Prințul Lai Cantacuzin (Stefan Iordache), descendent al unei familii boierești duce o existență anostă colorată doar de relația sa amoroasă cu soția mult mai tânără a generalului Argintar și educarea tinerei Daria (balerina Soimita Lupu), fiica ajutorului de primar. Deși Daria îl iubește, Cantacuzin este incapabil să răspundă acestor sentimente.
Film realizat după romanul lui Mihail Sadoveanu, "Locul unde nu s-a întâmplat nimic".
"Imaginea acestui film devine un cod cromatic consonant, o extindere a spațiului psihologic al personajelor de prim plan, ca și a lumii povestirii." - Mircea Alexandrescu - 1989 (Cinema).
"Filmul propune o meditație asupra mizeriei umane, a plafonării vieții de provincie pe care o suportă un om educat, plin de idealuri, de fapt e vorba despre un proces interior cauzat de sinuciderea fetei, pe care eroul și-l face ca pe o autoanaliză. De la proza lui Sadoveanu până la film, multe lucruri erau de pus la punct. În primul rând, autorul romanului face o analiză fină a unui personaj misogin, egoist și incapabil să intervină în propria-i viață. El privește întreaga dramă prin care trece orășelul și tânăra femeie ca și cum ar fi un martor, și nicidecum un personaj implicat. Pentru el, totul este permis. Poziția aceasta comodă, dar și lipsită de implicare îi creează pentru început o oarecare detașare, dar este o neutralitate falsă, pentru că toți ochii sunt ațintiți asupra lui. El e singurul care poate mișca obștea, orașul, e singurul care poate îndrepta lucrurile, e singurul care o poate salva pe tânăra femeie, față de care are, fără să-și manifeste intențiile, obligații morale și o gingașă afecțiune. Pe scurt, filmul nu avea nimic comun cu realitățile românești ale anilor '80" (Dan Pita).
"În acest film, Ștefan Iordache a făcut dovada marelui său talent, creionând cu măiestrie greu de egalat portretul unui suflet chinuit, incapabil de a se deschide în fața vieții, a iubirii, a unei existențe pline de decepții" (Dan Pița).
