Nonfilm (2001) reprezinta un fel de lucrare de diploma a lui Mr. Oizo, alias Quentin Dupieux.
Filmul reprezinta un experiment ciudat, haotic si parodic, dar nu o parodie de calitate ci una puerila, gresita si neinspirata.
In spatele acestei tentative sta intr-adevar o idee, (una centrala si muuulte altele zburand alandala in jurul ei). Si cam la stadiul asta trebuia sa si ramana acest proiect; la stadiul de idee. Pentru ca ce a iesit este imposibil de privit.
Ideea centrala este acel aforism al lui Noel Coward, "Why Must the Show Go On?" si care ulterior a fost raspandit de catre Queen sub forma "The Show Must Go On". Că ulterior se mai adauga si alte idei, devenind astfel un talmes-balmes, e adevarat. Asta si face acest mediu-metraj un supliciu in vizionare. Faptul ca diverse stiluri de regie sunt amestecate, ca ideile zboara si se pierd cu totul, te ameteste si te incurca total.
M-as opri la un extras din comentariul lui Dupieux insusi, comentariu postat atunci cand a decis sa isi publice pe internet acest pseudo-film, e adevarat ca extrasul face parte dintr-un contex mai larg, context care in final indulceste putin acesta sinceritate dintru inceput, dar eu cred ca este reprezentativ pentru ce a iesit.
"NONFILM is unwatchable.
NONFILM is my first attempt to make a movie (failed).
NONFILM is the essence of the 'NO REASON'.
NONFILM is RUBBER's handicapped brother.
...."
Atat de bine si de concis nu o putea spune nimeni, chiar si in conditiile in care pe finalul comentariului precizeaza Dupieux ca "privit din unghiul potrivit, filmul poate fi bun".
S-ar mai putea vorbi de modul de filmare, un fel de making-of absolut. Totul este dus la paroxism. Se prezinta chiar si bautul cafelei de catre echipa de filmare sau si mai si... momentul urinarii unui protagonist. Insa, din tot acest efort, nimic nu iese in evidenta ca stil si maniera.
Apoi uciderea echipei, chiar daca jenant de prost introdusa in cadrul naratiunii, ea are rolul de a sublinia acea idee dominanta si auzim ca filmul o sa se toarne chiar si fara camere. Apoi si fara sunet si in cele din urma si fara actori. Totul este posibil pentru ca filmul trebuie sa se toarne. Iata dar acel "Show Must Go On".
Concluzie. Imposibil de urmarit pentru ca nu are nimic, nici macar actori, (protagonistii sunt prieteni de-ai lui Dupieux, cantareti sau oameni implicati in productiile muzicale); Este un film FOR NO REASON! La fel o sa fie si notarea. NO NOTE!
Filmul reprezinta un experiment ciudat, haotic si parodic, dar nu o parodie de calitate ci una puerila, gresita si neinspirata.
In spatele acestei tentative sta intr-adevar o idee, (una centrala si muuulte altele zburand alandala in jurul ei). Si cam la stadiul asta trebuia sa si ramana acest proiect; la stadiul de idee. Pentru ca ce a iesit este imposibil de privit.
Ideea centrala este acel aforism al lui Noel Coward, "Why Must the Show Go On?" si care ulterior a fost raspandit de catre Queen sub forma "The Show Must Go On". Că ulterior se mai adauga si alte idei, devenind astfel un talmes-balmes, e adevarat. Asta si face acest mediu-metraj un supliciu in vizionare. Faptul ca diverse stiluri de regie sunt amestecate, ca ideile zboara si se pierd cu totul, te ameteste si te incurca total.
M-as opri la un extras din comentariul lui Dupieux insusi, comentariu postat atunci cand a decis sa isi publice pe internet acest pseudo-film, e adevarat ca extrasul face parte dintr-un contex mai larg, context care in final indulceste putin acesta sinceritate dintru inceput, dar eu cred ca este reprezentativ pentru ce a iesit.
"NONFILM is unwatchable.
NONFILM is my first attempt to make a movie (failed).
NONFILM is the essence of the 'NO REASON'.
NONFILM is RUBBER's handicapped brother.
...."
Atat de bine si de concis nu o putea spune nimeni, chiar si in conditiile in care pe finalul comentariului precizeaza Dupieux ca "privit din unghiul potrivit, filmul poate fi bun".
S-ar mai putea vorbi de modul de filmare, un fel de making-of absolut. Totul este dus la paroxism. Se prezinta chiar si bautul cafelei de catre echipa de filmare sau si mai si... momentul urinarii unui protagonist. Insa, din tot acest efort, nimic nu iese in evidenta ca stil si maniera.
Apoi uciderea echipei, chiar daca jenant de prost introdusa in cadrul naratiunii, ea are rolul de a sublinia acea idee dominanta si auzim ca filmul o sa se toarne chiar si fara camere. Apoi si fara sunet si in cele din urma si fara actori. Totul este posibil pentru ca filmul trebuie sa se toarne. Iata dar acel "Show Must Go On".
Concluzie. Imposibil de urmarit pentru ca nu are nimic, nici macar actori, (protagonistii sunt prieteni de-ai lui Dupieux, cantareti sau oameni implicati in productiile muzicale); Este un film FOR NO REASON! La fel o sa fie si notarea. NO NOTE!