Razboi in sanul Mafiei/Miller’s Crossing, Barton Fink (1991), Fargo (1996), Marele Lebowski/The Big Lebowski, Marea hoinareala/O Brother Where Art Thou ? (2001), Confesiunea unui aninim/The Man Who Wasn’t There. In 2003 a aparut esecul cu Dragostea costa/Intolerable Cruelty, cu George Clooney si Catherine Zeta Jones. The Ladykillers/ Cum scapam de Coana Mare, cu Tom Hanks, a readus cu gaguri expirate un remake al comediei lui Peter Sellers din 1955.
Si lucrurile au revenit la normal cu No Country For Old Men. Care, de catre multi a fost considerat un Fargo plasat in desert. Ethan Cohen raspunde “Nu, deloc. Daca ar fi fost asa, efectul era negativ. Daca seamana prea mult cu ceea ce ai facut deja, inseamna ca nu e ceea ce vrei sa faci”.
Autorul romanului a fost si el prezent pe platou, dar le-a dat mana libera fratilor Coen. “A venit intr-o vizita de curtoazie” afirma cei doi.
Cu trei conducatori la carma, povestea s-a derulat pe campiile aride dintre sudul Statelor Unite si Mexic. Acolo Bardem a inteles violenta rece a personajului sau : « Oamenii cred ca violenta e o cale sa rezolvi problemele, iar Chigurh e simbolul ei. Dar violenta vine de nicaieri, nu duce nicaieri, si nu are obiective sau principii – e pur si simplu violenta.”
Din nou e vorba de un film cu urmariri, in care Chigurh – asasin platit, personaj aproape indestructibil, aproape inuman , Raul din 2008 - goneste pe urmele lui Moss. Se poate vorbi, totodata, de falimentul moral al omului; actiunea se intampla in Texasul anilor ’80, iar stilul e comercial – cu umor negru, suspans – si teme ca soarta, mantuirea, liberul arbitru. Ritmul este lent, tensiunea apasatoare pe tot parcursul filmului, atmosfera morbida. Imaginea lui Roger Deakins surprinde peisajul ars de soare al desertului, iar muzica dezolanta a lui Carter Burwell porneste atat de discret, incat coloana sonora e mai degraba vantul care bate peste desert.
Dintre romanele lui McCarthy, care il pun pe scriitorul de 74 de ani in fruntea autorilor moderni, vor ajunge pe ecran Blood Meridian ( cu lansarea probabil in 2009, regia: Ridley Scott) si The Road (in productie anul acesta) primul ecranizat si cel mai potrivit pentru fratii Coen fiind No Country For Old Men/ Nu exista tara pentru batrani.
Filmul il urmareste pe Llewelyn Moss ( Josh Brolin), care da peste o gramada de cadavre, heroina, si 2 milioane de dolari cash, in desertul Texasului. Hotarat sa dispara cu banii, isi da seama ca cineva e pe urmele lui; acest “cineva” se intampla sa fie tocmai psihopatul asasin Anton Chigurh (Javier Bardem). Seriful Ed Tom Bell ( interpretat de Tommy Lee Jones) incearca sa opreasca inevitabilul sfarsit sangeros, in calitate de om al legii. Insa ramane mereu in urma; de moda veche, genial odata, e depasit de aceste noi timpuri, intr-un tinut care nu mai este pentru el, pe care nu-l mai poate apara.
Avand un simt remarcabil al locului, al momentului, si al personajelor, fratii Coen ne arunca intr-o actiune similara unui joc logic, cu umor negru si suspans insidios, subversiv.
Un cowboy oportunist, un asasin care are - totusi – propriul cod al moralei, plus un serif senior, depasit de situatie
Cu cateva replici de zis, Josh Brolin, e o revelatie. Intr-un film “macho” ca “No country...” era nevoie de un personaj pe care numai increderea si autoritatea lui Josh l-au facut credibil. Se pare ca rolul acesta de cowboy oportunist - Llewelyn Moss a ramas fara actor pana cu doua saptamani inainte de filmari.
Pe de alta parte, Jones, in rolul seniorului filmului, un serif ce raspunde unei crime irationale printr-un standard care nu-si mai gaseste locul, intoneaza ca voce din off cuvintele pline de jale ale autorului din roman. Iar Bardem e in frunte, cu ranjete de psihopat, ochi stralucitori si o coafura de client din anii '60 al barurilor din Texas.
“A fost optiunea evidenta” afirma Ethan Coen in ceea ce-l priveste pe Tommy Lee Jones: “ e din zona, are o varsta si o autoritate…si variantele pentru acest rol cam duceau toate la Tommy, asa ca a fost usor”. Insa pentru actor, hotararea nu a fost asa de usor de luat, gandindu-se cat ar fi de aproape rolul fata de altele similare, de-a lungul carierei.”Am ezitat putin, nu stiam cum sa fac sa fie diferit de alte roluri ale mele, desi cred ca neincrederea mea s-a evaporat odata ce mi-am amintit cu cine lucram. Nu e un lucru de ratat.”
De asemenea, fratii n-au vrut sa piarda sansa de a lucra cu Javier Bardem, un actor cu o cariera interesanta de ceva vreme: “il urmarim de la filmele lui Almodovar, de la Before The Night Falls al lui Julian Schnabel, de la The Sea Inside, toate filmele spaniole care au ajuns pana aici” afirma Ethan Coen, explicand ca in cazul lui Bardem s-a facut o exceptie, distribuind un actor de limba spaniola - e un caz rar in care un asemenea actor se suprapune bine peste personalitatea personajului.
Iar Bardem, care s-a simtit disconfortant cu pieptanatura ciudata din film relateaza: “stiti, tocmai acum trei saptamani mi-am dat seama ca a fost ideea lui Tommy Lee Jones; el ne-a adus o carte cu poze din New Mexico si Texas, cu locuri care aratau mai rau ca un bordel si niste baruri imputite de prin anii ’60 , iar unii clienti de pe acolo aveau parul asa” povesteste Bardem, interpretul lui Anton Chigurh, ce intruchipeaza barbaria contemporana, cruda si totodata insolenta, o aparitie infricosatoare, cu o coafura ridicola.
”Fratilor Coen li s-a parut amuzant. Imediat ce am ajuns in New Mexico mi-am facut noua pieptanatura si fratii radeau de se prapadeau. Dar mi-a placut....” isi aminteste Bardem.
De cand au inceput in 1984 cu Sange pentru sange/Blood Simple, numele lor a mai aparut pe genericul unor filme foarte bine cotate, precum S-a furat Arizona/Raising Arizona (1987), Razboi in sanul Mafiei/Miller’s Crossing, Barton Fink (1991), Fargo (1996), Marele Lebowski/The Big Lebowski, Marea hoinareala/O Brother Where Art Thou ? (2001), Confesiunea unui aninim/The Man Who Wasn’t There. In 2003 a aparut esecul cu Dragostea costa/Intolerable Cruelty, cu George Clooney si Catherine Zeta Jones. The Ladykillers/ Cum scapam de Coana Mare, cu Tom Hanks, a readus cu gaguri expirate un remake al comediei lui Peter Sellers din 1955.
Si lucrurile au revenit la normal cu No Country For Old Men. Care, de catre multi a fost considerat un Fargo plasat in desert. Ethan Cohen raspunde “Nu, deloc. Daca ar fi fost asa, efectul era negativ. Daca seamana prea mult cu ceea ce ai facut deja, inseamna ca nu e ceea ce vrei sa faci”.
Autorul romanului a fost si el prezent pe platou, dar le-a dat mana libera fratilor Coen. “A venit intr-o vizita de curtoazie” afirma cei doi.
Cu trei conducatori la carma, povestea s-a derulat pe campiile aride dintre sudul Statelor Unite si Mexic. Acolo Bardem a inteles violenta rece a personajului sau : « Oamenii cred ca violenta e o cale sa rezolvi problemele, iar Chigurh e simbolul ei. Dar violenta vine de nicaieri, nu duce nicaieri, si nu are obiective sau principii – e pur si simplu violenta.”
