Aparut la doar 2 ani dupa Laura's Star (2004), filmul de fata imi provoaca un straniu sentiment de deja-vu. Desi nu as avea, in afara exemplului explicit deja oferit, pe ce anume sa pun degetul si sa-l arat cum ca ar fi material copiat sau inspirat din altceva, asta nu imi linisteste cu nimic starea tocmai descrisa. Actiunea apocaliptica este ceva atat de folosit in animatiile ultimului timp, cele ce se vor ceva mai altfel, mai speciale, un curent original ce s-a impus intr-un domeniu ce parea ca avea mare nevoie de schimbare. Si iarasi o sa spun ca desi filmul a facut parte dintre promotorii acestui new wave, eu totusi nu pot sa ies din starea in care am intrat dupa ce l-am vazut, desi logic ar fi sa il apreciez pe acesta si sa judec celelalte productii ca fiind imitatii ale celui de fata. Dar cum aceasta pelicula aflata in discutie in acest review e mai putin cunoscuta, ea mi-a ajuns in mana dupa multi ani de la lansare, perioada in care am vazut cam tot ce aparuse nou in categoria animatie. Acest lucru a amplificat acea senzatie de ca toate elementele folosite in Nocturna, imi par imprumutate din alte filme chiar daca ele sunt mai noi; au fost totusi mai cunoscute.
Personajele, pastorul pisicilor ca prima analiza, este o mixtura de anime - dupa chip, si monstrii pixar - dupa corp. Copiii sunt si ei realizati dupa o metoda stranie, o combinatie de forme geometrice, deloc agreabili vizual, grasuni si fara farmec particular. Transmitand indiferenta, nu te lasa sa te apropii de povestea lor, desi sunt niste bieti orfani. Neavand unicitate, par toti desenati pe acelasi calapod, doar ca pe unul dintre ei il cheama Tim si iubeste stelele pentru ca ele lumineaza cat de cat noaptea cea intunecata. Iar cum obscuritatea este infricosatoare pentru orice copil, nu-i asa?, Tim isi adjudeca statutul de protagonist fara nici un merit. Putea fi aricare altul dintre copii in locul lui ca sigur nu ne-ar fi deranjat.
Actiunea, pe langa aerul usor asiatic pe care il transmite probabil din cauza formei in care sunt desenate personajele, este interesanta doar la nivel de scenariu, adica in text. In imagini ea nu este deloc spectaculoasa, e lenta si nu are un punct culminant autentic, pe care sa il poti identifica cu rapiditate. Deznodamantul este sec si politically correct, lucru ce dezamageste mult. Faptul ca totul se rastoarna, ca cei care conspirau nu erau defel astfel cum ii banuiam noi, e interesant dar foarte complicat. Iar intr-o animatie, o astfel de filosofie o face accesibila doar unei parti restranse de public, nicidecum publicului larg, cu atat mai putin al celui juvenil.
Salvarea vine din atmosfera ce se creaza cu ajutorul coloritului nocturn, imagini in tonuri albastre sau galbui. Tot acest intuneric reuseste sa se inconjoare de o magie ciudata, lugubra in anumite cazuri, dar care nici o clipa nu infricoseaza, venind astfel in ajutorul parintilor ce incearca sa-si linisteasca copii speriati de bezna noptii.
Concepte interesante ca: aparitia rouei cu acele aratari betive ce poarta picaturile de apa, fauritorii de vise, povestitori desavarsiti sau incalcitorii-zburlitori de par, adevarati stilisti ai dezordinii, ajuta la descrierea unei lumi feerice si originale. Dintre toate, cea mai artistica, cea mai reusita realizare vizuala este simfonia noptii, muzica formata din tot felul de zgomote si susure atat de comune unei seri linistite. Acestui episod i se acorda o mare atentie si un spatiu generos in cadrul proiectiei, lucruri pe care le si merita pe deplin.
Concluzie: O animatie interesanta, cu momente excelente si care are unele sclipiri artistice, minunate. Are totusi niste personaje care nu prea ne sunt pe plac, grosier realizate si transfigurate pana la nivelul unei schite. Momentul deznodamantului se risipeste intr-o clipa aidoma disparitiei unei umbre la aprinderea unui bec. Incordarea, pregatirea si asteptarea nu se incununeaza printr-o tesatura interesanta de planuri narative sau de o complexitate a povestii. Ele se disipeaza in cateva clipe si totul devine letargic si anost ca la inceput. Interesant e ca abia dupa vizionare reusesti sa constientizezi ca aceasta animatie a influentat considerabil multe alte astfel de realizari ce i-au urmat. Pe parcursul proiectiei insa, paramnezia este cea care iti va acompania fiecare minut din privitul acestui film animat; din pacate. Nota 7,03!
yumerai13
pe 27 Martie 2012 04:54
l-am vazut pt prima data la animest si mi-a placut tare mult animatia, nu credeam ca se mai fac astfel de animatii in europa, a fost o surpriza placuta.
intr-un fel mi-a adus aminte de animatiile disneyene : animatie 2d de mare caliate, bucuria si entuziasmul cu care micul protagonist descoperea o lume magica si isi infrunta temerile, plus mie imi place noaptea si misterul si pe care il creaza intunericul.
nu inteleg de ce este atat de obscur ...bad marketing ...trebuiau sa faca precum cei de la gibli si sa faca cumva sa le promoveze Disney animatia(sau alt distribuitor de talie mare), Spirited away e mult mai cunoscut fiindca ,in opinia mea, a facut un parteneriat intelept cu Disney.
Personajele, pastorul pisicilor ca prima analiza, este o mixtura de anime - dupa chip, si monstrii pixar - dupa corp. Copiii sunt si ei realizati dupa o metoda stranie, o combinatie de forme geometrice, deloc agreabili vizual, grasuni si fara farmec particular. Transmitand indiferenta, nu te lasa sa te apropii de povestea lor, desi sunt niste bieti orfani. Neavand unicitate, par toti desenati pe acelasi calapod, doar ca pe unul dintre ei il cheama Tim si iubeste stelele pentru ca ele lumineaza cat de cat noaptea cea intunecata. Iar cum obscuritatea este infricosatoare pentru orice copil, nu-i asa?, Tim isi adjudeca statutul de protagonist fara nici un merit. Putea fi aricare altul dintre copii in locul lui ca sigur nu ne-ar fi deranjat.
Actiunea, pe langa aerul usor asiatic pe care il transmite probabil din cauza formei in care sunt desenate personajele, este interesanta doar la nivel de scenariu, adica in text. In imagini ea nu este deloc spectaculoasa, e lenta si nu are un punct culminant autentic, pe care sa il poti identifica cu rapiditate. Deznodamantul este sec si politically correct, lucru ce dezamageste mult. Faptul ca totul se rastoarna, ca cei care conspirau nu erau defel astfel cum ii banuiam noi, e interesant dar foarte complicat. Iar intr-o animatie, o astfel de filosofie o face accesibila doar unei parti restranse de public, nicidecum publicului larg, cu atat mai putin al celui juvenil.
Salvarea vine din atmosfera ce se creaza cu ajutorul coloritului nocturn, imagini in tonuri albastre sau galbui. Tot acest intuneric reuseste sa se inconjoare de o magie ciudata, lugubra in anumite cazuri, dar care nici o clipa nu infricoseaza, venind astfel in ajutorul parintilor ce incearca sa-si linisteasca copii speriati de bezna noptii.
Concepte interesante ca: aparitia rouei cu acele aratari betive ce poarta picaturile de apa, fauritorii de vise, povestitori desavarsiti sau incalcitorii-zburlitori de par, adevarati stilisti ai dezordinii, ajuta la descrierea unei lumi feerice si originale. Dintre toate, cea mai artistica, cea mai reusita realizare vizuala este simfonia noptii, muzica formata din tot felul de zgomote si susure atat de comune unei seri linistite. Acestui episod i se acorda o mare atentie si un spatiu generos in cadrul proiectiei, lucruri pe care le si merita pe deplin.
Concluzie: O animatie interesanta, cu momente excelente si care are unele sclipiri artistice, minunate. Are totusi niste personaje care nu prea ne sunt pe plac, grosier realizate si transfigurate pana la nivelul unei schite. Momentul deznodamantului se risipeste intr-o clipa aidoma disparitiei unei umbre la aprinderea unui bec. Incordarea, pregatirea si asteptarea nu se incununeaza printr-o tesatura interesanta de planuri narative sau de o complexitate a povestii. Ele se disipeaza in cateva clipe si totul devine letargic si anost ca la inceput. Interesant e ca abia dupa vizionare reusesti sa constientizezi ca aceasta animatie a influentat considerabil multe alte astfel de realizari ce i-au urmat. Pe parcursul proiectiei insa, paramnezia este cea care iti va acompania fiecare minut din privitul acestui film animat; din pacate. Nota 7,03!
intr-un fel mi-a adus aminte de animatiile disneyene : animatie 2d de mare caliate, bucuria si entuziasmul cu care micul protagonist descoperea o lume magica si isi infrunta temerile, plus mie imi place noaptea si misterul si pe care il creaza intunericul.
nu inteleg de ce este atat de obscur ...bad marketing ...trebuiau sa faca precum cei de la gibli si sa faca cumva sa le promoveze Disney animatia(sau alt distribuitor de talie mare), Spirited away e mult mai cunoscut fiindca ,in opinia mea, a facut un parteneriat intelept cu Disney.