Noiembrie (2003)

Închideți sălile de spectacol, arta se face în stradă!
Mânat de avântul revoluționar și cu un spirit care conservă încă o strălucire de idealism, tânărul Alfredo, se hotărăște să creeze “o artă mai liberă, făcută din inimă, capabilă să-i facă pe oameni să se simtă vii”. Conceptul său despre teatru începe dincolo de scenă, se transferă în stradă, în fața publicului: într-o piață oarecare, într-un parc sau pe cel mai comercial bulevard din oras, Alfredo și grupul său, Noiembrie, încep să funcționeze: demoni care îi provoacă pe trecători, interpretări cu denunț social, acțiuni duse la extrem care pun în alertă forțele de ordine publică. Nu există limite și nici cenzură, există doar idei și toate sunt valoroase dacă sunt capabile să reușească să-l facă pe spectator să nu mai fie spectator, ci să facă parte din scenariu; să-l ia prin surprindere, să-l sperie, să râdă sau să plângă. Teatrul ca viață, viață ca teatru… nu mai există diferențe.