Părerea criticului
După ce a apărut într-unul din cele mai entuziasmante seriale ale deceniului trecut, The Good Place, Kristen Bell revine în atenţie cu Nobody Wants This/Nimeni nu vrea asta, o comedie romantică disponibilă din această dimineaţă pe Netflix. Chimia lui Bell cu partenerul de ecran, Adam Brody, este ireproşabilă, iar primele episoade te atrag inexorabil în această poveste de tipul "will they/won't they". Scenariul îşi pierde parţial din farmec în a doua jumătate a sezonului, dar asta nu înseamnă că iubirea dintre rabinul timid şi podcastăriţa atee şi lipsită de inhibiţii nu va urca pe primul loc în topul vizionărilor în multe ţări de pe glob.
Bell este Joanne, gazdă, alături de sora ei, Morgan (Justine Lupe, de văzut şi în serialele Mr. Mercedes şi Succession), a unui podcast unde discută fără oprelişti despre relaţii, dildouri, prejudecăţi, întâlniri dezastruoase şi aşa mai departe. Joanne crede că totul în viaţa ei este cât se poate de bine pus la punct şi că fericirea nu depinde de o altă persoană, dar lucrurile se vor schimba când tânăra dă peste neconvenţionalul şi atrăgătorul rabin Noah Roklov (Adam Brody) şi începe să se întrebe dacă nu cumva a împărţi totul cu cineva nu este totuşi o cale mai sigură spre fericire. Începe, astfel, o bătălie între independenţă şi vulnerabilitate, în cazul lui Joanne, şi o bătălie între privat şi public în cazul lui Noah, stâlp al comunităţii sale evreieşti.
În primele episoade nobody Wants This aminteşte de excelentul serial britanic Catastrophe, în care un american (Rob Delaney) lasă însărcinată o irlandeză (Sharon Horgan), iar protagoniştii trebuie să aleagă între un avort rapid sau inepuizabilele complicaţii ale unei relaţii care le dă brutal vieţile peste cap. În cazul lui Nobody Wants This, ameninţat cu avortul nu este vreun făt inocent, ci însăşi relaţia incipientă dintre Joanne şi Noah, care se vor trezi nevoiţi să lupte cu dinţii pentru un "împreună" al lor, pentru că, ei bine, nimeni nu vrea asta...
Aici încep de fapt problemele serialului, a cărei creatoare Erin Foster se chinuie din răsputeri să inventeze provocări pentru Joanne şi Noah, asmuţind asupra relaţiei lor o armadă de mame neînduplecate, cumnate bârfitoare, foste iubite superbe, şefi intransigenţi, oportunităţi în carieră şi aşa mai departe. Totul devine din ce în ce mai puţin verosimil şi convingător, dar asta nu înseamnă că nu am dat play la episod după episod pentru a vedea unde vor ajunge, într-un târziu, Joanne şi Noah.
Este fără îndoială amuzant (şi un pic înspăimântător) să vezi cum întregul clan Roklov se năpusteşte asupra sărmanei "shiksa" (termen peiorativ folosit de evrei pentru o femeie de altă religie) care vrea "să pună mâna" pe "odorul" Noah. Energia depusă de mai multe generaţii Roklov pentru a o pune la punct pe Joanna şi a-l convinge pe Noah să o primească înapoi pe fosta iubită Rebecca (Emily Arlook) ar fi în stare să pună în mişcare o mică planetă. Poate că această reacţie demnă de o cauză mai bună este cât se poate de conectată la realităţile unei comunităţi similare, dar pe ecran conflictul devine într-un târziu exagerat şi enervant de caricatural.
De fapt, situaţia din Nimeni nu vrea asta mi-a amintit de "cazul" a două colege din liceu şi facultate. Una a "adus acasă" un indian (acum nişte decenii bune, când nu prea vedeai picior de indian în România), iar cealaltă un "prinţ african", provocând adevărate cataclisme în familia extinsă. Nu a contat că familia indianului avea suficienţi bani încât să-şi merite un loc în topul românesc Forbes 500 şi nu a contat că "prinţul african" este acum unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi din România. În momentul când se activează prejudecăţile provinciale şi temerile de genul "da' ce-o să zică tuşa Nuţi din Paşcani?", argumentele nu mai au valoare şi nu mai contează nici cel mai important lucru, că doi oameni s-au îndrăgostit şi vor să fie împreună, indiferent de vociferările asurzitoare din jurul lor...
Bell este Joanne, gazdă, alături de sora ei, Morgan (Justine Lupe, de văzut şi în serialele Mr. Mercedes şi Succession), a unui podcast unde discută fără oprelişti despre relaţii, dildouri, prejudecăţi, întâlniri dezastruoase şi aşa mai departe. Joanne crede că totul în viaţa ei este cât se poate de bine pus la punct şi că fericirea nu depinde de o altă persoană, dar lucrurile se vor schimba când tânăra dă peste neconvenţionalul şi atrăgătorul rabin Noah Roklov (Adam Brody) şi începe să se întrebe dacă nu cumva a împărţi totul cu cineva nu este totuşi o cale mai sigură spre fericire. Începe, astfel, o bătălie între independenţă şi vulnerabilitate, în cazul lui Joanne, şi o bătălie între privat şi public în cazul lui Noah, stâlp al comunităţii sale evreieşti.
În primele episoade nobody Wants This aminteşte de excelentul serial britanic Catastrophe, în care un american (Rob Delaney) lasă însărcinată o irlandeză (Sharon Horgan), iar protagoniştii trebuie să aleagă între un avort rapid sau inepuizabilele complicaţii ale unei relaţii care le dă brutal vieţile peste cap. În cazul lui Nobody Wants This, ameninţat cu avortul nu este vreun făt inocent, ci însăşi relaţia incipientă dintre Joanne şi Noah, care se vor trezi nevoiţi să lupte cu dinţii pentru un "împreună" al lor, pentru că, ei bine, nimeni nu vrea asta...
Aici încep de fapt problemele serialului, a cărei creatoare Erin Foster se chinuie din răsputeri să inventeze provocări pentru Joanne şi Noah, asmuţind asupra relaţiei lor o armadă de mame neînduplecate, cumnate bârfitoare, foste iubite superbe, şefi intransigenţi, oportunităţi în carieră şi aşa mai departe. Totul devine din ce în ce mai puţin verosimil şi convingător, dar asta nu înseamnă că nu am dat play la episod după episod pentru a vedea unde vor ajunge, într-un târziu, Joanne şi Noah.
Este fără îndoială amuzant (şi un pic înspăimântător) să vezi cum întregul clan Roklov se năpusteşte asupra sărmanei "shiksa" (termen peiorativ folosit de evrei pentru o femeie de altă religie) care vrea "să pună mâna" pe "odorul" Noah. Energia depusă de mai multe generaţii Roklov pentru a o pune la punct pe Joanna şi a-l convinge pe Noah să o primească înapoi pe fosta iubită Rebecca (Emily Arlook) ar fi în stare să pună în mişcare o mică planetă. Poate că această reacţie demnă de o cauză mai bună este cât se poate de conectată la realităţile unei comunităţi similare, dar pe ecran conflictul devine într-un târziu exagerat şi enervant de caricatural.
De fapt, situaţia din Nimeni nu vrea asta mi-a amintit de "cazul" a două colege din liceu şi facultate. Una a "adus acasă" un indian (acum nişte decenii bune, când nu prea vedeai picior de indian în România), iar cealaltă un "prinţ african", provocând adevărate cataclisme în familia extinsă. Nu a contat că familia indianului avea suficienţi bani încât să-şi merite un loc în topul românesc Forbes 500 şi nu a contat că "prinţul african" este acum unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi din România. În momentul când se activează prejudecăţile provinciale şi temerile de genul "da' ce-o să zică tuşa Nuţi din Paşcani?", argumentele nu mai au valoare şi nu mai contează nici cel mai important lucru, că doi oameni s-au îndrăgostit şi vor să fie împreună, indiferent de vociferările asurzitoare din jurul lor...
