Nocturne este un horror psihologic care pornește de la o idee foarte bună: două surori gemene, ambele pianiste, dar aflate într-o competiție permanentă pentru recunoaștere și succes. Juliet, interpretată de Sydney Sweeney, trăiește mereu în umbra surorii sale Vivian și dezvoltă o obsesie tot mai puternică pentru a demonstra că este mai bună.
Mi-a plăcut mult atmosfera filmului. Academia de muzică, pianul, rivalitatea dintre surori și elementele supranaturale creează o combinație destul de apăsătoare. Filmul are și o anumită eleganță vizuală și nu se bazează exclusiv pe sperieturi ieftine, ceea ce pentru mine este un mare plus.
Povestea amintește destul de mult de Black Swan, mai ales prin ideea de perfecțiune, competiție și degradare psihologică. Nu este neapărat ceva original, iar pe alocuri scenariul devine previzibil și parcă ar fi putut merge mai adânc în povestea personajelor.
În schimb, transformarea lui Juliet este foarte bine construită. Dintr-o fată timidă și frustrată ajunge treptat să fie consumată de ambiție, iar aici Sydney Sweeney face o treabă foarte bună. Filmul devine cu adevărat interesant atunci când nu mai știi dacă ceea ce i se întâmplă este supranatural sau rezultatul propriei obsesii.
Finalul mi-a plăcut cel mai mult. Este întunecat, tulburător și lasă suficient loc de interpretare fără să explice totul cu lingurița.
Nu este un horror care să reinventeze genul, dar este atmosferic, bine jucat și suficient de inteligent încât să rămână în minte după terminarea lui. Are câteva slăbiciuni de scenariu și se simte influența unor filme mai bune, însă per total mi s-a părut o producție reușită.
Nota mea: 8/10.
natalia_castego
pe 13 Februarie 2026 23:50
Filmul a început interesant, dar s-a pierdut pe parcurs. Sydney Sweeney a jucat bine.
Mi-a plăcut mult atmosfera filmului. Academia de muzică, pianul, rivalitatea dintre surori și elementele supranaturale creează o combinație destul de apăsătoare. Filmul are și o anumită eleganță vizuală și nu se bazează exclusiv pe sperieturi ieftine, ceea ce pentru mine este un mare plus.
Povestea amintește destul de mult de Black Swan, mai ales prin ideea de perfecțiune, competiție și degradare psihologică. Nu este neapărat ceva original, iar pe alocuri scenariul devine previzibil și parcă ar fi putut merge mai adânc în povestea personajelor.
În schimb, transformarea lui Juliet este foarte bine construită. Dintr-o fată timidă și frustrată ajunge treptat să fie consumată de ambiție, iar aici Sydney Sweeney face o treabă foarte bună. Filmul devine cu adevărat interesant atunci când nu mai știi dacă ceea ce i se întâmplă este supranatural sau rezultatul propriei obsesii.
Finalul mi-a plăcut cel mai mult. Este întunecat, tulburător și lasă suficient loc de interpretare fără să explice totul cu lingurița.
Nu este un horror care să reinventeze genul, dar este atmosferic, bine jucat și suficient de inteligent încât să rămână în minte după terminarea lui. Are câteva slăbiciuni de scenariu și se simte influența unor filme mai bune, însă per total mi s-a părut o producție reușită.
Nota mea: 8/10.