Nomadland (2021)

Niciodată nu ai de unde să știi unde te va duce viața asta. Mulți au fost cei care au criticat acest film în fel și chip, dar majoritatea nu pot înțelege ceva ce nu au trăit vreodată. Sincer, când am aflat despre acest film cu 4 ani în urmă, nu m-am gandit niciodată că voi ajunge să experimentez pe propria piele filmul acesta, dar viața este imprevizibilă. Diferența este că eu nu am avut la dispoziție o dubă, ci un Opel Astra Caravan, dar omul se poate adapta la orice situație în funcție de condițiile în care se alfă. Am locuit așa aproape o lună de zile, dar pot spune că mi s-a parut o eternitate, unde timpul parcă era oprit în loc și singurul obiectiv era să treacă ziua cât mai rapid. Respect pentru filmul acesta, viața este imprevizibilă.

Dupa 15 minute devizionare mi s a parut ca ceva nu i ok si am intrat aici sa citesc comentariile.
Cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc tuturor celor care si au postat parerile desore acest film.
M ati ajutat sa nu pierd aiurea timp cu un film care nu e deloc pe gustul meu. Amazonul cred ca i a sponsorizat.

Un film dezolant , dureros dar bun, cu Frances McDormand care este o actrita de o mie de Oscar-uri, pentru ea camera este invizibila si are o naturalete iesita din comun.
In noaptea asta serbam trecerea dintre ani si nu este cea mai inspirata poveste pentru asa o sarbatoare dar m-am uitat pentru Frances McDormand.

Cine reuseste sa-l termine este cinefil cu simtul critic si sensibilitate pe măsură. Alegerea unui om este parte din destinul său. Să respectam drumul fiecăruia!!

Tema este interesanta: trista realitate a unor oameni... insa filmul este foarte plictisitor.
Am senzatia ca nu s-a intamplat nimic tot filmul s-au cel putin ce s-a intamplat putea fi incadrat in maxim 10 minute.

pierdere de vreme, nu stiu ce cauta la nominalizari, darmite la premii; insa in spiritul vremurilor, cu corectitudine politica si alte chestii gretoase

Daca sunt persoane a căror viață se derulează numai la nivel pozitiv, fără probleme personale, fără teamă pentru ziua de mâine, fără emoții, fără coborâșuri, găsesc în acest film compensare la lipsa de urât, de suburban și de abject din viața lor.
Cui îi este dor de mizerie, sărăcie, murdărie poate să empatizeze cu eroina principală și să sufere alături de ea atât problemele cauzate de pauperitate cât și de suferințele ei Nu vă fie teamă, n-am să vă dezvălui finalul filmului premiat Oscar, pentru simplul fapt că nu l-am văzut până la sfârșit! Deși, cu oarece efort de voință am trecut de scenele urinatului la gard și a golirii recipientelor transparente, recunosc cu sinceritate că, odată cu explozia stomacală a eroinei, provocată de diaree din cauza alimentației precare etc...filmată explicit, cu sunet Dolby Surround din față și din spate, care te pune în mijlocul ”acțiunii” (duhoarea mai lipsește!) am renunțat la vizionare. Pentru amatorii de senzații tari (scatologice!) și de ”cine-verité” acest film poate fi o capodoperă, dar cine caută puțină relaxare, destindere estetică după o zi de muncă, este indicat să evite vizionarea lui!

pentru mine doar...bunicel...aveam mari asteptari de la el, tinand cont toate premiile pe care tocmai le-a castigat insa nu a fost pe deplin pe placul meu...un film destul de lent, cu o idee realista si destul de plauzibila oricaruia dintre noi...nu e un film rau, dar nici un film de 10 stele(parerea mea)

Un film pe care l-am vizionat avand mari asteptari si care nu m-a convins deloc. Nu pot spune ca este un film prost, dar cu siguranta nu este un film de Oscar. Am vazut filme europene sau din alte industrii cinematografice superioare acestei pelicule, cel putin din perspectiva mea. Frances McDormand, o actrita de exceptie, cred ca a castigat acest premiu din inertie de aceasta data, rolul jucat nefiind unul care sa-i scoata in evidenta calitatile pe care le are. Cred ca The Father este un film mai bun, in opinia mea, dar nebanuite sunt caile Domnului.

O poveste americană care aduce în prim plan cu totul altceva decât până acum unde erau promovate filmele cu super eroi sau cele motivationale în care americanul de rand reușește pe deplin în carieră, viața personală, situație materială. Filmul îi prezintă pe cei multi, săraci în urma crizei din 2008, obligați de un sistem care are nevoie de om doar în măsura în care acesta prin munca poate aduce beneficii maxime cu costuri minime, să ajungă aproape niște marginali, muncind ocazional și trăind în rulote sau Van-uri. În mate măsura ne este prezentat spiritul american de "cucerire" a vestului din secolele trecute, spirit întrupat acum de acești nomazi care nu au ales ei să fie nomazi dar e unica optiune oferită de o lume în care primează profitul iar omul este doar un cal de munca. Deși încearcă să prezinte o frescă a unor persoane nevoiașe din SUA, filmul nu este unul de Oscar dupa parerea mea dar Oscarul a ajuns demult un fel de Eurovizion.E un film care nu te emoționează, nu transmite un mesaj puternic, e de vizionat doar odată.

Apărut în contextul ultimei crize - covid - care era de așteptat să găsească lumea pregătită, filmul Nomadland pune în scenariu ultima criză mare care a luat lumea pe nepregătite și a creat daune de toate felurile în special oamenilor de rând - criza imobiliară din 2008. Scenariul nu este extraordinar, filmul trebuie înțeles și asumat personal ca o empatie cu cetățeanul american care și-a trăit permanent viața de pe azi pe mâine, iar la prima problemă mergea să facă credit până acum - momentul crucial 2008. Consider că premiile câștigate și supraaprecierea provin din nostalgia cu iz dramatic, retrăită de poporul american la vederea acestui film - după 13 ani de la colapsul total pentru unii. Scoasă din comoditatea zilnică și nevoită să improvizeze pentru a supraviețui, persj principal este o tipologie pentru americanul de atunci, iar alipirea de sărbătorile de iarnă pe care ei le exploatează cel mai bine în lume în sensul de cămin, familie, cadouri, etc fac ca contextul să fie și mai tranșant. În aceste condiții, cu atâtea pierderi neprevăzute peste noapte, Fren realizează că nu a pierdut doar casa și că se află într-o solitudine cumplită și deprimantă, dar și șansa unei vieți noi, atunci când locurile de muncă nu mai sunt, iar cei mari fac concedieri. Cu toate acestea, descoperă o comunitate frumoasă de alți năpăstuiți care s-au gospodărit din mers cum au putut și chiar puterea ei de a se adapta și de a trece peste poate constitui un aspect motivațional pentru privitor. Nouă ca europeni și mai ales nouă ca români, care n-am simțit atât de crunt acea criză, ba chiar aș zice că a fost mai scurtă și mai lejeră decât cea de acum, ne este puțin greu să privim lucrurile atât de dramatic. Însă trebuie să acceptăm că pentru unii așa au fost..Frumos și mesajul de final. Nota 7

...sau cel puțin jumătate, cealaltă jumătate e oarecum documentar, având în vedere că mulți dintre cei prezenți în film, nomazii, s-au interpretat pe sine.

Un film surprinzator de bun pentru un film american.M-a tinut , pe toata perioada celor 108 minute , prezent, empatic, martor atent. Frances McDormand a jucat excelent, este o mare actrita.

Un film simplist, minimal, dar puternic in expresie. O incantare pentru suflet. Un film despre puterea de a merge mai departe, libertate si prietenie. Traumele personajelor sunt tratate cu emotie indiferent daca sunt cauzate de pierderi materiale sau de cele sufletesti.
Pierderea unei persoane dragi sau a slujbei este factorul declansator pentru pentru a parasi cat mai repede locurile care te tin captiv in trecut si te fac sa crezi ca nu exista nimic dincolo de ele. Calatorind, amintirile se estompeaza, iar natura vindeca sufletul.
Personajul principal este asemeni unei frunze purtate de vant, calatorind intr-un van prin vestul Americii dupa ce micul orasel minier in care locuia si muncea a decazut datorita recesiunii fiind parasit de catre localnici. Perpetuum-ul mobile al eroinei este laitmotivul pentru a se regasi pe sine si pentru a se impaca cu trecutul. Dincolo de caracterul puternic afisat, scoate in evidenta o latura sensibila si fragila.
O interpretare excelenta a lui Frances McDormand care se contopeste cu personajul, dandu-i putere, consistenta si veridicitate, mai ales in contextul in care, cei alaturi de care evolueaza sunt realii nomazi din viata de zi cu zi, ma rog, cu exceptia lui David Strathairn.
Van-ul, simbol al libertatii prin anii 60’ popular in randul miscarii hippie (celebrul Volkswagen Transporter), este si simbol al acestor homeless sau nomazi ai Americii, oameni care se regasesc la limita dintre no man’s land si lumea reala, desi inca exista un fir care le leaga.
Superba este si muzica de pe coloana sonora, si ma refer aici la piesa Oltremare a lui Ludovico Einaudi, pianul acestuia este minunant transmitand vibratie si multa emotie. Incadrata perfect in film.
Peisajele superbe din Dakota de Sud (badlands-urile), Nevada sau Arizona intregesc tabloul unei pelicule incitante. Un film de Oscar cu siguranta.
Daca v-a placut aceasta pelicula nu ratati sub nicio forma filmul “Leave no trace”. Vi-l recomand cu caldura.

O poveste din America profunda. ,,No country for oldmen,,. Pentru ca asa e datul sortii, exista oameni pe care societatea ii respinge atunci cand nu mai are nevoie de ei. Pentru ca viata poate fi dura, complicata si greu de suportat., totul e sa fim pozitivi si un cantec vesel sa cantam. Interesant e ca istoria incepe in 2011 pe atunci cand nu era la putere multhulitul Trump... Filmul e facut sa impresioneze si chiar reuseste pana acum cu asupra de masura, a castigat deja Leul de aur venetin si a fost incununat si drept cea mai buna drama la Globurile de aur insa senzatia e ca aceste premii nu le-a primit neaparat pe criterii valorice. Da, subiectul este impresionant, drama oamenilor e profunda iar lui Frances Mc Dormand cu greu i se poate reprosa ceva. Problema e ca povestea e spusa searbad, fara stil, fara nerv, Chloe Zhao regizeaza plat, plictisitor, e o monotonie care te indeamna la somn, am si atipit in timpul vizionarii si nu s-a intamplat din cauza oboselii. Tinand cont de lumea in care traim si de recolta indoielnica a anului precedent nu-i exclus ca acest film sa se aleaga si cu Oscarul cel mare...

Un film bun, dar foarte deprimant.Cred ca este mai bine inteles de catre cei care cunosc modul de viata american.

Filmul arata experientele unei femei care a pierdut tot - sot, loc de munca, casa. Porneste la drum prin toata America intr-o furgoneta si adopta un stil de viata nomad, descoperind o comunitate de astfel de oameni si noi valori in viata. Pare un reportaj cu interviuri ale celor intilniti in calea ei, oameni reali care au ales o alta cale si au refuzat sa se lase doboriti de soarta.
Mai este un serial - American Nomads - care spune povestea lui Bob Wells, devenit celebru pe youtube prin sfaturile si povestirile sale despre stilul de viata nomad.
Frances McDormand este memorabila in orice rol, aici insa nu prea are ce sa joace, s-a integrat printre ceilalti nomazi si o vedem in natura sau cutreierind America la volan. Filmul e bine realizat, are impact prinmesajul lui, dar parca nu este film in adevaratul sens, e doar realitate filmata.

Desi e destul de premiat Nomadland ptr mine nu e un film memorabil nu m-a impresionat dar asta nu inseamna ca nu are unele calitati ptr care sa merite o vizionare.Frances McDormand e buna in rolul asta dar departe de ce a aratat in Fargo si Three Billboards.

Destul de deprimant filmul.
Si ceea ce se prezinta in film se poate intampla oricui.