Nosferatu (2024)

O reinterpretare vizuală și atmosferică a unui clasic al cinematografiei horror. Deși impresionează prin estetica sa gotică și performanțele actorilor principali, filmul poate părea, pentru unii spectatori, prea lent sau lipsit de profunzime emoțională. Este recomandat iubitorilor de filme horror artistice și celor interesați de reinterpretări moderne ale poveștilor clasice cu vampiri.

Ma asteptam sa fie mai horror, dar merge si asa. Povestea o stiam din Dracula (1992), poate de-aia filmul a fost previzibil. Prea mult sex complet aiurea. Sexul aiurea strica tensiunea filmului. Oricum, merita vizionat intr-o noapte de iarna ca sa fie in tema cu iarna din film.

cel mai mult mi-a plăcut cinematografia, e absolut superbă, și prestația actorilor. Povestea ar fi putut fi bună și interesantă dacă nu puneau exagerat de multe elemente de gore ieftin în film. Pare ca s-au gândit la orice posibil simbol al filmului horror si le-au îngrămădit pe toate aici pana au făcut un film greu de privit.

M-am uitat la el deoarece am auzit lucruri bune despre el dar am rămas dezamăgit, atmosfera e buna efectele sunt frumoase dar... cam atât, nu este deloc un film horror, este mai mult mister/drama, la un moment dat se cam lungește, putea sa fie mai scurt, l-am terminat doar pentru că l-am început.

Filmul e bine realizat deși subiectul e fumat și pare o copie după filmul lui Coppola.Imaginea e superbă tot ce tine de vizual și sunet la nivelul cu care ne-a obișnuit Robert Eggers,atmosfera foarte bine redată actoria e buna cu un plus pentru Willem Dafoe.

Sunt mare fan al universului Dracula, Vampiri ,varcolaci etciar acest fimm este unul daca nu chiar cel mai bun de pana acum.

Bun... Nu foarte bun, mai era de lucrat la regie și scenariu. De remarcat pentru nominalizare la Oscar, ar fi pentru imagine! Decoruri superbe, atmosfera noir, de preferat de vizionat pe un ecran de top (acasă), oled, videoproiector dedicat. Bill de obicei la înălțime în rol horror. Dar cu mustață, ce naiba...

In general nu ma uit la filme horror dar la acesta m am uitat ( am dat pe repede inainte la scenele scarboase vizual)si nu mi a parut chiar horor , de cateva ori m- a facut sa rad caci este viziunea sexita a regizorului despre femei . Undeva citeam ca se poate interpreta ca pericolul prin care trec adolescente care cauta "dragostea "pe retelele de socializare si dau peste monstrii.Oricum daca nu este viziunea sexista este viziunea fantezista si pusa in aplicare ca sa fie un succes pentru un public care iubeste filmele de la Hollywood. Filmul Dracula al lui FF Coppola mi a parut cu mult mai intresat si mai estetic.Sfarsitul este hilar.

În acord cu user-59 și user-677, filmul oferă prea puțin ca poveste și interpretare, nu începe de nicăieri și nu conduce către nimic, dar mi-a plăcut interpretarea lui Dracula ca descendent sau însuși Vlad Țepeș care nu mai pleacă din această lume. Aș fi folosit chiar un prenume care să trimită, pentru originalitate, fix către acea direcție, nu Orlok. De ce Orlok? Nici măcar nu sună transilvănean.. În fine, apoi, mă așteptam să aibă niște servitori care să îi slujească pe la castel, să deschidă porți, să una-alta, iar contele să fie o figură secretă care să sporească teama, dar el apare din prima, cu aceeași înfățișare de ajungi să te și obișnuiești cu figura lui monstruoasă. Mai mult provoacă scârbă în câteva rânduri.. Slăbuț filmul.

Filmul lui Robert Eggers ne îndeamnă să ne predăm întunericului și să i ne supunem, resemnați, cu toată viața din noi. O epopee asfixiantă și impecabilă vizual, Nosferatu — remake al clasicului din '20 a lui Murnau: Nosferatu: A Symphony of Horror — e o experiență totală care te bântuie și-ți provoacă frisoane nocturne și coșmaruri (sau vise; depinde ce-ți dorești și, naiv, pe cine te fac emoțiile să invoci) nesfârșite și acaparatoare. La fel ca în versiunea clasică, orașul ficțional Wisburg e și aici spațiul în care teroarea se dezlănțuie și întunericul mut ucide și manipulează cu tactici viclene.

Aprecierea mea față de creațiile regizorului e veche — am făcut-o deja publică într-o recenzie, la fel de veche (și stângace), pentru The Lighthouse, al doilea film al său din cele 4. Inedit prin abordările tematice care își au narațiunea în în secolele trecute, măiestria lui Eggers stă, mai mult decât altceva, în producție, decoruri, atmosferă și, în special, calitatea vizuală a proiectelor — deseori reci și estetic seducătoare — sale. Negreșit, filmul, excelent din motivele enumerate, nu e doar atât, ci, firește, completează reușita cu alte plusuri care dau filmului valoare și-l desăvârșesc. Mai exact, nu-s decât două motive (și nici nu trebuie mai multe) pentru care filmul poate fi numit o capodoperă: unu: te vrăjește cu imaginea negru-gri-maro-albastruie și-ți conferă o senzație complexă și accentuată a răului care persistă și se manifestă în lumea închipuită din acel mic spatiu german al anilor 1830; doi: producția, design-ul, decorurile, costumele și impresia de autenticitate pe care o expune și-o transmite e impecabilă.

Acum, da, povestea se schimbă putin (nu neapărat îngrijorător de mult sau de negativ) când vorbim chiar de poveste în sine și valoarea sau complexitatea scenariului. Pentru că, dacă e să fiu sincer, nu e nimic înnebunitor de inedit la scenariu și la desfășurarea — ușor previzibilă — lui de la început la sfârșit, concluzia fiind, mai mult sau mai puțin, ușor de anticipat. Nu, bineînțeles că nu e o alcătuire proastă și neinspirată a unei narative deja învechite, dar miezul acelui exterior magnetic, estetic, bântuitor și hipnotic vizual tinde să fie mereu dator cu repetarea nivelului de măreție cu care ochii, nu și mintea, se îmbăiau constant.

Calitatea principală a lui Eggers nu e neapărat scrierea unui scenariu profund sau ireproșabil, totuși compensează — spre deosebire de alții — cu unicitatea, expresionismul și simbolismul care reies din ce face cu camera. Asta e și problema aici: fie că e parte din structura poveștii clasice (pe care n-am cunoscut-o până la vederea, pentru prima dată, în versiunea lui Eggers), fie că e o abordare mai convențională a ei și deloc ieșită din tipare, narațiunea nu-ți lăsa loc de prea multe interpretări și nici nu-ți propune idei pe care să le contempli intens.

Poetic, gotic și macabru, filmul e subtil cu una dintre temele de baza ale lui: depresia nediagnosticată a vremurilor trecute și ușa deschisă morții — care vine, întruchipată în misticul seducător conte Orlok, nesătulă și înfometată... de viață, de viu și de sângele care curge fierbinte în râurile trupurilor. Nosferatu aduce întunericul, teroarea, boala, frica, oroarea; Nosferatu, un chip al sfârșitului și al răului, înlocuiește lumina și sufocă vitalitatea cu care viața există nederanjată și se desfășoară prin oameni, prin ființe, sfidând inexistența. Fără îndoială că influența operelor din trecut își au amprenta în viziune alui Eggers, cum ar fi, de exemplu, povestirea feministă (și eșuată) The Yellow Wallpaper, în care, printre altele, se vorbește despre suferința femeii neglijate în lumea patriarhală a trecutului.

De pictură (imagine, știti voi ce spun; dar e un titlul care se potrivește aici și pe care-l merită) se ocupă, culmea, un DOP care n-a mai colaborat cu Eggers la un proiect anterior, ceea ce mi se pare impresionant. De asemenea, surprinzător pentru mine, știm că filmul a fost recompensat cu 4 (!) nominalizări la Oscar — un rezultat complet neașteptat pentru ce credeam eu că va fi filmul ăsta și cum va fi, ca multe altele de acest tip, recepționat de stângiștii academiei care votează. Da, bineînțeles că le merită, însă efectul de uimire care mi-a apărut pe chip e doar datorită faptului că au fost ăia — care și-au pierdut toată credibilitatea — dispuși să recompenseze și un film ca acesta.

Sub machiajul bântuitor și înspăimântător al lui Orlok stă, nu e vreo surpriză pentru iubitorii de cinema, Bill Skarsgard — maestrul deghizărilor în filmele ultimilor ani. Probabil că nu se va opri aici (a fost confirmat în serialul de 3 sezoane despre Pennywise, un prequel la cele două filme) cu asemenea roluri, dar, chiar dacă e o nișă pe care o ocupă cu mândrie și pricepere, riscă să-și reducă din contracte și oferte și să se blazeze. Totuși, asta nu înseamnă că nu oferă tot ce poate sau că e limitat de costume și machiaje. Dimpotrivă: el cunoaște metodele de a-și însuși aceste roluri și a le face memorabile. (Vocea pe care o dă vampirului în acest rol e unică și cu nuanțe caricaturale acceptabile și deștept utilizate, iar combinația cu modul în care arată și se mișcă rezultă într-un personaj de ținut minte.) De cealaltă parte, în forma personajului feminin suferind se arată Lilly Rose Depp, fiica iconicului Johnny Depp, și se prezintă extrem de convingător. Într-adevăr, deși materialul primit nu îi oferă straturi prea multe pentru a-și arăta alte nuanțe ale talentului ei, tânără se descurcă de minune și oferă o performanță care o va așeza pe lista actorilor doriți de diverși regizori și regizoare.

N-am fost și nu voi fi niciodată un patriot (manifestațiile recente ale decerebratilor patriotarzi îmi accentuează ura față de termen sau de ce semnifică el și cum e înțeles de cei incapabili să înțeleagă lucruri), iar scenele — destul de multe — cu sătenii vorbitori de română (cu accent țigănesc) n-au avut decât un efect asupra mea: m-au amuzat copios și le-am savurat în întregime, fără să simt mândrie sau, dimpotrivă, ofensare din cauza sau datorită modului în care au (am) fost portretizați aici. În orice caz, adiția lor arată pasiunea regizorului pentru cinema și pentru autenticitate și, pe cât posibil, credibilitate în subiectele abordate. Pe scurt, merită toată atenția voastră.

Filmul e realizat impecabil și arată incredibil, dar să vezi de n ori cam aceeași poveste e obositor și frustrant....

O pierdere de timp după părerea mea! Am intrat la cinema cu entuziasm și am ieșit complet dezamăgit. Să nu mai spun că am și ațipit de vreo două ori la un film care promitea să nu respiri mai deloc!
Slab, foarte slab!

Film demențial. Eggers pune în scenă o versiune fluidizată a lui Dracula, mai nemțească și mai întunecată ca romanul și ecranizările recente. Reacțiile negative la acest film îmi sunt de neînțeles

Am urmărit filmul strict pentru a o vedea pe Bunica Gherghina în debutul ei la Hollywood. Muzica a fost faină și cadrele. Filmul a fost filmat în Cehia încercând să redea ambianța din România, dar mai bine îl filmau direct aici, actorii au jucat bine, mai ales Bunica Gherghina, dar scenariul a lăsat de dorit în multe aspecte. Durata de 2 ore și 12 minute este exagerată, puteau să îl facă mai scurt. Aveau de unde tăia niște scene. Per total, se poate viziona, dar nu cred să îl mai văd iarăși, poate doar de dragul Bunicii Gherghina.

Ar fi fost filmul perfect daca productia era mai atenta la detalii, precum dialogul dintre personaje. Un prin prea modernizat pentru anii 1800. Insa cadrele erau extraordinare, peisajele iti tăiau răsuflarea! Merita vazut de persoanele care apreciaza filmele horror in adevaratul sens al cuvantului, nu doar femei goale tipand in timp ce alearga de un psihopat cu cutit in mana.

Ce sa spun... nu m-a impresionat caci avem asteptari mai mari la cata valva s-a facut.Nota cred ca este prea mare pentru ceea ce a aratat acest film.

1. NOSFERATU 2024 constituie o jignire solida pentru imteligenta umana de orice tip; ma indoiesc sa existe ceva similar.
2. Nu va irositi dispozitia, timpul, banii cu aceasta productie ofensatoare pentru standardele minime de calitate al oricarui vizionator de filme. E exagerat si inexact sa fie numita fil.
3. Desi timpul si banii nu au nicio valoare reala, eu mi le respect intr-o anumita masura. De aceea le-am regretat continuu pe ambele in timpul consumarii acestei productii, din primele minute pana la final.
4. Nu am gasit nici macar o scuza care sa ii dea sens si validare pentru vizionarea acestei productii: nimic.
5. Nu deveniti curiosi ca sa il vizionati caci veti regreta curiozitatea, neintelegand deloc cum a fost posibil sa se produca si monteze si distribuie in reteaua mondiala de cinematografe o asemenea ofensa la adresa oricarui spectator cu standarde.minimale de consum al unui produs audio-vizual.
6. Ce m-a IMPINS pe mine sa decid vizionarea a fost exclusiv DUALITATEA comentariilor de aici din portalul CINEMAGIA. Am 49 de ani si sute de filme consumate pana acum, insa niciodata nu mi s-a intamplat sa ma simt atat de inselat, frustrat si jignit de producatorii productiei, de la primele minute pana la final.
7. Daca aveti posibilitatea sa il vedeti gratuit, va recomand sa nu va amagiti si sa nu va inselati: puteti.viziona absolut orice altceva in schimb
8. Sper ca nu v-am facut curiosi deloc, ci doar convinsinsa nu va lasati atrasi de nimic pentru a alege sa il vizionati.

O reinterpretare a mitului Dracula, o fabulă gotică de o frumusețe vizuală tulburătoare. Clar-obscur, umbre, expresionism, relectură spectaculară. Oroare și poezie într-un melanj
credibil, cu un design sonor pe măsură.

Am inceput anul cu cel mai prost film ! Nu dati bani pe asa ceva! Nu merita :(

Nu inteleg ce se dau asa note mari la el. A fost jalnic. Am adormit. Oamenii plecau din sala. Sex cu demoni, saruturi cu mortaciuni. Multa vorba, multi lacrimi si certuri, actiune 10% din film.

Un film foarte foarte prost, pierdere de timp...nu recomand

O copie rasuflata a lui Dracula de Copola. zici ca e un film din anii 1950. O mizerie si timp pierdut aiurea

E un film bun pentru fanii filmelor "întunecate" . Personajul principal, Nosferatu, e incredibil de înfricoșător, machiajul și costumele sunt geniale. Văzut la cinema, sari de câteva ori de pe scaun. Recomand.

Filmul este prost ca să nu zic dezastruos
Absolut nimic horror, multe dereglări de la poveste , origini, locație și...mustață!
În ce univers?
De văzut doar din curiozitate!

Filmul este superb.
Este un film gothic, cu vibe-uri de tip Edgar Allan Poe.
Daca vreti filme cu jump scares nu este pentru voi.
Daca vreti atmosfera faina, vibe-uri,tensiune este probabil cel mai bun film horror facut in ultimii ani.

Mi-a placut foarte mult! L-am vazut pe cel din 1922 si neaparat am vrut sa il vad si pe acesta. Daca sunteti pasionati de genul horror, recomand sa mergeti sa il vedeti.

"Nosferatu" sau "Dracula cu mustață și cușmă de dac". Probabil cel mai slab film cu și despre vampiri din ultimele decenii. Am înțeles că a existat și un consultant român folclorist. Care a făcut ce? A venit cu ideea să-l îmbrace pe vampir ca pe un dac nespălat cu șubă de oaie?
Deci fanii nu sunt de acord ca filmul să fie comparat cu Dracula, dar personajul trebuie să semene cu un Vlad Țepeș mai mustăcios.
Păi hotărâți-va: ori e Dracula ori nu e .
Și oricum , la ce surse istorice vă referiți? Pt că este doar un basm. Pe care unii reușesc să-l îmbrace într-un vizual extraordinar (vezi Coppola).
Vampirul fioros zici că e Borat dar mai mustăcios. Complet ridicolă apariția lui.
Costumele stau ca pe gard pe actorii care joaca f prost și forțat.
Dialogurile pe alocuri par făcute cu Chat GPT.
Singurul film cu vampiri impecabil din toate punctele de vedere este "Bram Stoker's Dracula" din 1992 al luii Coppola.
Nosferatu mustăcios nu se ridică nici la glezna acestui film .
Nu există scenariu coerent și nici poveste. Nu există romantism sau scene memorabile.
Există în schimb scena cu doi bărbați, unul din ei dezbrăcat, care suge sângele celuilalt cu mișcări care mimează actul sexual. Apoi o scenă, total gratuită și forțată, cu doua fete în pat care își spun că se iubesc.
Eu înțeleg că, mai nou, în fiecare film lansat trebuie să fie inclusă măcar o referință la minorități sexuale. Dar c'mon...e forțat rău de tot.
N-aș da gagicile sexy din filmul lui Coppola pe niciun minut din "Borat - vampire made in Romania".
Așa ceva ?!
În schimb trailerul este impecabil.
M-a făcut să mă duc la cinema să văd filmul. Încă două rateuri ca ăsta și o să renunț să mă mai duc la cinema.

Acest film e o variantă a filmului Dracula, dar fără a avea romantismul filmului capodoperă lansat in 1992. Scenele sunt vădit intenționat copiate, dar scopul regizorului bănuiesc, a fost să dea o alta imagine de vampir in locul lui Dracula, insetat mai mult de sânge decat de amor. O fiară lacomă și barbară, un personaj fantastic doritor de corupere si totodata de distrugere a unei fiinte vii.
Lupta fetei cu demonul Nosferatu in postura de vampir, nu este doar una personala, ci afectează o intreaga comunitate, prezența lui devenind o plagă in lume.
El insusi se recomanda a fi o poftă, iar ea o victima atrasă in lanțurile sale ispititoare, pând când, in final, păstrându-și luciditatea reușește sa-l invinga tot prin acceptare in amor, dar intinzându-i acestuia din urmă o cursă. Eroina moare îmbrațișată de un diavol mort în vederea tuturor.

Privit cu ochiul curat, filmul repugnă, iar stilul in genul acesta de film horror, e sută la sută american.

Poate fi o placere să-l urmăresti. Ca si construcție cintematografica il consider reusit.
În acest film trebuie sa pricepem ca răul intră in lume și în noi doar chemat.
Si nimeni nu este posedat dacă el, sau ea, victima, nu
își dorește acest lucru. Biruința asupra lui cu siguranta nu poate fi tot cu unelte demonului. Nu învingi contopindu-te cu răul, ci incendiindul.

Profesore, răul e în noi sau in afara noastră ?

Un film supanatural, fantastic, deci care nu are legatură cu realitatea si nu va da niciun raspuns, nici fetei atinse de coruptie si care se elibereaza de viciu intr-un mod original, dar ireal și nici nouă. Un demon nu se va intrupa, dar nici nu se va arăta. Scopul filmului este de a scoate in evidenta doar o voluptate tiranica si ucigatoare și o luptă inedită impotriva umbrelor întunericului. Un vampir înstetat de sânge desconspirat și care la final nu produce decât dezgust.
Plin de sange si crud, filmul ne inspira o altă intelegere printr-o interpretare diferită a fenomenului demonizarii și a manifestării lui convulsive. Din acest punct de vedere actrița isi joaca foarte bine personajul. Nu e o poveste originală , e un scenariu inventat, prelucrat, un remake dupa binecunoscutul film Nosferatu din1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau.

Poate sunt eu sensibilă, dar m-a deranjat faza în care locuitorii din Transilvania (știut fiind ca este în România), sunt prezentați drept țigani.
N-au mai găsit țărani. Țigani. Și vorbitori de română, ca să fie clar că practic, românii sunt țigani.
Iar Nosferatu seamănă izbitor cu Vlad Țepeș. Ii mai trebuia turbanul.

Un film tare prost, de la regie, poveste, interpretare.
Nu are esență, nu are profunzime, poate fi la orice categorie, dar nu horor. Este previzibil și nu are un conținut bine legat.

Filmul are imaginea bună si este regizat destul de bine, dar interpretarea actorilor si scenariul sunt în umbra lui "Dracula", al lui Coppola, cu Gary Olman memorabil in rolul contelui. Constructia acestuia in filmul actual este mult prea ștearsă si interpretarea banala.
"Nosferatu" este copiat (cu mai puțin talent, ca majoritatea replicilor) aproape în întregime dupa "Dracula", doar numele personajelor sunt schimbate si mici detalii. Deci, dacă ati urmarit originalul, net superior, nu aveti multe de pierdut dacă il săriți pe acesta.

Pe scurt: CAPODOPERA VIZUALA. Un film horror foarte bun, nu numai din genul horror gotic ci pentru un film horror in general. Are niște scene vizuale extraordinare, filmul te ține în priză din primul minut în care începe până la ultimul minut. Nosferatu nu este Dracula, (in limba romana este denumit Nesuferitul), povestea lui este asemănătoare dar un pic diferită, dacă vă uitați pe Wikipedia o să vedeți care sunt diferențele dintre Nosferatu și Dracula. Mi-a plăcut că este un Nosferatu care chiar aduce a Vlad Țepeș, nu romanticul si fermecătorul Dracula îmbrăcat în costum negru, aici avem un adevărat Vampir, așa cum ar fi arătat Vlad Țepeș daca era vampir, fața lunga, nasul mare, haine de boier putrezit. Mie mi se pare cumva că Nosferatu este un pic mai realist, o poveste un pic mai realistă, nu atât de romanțată. Practic dialogurile în română dau așa o notă cumva reală filmului. Mi s-a părut că eram acolo deci m-a ținut în priză. Ca efecte speciale nu sunt foarte multe, genul horror este redat de acțiune și imagini, nu neapărat de scene tulburătoare deși sunt câteva scene grotești și tulburătoare care multora le-ar întoarce stomacul pe dos dar parcă mie mi s-a părut că horror-ul, groaza din film a fost redată de poveste, de felul în care s-a prezentat povestea. In ansamblu i-aș da 10+++, este un film care m-a impresionat profund și nu îl recomand celor slabi de inima. N-am mai văzut demult un horror atât de bun, ce pot sa spun este că la ieșire din sala de cinema lumea era tăcută, deci probabil a lăsat o impresie puternica asupra publicului.

Mie mi s-a părut slăbuț filmul, am avut pretenții mai mari... Nu mi-au plăcut nici actorii, nu au fost convingători. O experiență mediocră către proastă. Multă reclamă pentru nimic!

Un fel de alta variantă a filmului "Dracula". Cine a citit cartea sau a vazut varianta din '92 mă înțelege. Filmul este și bine spre foarte realizat ceea ce mă face să-l notez cu nota 8. Iubitorii legendei Dracula cum că el ar fi un descendent alt familei Țepeș poate chiar Vlad , o să îndrăgească acest film. Vă urez vizionare plăcută.

Anul începe cu o înfrîngere. Eggers ne oferă un Nosferatu gălăgios, impozant și ridicol. Isteric, plin de acțiune și fără pauze, filmul este comandă prin aplicație, impregnat de un unghi de abordare deja recognoscibil al regizorului: cercetarea asupra sexualității, asezonată cu o greutate existențială teribilă, a cărei atingere moralizatoare amenință să-și înece protagoniștii, dincolo de monștrii externi care îi bîntuie. Povestea este bine cunoscută. Friedrich Wilhelm Murnau a preluat romanul Dracula de Bram Stocker, care murise cu zece ani mai devreme, l-a dat scenaristului său Henrik Galeen, care a schimbat unele detalii pentru film, în special finalul, nu i-a plătit drepturile de autor văduvei lui Bram Stoker, Florence Balcombe, și a pierdut bătălia juridică. Studioul german dedicat genului horror, a dat faliment și, după ce a filmat „Nosferatu: A Symphony of Horror” (1922) a dispărut. Copiile au fost distruse, dar cîteva au fost salvate, iar filmul, care nu a fost un succes la acea vreme, a devenit un .

Un alt remake venit pe fondul lipsei de imaginație și curaj de la Hollywood. Rezultatul este un film lung fără personalitate, dar mai bun decît programele de Revelion. Armata de șobolani sau parada de sicrie nu sunt decît scene marginale ale acestui film îngropat în CGI. Pelicula este turnată într-o răceală sintetică și fără reflexie.

Pactul creativ în orice film cu Dracula este cel dintre regizor și vampirul său. Acesta este singurul domeniu în care Eggers și Skarsgard se îndepărtează puternic de filmul original. Orlok al lui Skarsgard este în continuare antic, cadaveric și cu gheare puternice. Dacă Schreck era răsucit și ofilit, versiunea lui Skarsgard este impunătoare și păroasă, îmbrăcată în blănuri, cu o mustață lungă și un aspect barbar. Fizicul său impunător este eclipsat de propria-i voce; Skarsgard vorbește în șoaptă, cu un accent transilvănean caricatural.

Nosferatu ar trebui să inducă o atracție amenințătoare și irezistibilă. Creația artistică a lui Eggers, deși aplicată cu bună credință și în forță maximă, nu este atît de transformatoare pe cât ar trebui să fie. Pasajele finale sunt o adevărată provocare pentru un regizor care pierde tensiunea dintre control și abandon, specifică pentru miturile lui Dracula, dar cu toate acestea efectul este atenuat. Nosferatu este superb, dar inert, echivalentul cinematografic al unui cadavru îmbălsămat, numai bun de vizitat la orice oră din zi sau noapte.

Un film bun, chiar foarte bun, cu actiunea plasata in anul 1838, in Germania si in Transilvania.
Este despre "iubirea"(posedarea) bolnava si greu de explicat rational (stiintific) dintre contele Orlok, un demon-vampir care vorbeste engleza cu un accent simpatic, si iubita lui germana.
Multe scene care iti vor intoarce stomacul pe dos (daca esti mai sensibil), etnici din Transilvania care vorbesc limba romana; misticism, costume, machiaj si imagini care redau bine epoca.
Finalul a fost mai putin spectaculos decat m-as fi asteptat, banal chiar, insa poate ca sunt eu cam pretentios!
Filmarile la castelul contelui au fost realizate in Romania, la Castelul Corvinilor.
In concluzie: un film care nu trebuie ratat de fanii genului. Daca ti-a placut Dracula (cel clasic), atunci iti va placea si Nosferatu, cu siguranta!