Părerea criticului
Daca e august, atunci va propun sa traim o luna de miere cu Roman Polanski, regizor de origine poloneza, nascut in aceasta luna, mai exact pe 18, anul 1933.
Fie ca aceasta noua rubrica sa vorbeasca despre profilul cate unui cineast, despre filmografia sa, evolutia regizorala si sa explice de ce un film poate fi catalogat ca fiind de arta sau nu.
Intr-adevar, putem aprecia relativ usor un film ca fiind “comercial” dupa audienta si metode de promovare- advertising sau PR ori si una si alta, insa acestea nu sunt singurele conditii, poate nici macar esentialele; care altele ar mai fi? De asemenea, cum se defineste un film de arta si prin ce il recunoastem si catalogam ca fiind astfel? Sa fie mesajul pe care il putem desprinde dincolo de intamplarea propriu-zisa? Sa fie simbolurile? Atmosfera creata? (si aici imi amintesc de afirmatia unui pianist- cu care vorbeam despre Tarkovski- cum ca “filmele acestui regizor sunt foarte muzicale”). Sa fie faptul ca un film de arta lasa loc reflectiilor ulterioare, oferind o deschidere spre filozofare? Ce mai este in plus, dincolo de toate acestea? Care e granita dintre un film de arta si unul “de calitate”? Ce inseamna regizorul pentru un film si ce scenaristul? Acestea sunt problemele pe care le ridic si intrebarile carora voi incerca sa raspund alaturi de conturarea unui profil de cineast la rubrica ” Portret de regizor”.
Si pentru ca e august, va propun, cum spuneam, Polanski. Unul dintre primele filme ale regizorului si poate cel mai valoros din anii tineretii este “Cutitul in apa”/ Nóz w wodzie (1962). O poveste despre o masurare de forte intre doi oameni din generatii diferite, despre acte de bravura si o procesiune de initiere a tanarului in randul barbatilor; in film sunt create foarte multe situatii in care cei doi barbati se confrunta; jocul de forte se desfasoara pe un fond de instabilitate: actiunea are loc in cea mai mare parte pe un iaht, deci pe apa. Balanta- in aceasta confruntare a puterii- se schimba mereu si se reechilibreaza, caci “mentorul”- barbatul matur, personajul Andrzej, care crede ca “trebuie sa ai reflexe rapide si disciplina” devine invatacel in lectia manuirii cutitului – obiect devenit laitmotiv in film- sau pacalit caruia i se joaca feste de mai istetul autostopist. Se poate vorbi, deci, de o permanenta schimbare de roluri.
Personajele se contureaza in caractere, in tipologii; de exemplu tanarul autostopist nu are nume in film, iar chipurile celorlalte doua personaje (cuplul pornit cu masina spre lacul unde este ancorat iahtul personal) nu le vedem initial, desi sunt filmate din fata, ci doar le intuim prin parbrizul masinii.
Talentul regizoral al lui Polanski se vede si prin imagini care ar putea sa faca istorie: mersul pe apa al tanarului baiat interpretat de Zygmunt Malanowicz, peisajul- ca dintr-o pictura japoneza- cu barca inconjurata de ceata si oprita de vegetatia abundenta din marginea lacului, profilarea corpului intins la soare al frumoasei actrite Jolanta Umecka pe fondul lacului si arborilor de la marginea lui.
Pentru doua zile barca devine o locuinta lacustra, loc de refugiu pentru Andrzej (interpretat de Leon Niemczyk) caruia viata I se pare “plictisitoare” si care gaseste in provocarea tanarului pe care il cunoaste in drumul spre lac, o iesire din cotidianul apasator.
Cat priveste jocul actorilor, singura Jolanta Umecka, in interpretarea Krystynei, sotia barbatului matur, are un joc egal, nenuantat, sters chiar.
Lauda sistemului comunist-obligatorie pentru acceptarea unui film la vremea respectiva- se materializeaza in “Nóz w wodzie” prin prezenta unei situatii oarecum atipice intr-o Polonie sub regim totalitar: un cuplu care merge sa se relaxeze in voiaj cu proprul iaht. Cu toate astea, afirm inca o data, ca acest film este poate cel mai bun al tineretii regizorului si printre cele mai proeminente ale carierei sale.
Bineinteles ca au urmat Cinatown cu Faye Dunaway si Jack Nicholson (1974), Le Locataire (1976), Tess, filmul dupa romanul lui Thomas Hardy (1979), Bitter Moon (1992), apoi Pianistul (2002) si Oliver Twist (2005).
Despre fiecare dintre aceste filme voi vorbi in urmatoarea cronica a lunii august dedicata lui Roman Polanski.
Si ca sa revin la intrebarile retorice pe ca le-am pus la inceputul articolului despre filme de arta si cele care “se vand”, tin sa mentionez in incheiere raspunsul pe care l-am dat unui prieten cand am fost intrebata care e diferenta dintre un film de arta si unul comercial; am spus ca “a vedea un film de arta e ca si cum ai citi un roman; iar un film comercial e ca si cum te-ai uita intr-un atlas frumos colorat si lucitor: iti incanta ochii dar nu te lasa cu nici o intrebare”. Voi ce credeti, dincolo de faptul ca raspunsul meu a fost plastic?
de www.cronicaromana.ro
Fie ca aceasta noua rubrica sa vorbeasca despre profilul cate unui cineast, despre filmografia sa, evolutia regizorala si sa explice de ce un film poate fi catalogat ca fiind de arta sau nu.
Intr-adevar, putem aprecia relativ usor un film ca fiind “comercial” dupa audienta si metode de promovare- advertising sau PR ori si una si alta, insa acestea nu sunt singurele conditii, poate nici macar esentialele; care altele ar mai fi? De asemenea, cum se defineste un film de arta si prin ce il recunoastem si catalogam ca fiind astfel? Sa fie mesajul pe care il putem desprinde dincolo de intamplarea propriu-zisa? Sa fie simbolurile? Atmosfera creata? (si aici imi amintesc de afirmatia unui pianist- cu care vorbeam despre Tarkovski- cum ca “filmele acestui regizor sunt foarte muzicale”). Sa fie faptul ca un film de arta lasa loc reflectiilor ulterioare, oferind o deschidere spre filozofare? Ce mai este in plus, dincolo de toate acestea? Care e granita dintre un film de arta si unul “de calitate”? Ce inseamna regizorul pentru un film si ce scenaristul? Acestea sunt problemele pe care le ridic si intrebarile carora voi incerca sa raspund alaturi de conturarea unui profil de cineast la rubrica ” Portret de regizor”.
Si pentru ca e august, va propun, cum spuneam, Polanski. Unul dintre primele filme ale regizorului si poate cel mai valoros din anii tineretii este “Cutitul in apa”/ Nóz w wodzie (1962). O poveste despre o masurare de forte intre doi oameni din generatii diferite, despre acte de bravura si o procesiune de initiere a tanarului in randul barbatilor; in film sunt create foarte multe situatii in care cei doi barbati se confrunta; jocul de forte se desfasoara pe un fond de instabilitate: actiunea are loc in cea mai mare parte pe un iaht, deci pe apa. Balanta- in aceasta confruntare a puterii- se schimba mereu si se reechilibreaza, caci “mentorul”- barbatul matur, personajul Andrzej, care crede ca “trebuie sa ai reflexe rapide si disciplina” devine invatacel in lectia manuirii cutitului – obiect devenit laitmotiv in film- sau pacalit caruia i se joaca feste de mai istetul autostopist. Se poate vorbi, deci, de o permanenta schimbare de roluri.
Personajele se contureaza in caractere, in tipologii; de exemplu tanarul autostopist nu are nume in film, iar chipurile celorlalte doua personaje (cuplul pornit cu masina spre lacul unde este ancorat iahtul personal) nu le vedem initial, desi sunt filmate din fata, ci doar le intuim prin parbrizul masinii.
Talentul regizoral al lui Polanski se vede si prin imagini care ar putea sa faca istorie: mersul pe apa al tanarului baiat interpretat de Zygmunt Malanowicz, peisajul- ca dintr-o pictura japoneza- cu barca inconjurata de ceata si oprita de vegetatia abundenta din marginea lacului, profilarea corpului intins la soare al frumoasei actrite Jolanta Umecka pe fondul lacului si arborilor de la marginea lui.
Pentru doua zile barca devine o locuinta lacustra, loc de refugiu pentru Andrzej (interpretat de Leon Niemczyk) caruia viata I se pare “plictisitoare” si care gaseste in provocarea tanarului pe care il cunoaste in drumul spre lac, o iesire din cotidianul apasator.
Cat priveste jocul actorilor, singura Jolanta Umecka, in interpretarea Krystynei, sotia barbatului matur, are un joc egal, nenuantat, sters chiar.
Lauda sistemului comunist-obligatorie pentru acceptarea unui film la vremea respectiva- se materializeaza in “Nóz w wodzie” prin prezenta unei situatii oarecum atipice intr-o Polonie sub regim totalitar: un cuplu care merge sa se relaxeze in voiaj cu proprul iaht. Cu toate astea, afirm inca o data, ca acest film este poate cel mai bun al tineretii regizorului si printre cele mai proeminente ale carierei sale.
Bineinteles ca au urmat Cinatown cu Faye Dunaway si Jack Nicholson (1974), Le Locataire (1976), Tess, filmul dupa romanul lui Thomas Hardy (1979), Bitter Moon (1992), apoi Pianistul (2002) si Oliver Twist (2005).
Despre fiecare dintre aceste filme voi vorbi in urmatoarea cronica a lunii august dedicata lui Roman Polanski.
Si ca sa revin la intrebarile retorice pe ca le-am pus la inceputul articolului despre filme de arta si cele care “se vand”, tin sa mentionez in incheiere raspunsul pe care l-am dat unui prieten cand am fost intrebata care e diferenta dintre un film de arta si unul comercial; am spus ca “a vedea un film de arta e ca si cum ai citi un roman; iar un film comercial e ca si cum te-ai uita intr-un atlas frumos colorat si lucitor: iti incanta ochii dar nu te lasa cu nici o intrebare”. Voi ce credeti, dincolo de faptul ca raspunsul meu a fost plastic?
de www.cronicaromana.ro
