Novocaine (2025)

,,Novocaine" este o comedie de acțiune care pornește de la o premisă neconvențională și sângeroasă: un tip blând, care nu simte durerea, este forțat să devină un erou improvizat când persoana de care-i pasă este răpită în timpul unui jaf.
Filmul reușește să fie pe alocuri foarte amuzant și inventiv în scenele de acțiune și violență, explorând la maximum condiția protagonistului. Jack Quaid este carismatic în rolul principal, menținând un echilibru între naivitate și determinare. Deși ideea de bază este puternică, ritmul filmului scade uneori, iar unele elemente de intrigă par trase de păr sau familiare, ceea ce-l împiedică să atingă potențialul maxim. Per total, este o vizionare energică și sângeroasă, cu mult farmec, dar cu mici imperfecțiuni narative.
Scenariu: 6/10 (Premisă excelentă, dar execuție cu câteva clișee și goluri logice)
Coloană sonoră: 8/10 (Susține bine ritmul alert și tonul de acțiune-comedie)
Dialog: 7/10 (Plin de replici rapide și umor autoironic, dar nu mereu memorabil)
Final: 6/10 (Satisfăcător, dar nu surprinzător sau foarte inventiv)
Poveste: 7/10 (Originalitatea premisei ridică nota, deși structura de bază e clasică)
Regie/Actorie: 8/10 (Regie dinamică, mai ales în acțiune, iar distribuția, în special Jack Quaid, livrează performanțe solide)

Rating per total: 7/10

Un film bunicel, plin de adrenalina, violent...........

Un film foarte interesant si comic in acelasi timp, am ras bine la multe faze.cred ca sunt persoane nascute cu asemenea anomalie (sa nu simta durerea)

Prima părere veșnic aproape va fi cea greșită, vorbind de oameni, asta este lecția care ne este arătată încă o dată în acest film. Filmul a început chiar bine, dar a devenit prea dus la extrem, scârbos pe alocuri, bolnav pe alte locuri. Se vede lipsa ideilor de noi scenarii la Hollywood, rar mai apare un film neconvențional, pe care să-ți facă plăcere să-l urmărești. Văzut astăzi, și nu se va repeta, it was more than enough.

Regia reînvie genul thriller-ului de acțiune cu o notă proaspătă și adaugă un twist interesant: cum o trăsătură aparent inofensivă poate deveni un avantaj crucial în confruntarea cu răufăcătorii. Muzica și stilul vizual contribuie la atmosfera tensionată, iar scenele de luptă sunt coregrafiate într-un mod care pune accent pe ingeniozitatea lui Nathan, mai degrabă decât pe brutalitatea simplă.

Totuși, Novocaine ar putea lăsa loc unor critici în privința ritmului filmului. În unele momente, povestea se poate simți puțin forțată, iar personaje secundare nu sunt suficient explorate pentru a adăuga complexitate suplimentară. Cu toate acestea, această poveste despre un om care învață să-și transforme limita într-o forță este cu siguranță un concept inovator.

În concluzie, Novocaine (2025) este un film care îmbină acțiunea cu o poveste emoțională și o premisă inedită. Jack Quaid reinterpretează ideea eroului clasic, oferind o performanță interesantă, iar conceptul original al filmului îl face o alegere interesantă pentru iubitorii de thrillere cu un twist.

Si foarte amuzant, si foarte antrenant acest film.

Un film bunicel care imbină toate genurile dar cu un final slabuț.

Cu multă plăcere și fără durere .

Comentariu șters

Ethan Caine e un simplu manager la o bancă mică dintr-un stat american. El, ca noi toți, e un băiat simplu, deloc ieșit din tipare; pe lângă asta, e stângaci și destul de retras din grupurile sociale de la job. Dar asta, odată cu apariția unei fete noi în peisaj, se va schimba — îi va da aripi și curaj. Același Ethan, cum spuneam, un naiv nesigur, e îndrăgostit de Sherry — o colegă nouă pentru care duce o dragoste mută care durează deja de 4 luni de zile, din ziua în care a văzut-o prima dată printre colegii săi. Ethan are destule secrete și e mai retras, dar cel mai ciudat dintre ele e altul: din cauza unei afecțiuni rare, personajul principal nu simte durerea — nimic, nici măcar un cui în talpă nu i-ar da semnale creierului că propriul corp e făcut ferfeniță și că trebuie să se apere într-un fel.

Așa se face că — după atâta așteptare — fata îi răspunde (avea să creadă el cu naivitate) dorințelor sale nemărturisite și se culcă cu el. De aici încolo... începe haosul: ajuns la muncă mândru de noaptea petrecută cu ea și fericit, reîntâlnirea cu cea care i s-a dat nu mai are loc în tonurile euforice imaginate și repetate obsesiv în memoria lui. Trei indivizi îmbrăcați în Moș Crăciun dau buzna în bancă și-o stăpânesc cu puterea armelor; ucid câțiva angajați și o răpesc pe ea — Sherry, dragostea vieții lui. El, prin urmare, disperat și cu chip eroic, decide să-și facă singur dreptate și s-o recupereze cu propriile forțe: bazându-se pe calitatea unică a sa: rezistența în fața oricăror lovituri pe care le-ar putea încasa în drumul său spre salvarea ei, fie ele obstacole metaforice sau neplăceri reale și fizice.

Ei bine, filmul — deși are o idee isteață la bază și o spune cu tonuri de umor negru împrăștiate ici-colo — suferă grav din cauza unui scenariu fragmentat, mediocru și clișeizat în cea mai pură formă posibilă — cu twisturi stupide la final și niște răsturnări de situație care duc ultimele 15 minute într-un spațiu binecunoscut al ridicolului cinematografiei mediocre. (Să vină anii '90 americani și să-și ia scenariul caraghios și leneș înapoi — mie nu-mi trebuie! Aduci prospețime doar cu o idee, o sămânță pe care o calci apoi în picioare și nu-i oferi mediul necesar pentru a prospera.)

Tonul, care părea să fie conștient distribuit scenă cu scenă, devine parte a haosului din scenariu și se contopește cu inconsecvența întregului subiect. Am râs uneori, da, și am apreciat momentele spontane și ingenioase prin care personajul nostru — interpretat de fiul lui Denis Quaid și Meg Ryan: Jack Quaid — e făcut să sufere pentru dragostea lui, dar ele sunt umbrite de tot felul de probleme narative și niște lipsuri deranjante. Amber Midthunder, pe care o știu din „Prey”, primește un rol deloc solid sau nuanțat; nu i se oferă material și nici măcar oglinda dialogului sau a monologului, rămânând o prezență mai mult ca parte a unui fundal fad și sterp. Că veni vorba de actori: ce naiba a încercat fiul lui Jack Nicholson aici? Știm cu toții că zâmbetul malefic al tatălui său e iconic și memorabil, dar nu spune nimeni că asta trebuie să repete și fiul său — un antitalent cum rar mi-a fost să văd când vine vorba de fiii sau fiicele foștilor mari actori. Catastrofală performanță din partea sa — un personaj negativ lamentabil —, asta mi-e clar și nu cred că e doar o eroare de percepție din partea mea. E pur și simplu ridicol și slab pregătit.

Cu alte cuvinte, treaba voastră ce faceți și cum îl percepeți. Mulți nu cer multe de la filmele de acțiune și sunt sigur că vor aprecia filmul de la început și până la ultimul cadru.

Film de acțiune violent și cu un scenariu foarte ingenios.Lui Jack Quaid îi vine rolul mănușă foarte asemănător cu cel din super serialul The Boys.

Mie mi-a plăcut, merită văzut la cinema! E ceva deosebit!

O comedie neagra care merita văzuta, rolul i se potrivește lui Jack Quaid, tipul acela inflexibil, arogant uneori, sarcastic (seamănă cu tatăl lui, Denis). Multe scene sunt duse la extrem (mâini prăjite in baia de ulei, unde se afla un pistol, și care funcționează când e scos, glonț care se scoate manual și suturi cu superglue, oase rupte care străpung pielea și care se pun la loc și tot așa) Exista și un pic de romantism și umor negru și suspans