Filmul lui Radu Jude reușește să ia cu acuratețe temperatura socială a țărișoarei noastre. Filmul are la bază un alt film din 1982, „Angela merge mai departe”. Eroina acestui film din 2023, tot Angela, trăiește (sau retrăiește) aceleași experiențe ca Angela din 1982, doar puțin alterate, că na, azi nu mai e taxi, că e Ubăr! În esență, întreg filmul este un joc intertextual cu numeroase trimiteri din sfera cinematografiei locale și străine, cît și către alte opere de artă: de la cărți, la muzică și la pictură.
Dacă s-ar trage o paralelă, este vorba de ciclicitatea istoriei, filmul este oarecum un Ulise al lui Joyce pus într-o peliculă romînească. Se vede cum „așchia” istoriei nu sare departe de „trunchiul” timpului, că există o ciclicitate, că doar micile valențe și modernizări tehnologice ne-ar da impresia că nu e așa.
Zicea cineva că filmul e o propagandă pro-comunistă. Fals! Însuși titlului i s-ar putea face o incursiune către un alt film: „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii!” (reg. Cătălin Mitulescu). De fapt, ce este acest sfîrșit al lumii de care avertizează filmele? Este căderea normei sociale din respectiva perioadă, a comunismului pînă în 1989 și a umanității și a individualismului în 2023-ul lui Radu Jude. Ăsta este sfîrșitul lumii în viziunea regizorală.
Radu Jude notează aceste două încheieri, încheierea comunistă și încheierea contemporaneității noastre. De fapt, chiar nici nu te poți aștepta la prea mult de la sfârșitul niciunei lumi, este doar o viziune care merge din rău în mai rău, o viziune influențată, în mare, de convingerile lui Spengler (gînditor care este și amintit, în treacăt, în cadrul filmului), conform căruia, societatea, ca ansamblu de organisme vii efemere, este tot un organism viu în sinea ei și deci, firește, stă să moară.
Filmul existențialist aduce în prim-plan toate frustrările, neajunsurile și problemele României, ridicând întrebarea finală: „dacă te nemulțumește, de ce nu faci ceva?”. Este o experiență singulară a cinematografiei noastre, un joc de-a rîsu-plînsu. În parte comedie, în parte dramă. Aceste sentimente ajung cu atît mai amplificate încît fiecare dintre noi este, într-o anume măsură, o Angelă.
Merită văzut! 5/5.
user-663bca90b454e
pe 08 Mai 2024 22:10
Filmul regizat si cu scenografia lui Radu Jude face o paralela intre Romania din prezent si Romania din perioada comunista si manipuleaza pentru tragerea concluziei ca:
“Inainte era mai bine”
Contrastul intre vulgaritatea bolnava a personajului principal Angela Raducanu si personajul principal al filmului Angela merge mai departe - facut pe vremea comunistilor este evidenta si in favoarea personajului din filmul mai vechi.
Totul este prezentat astfel incat mesajul subliminal sa fie ca: inainte era evident mai mai bine.
Un film vulgar, un film urat care pare sa fie finantat de catre securistii din Romania care vaslesc barca cu tara noastra catre vremurile comuniste cand ei erau aparat represiv pentru populatie.
lili22
pe 12 Decembrie 2023 16:59
Greu de urmarit filmul lui Jude.Durata de aproape trei ore limbaj vulgar, milioane de injuraturi care te traumatizeaza psihic.Are si parti bune si interpretari de tinut minte.Da, coada la alimente de pe vremea lui Ceausescu.Acum nu stiu cati au vazut filmul lui Bratu, personajele din film apar din nou si sunt o incantare.Dorina Lazar si Laszlo Miske nu au nevoie de o recomandare.
A fost buna si actrita din rolul principal, cred ca e greu sa conduci ca o taximetrista in haosul din capitala, sa injuri si sa mesteci guma si...altele.
Ideea de a trimite acest film sa ia premiul Oscar e cel putin bizara.
Dacă s-ar trage o paralelă, este vorba de ciclicitatea istoriei, filmul este oarecum un Ulise al lui Joyce pus într-o peliculă romînească. Se vede cum „așchia” istoriei nu sare departe de „trunchiul” timpului, că există o ciclicitate, că doar micile valențe și modernizări tehnologice ne-ar da impresia că nu e așa.
Zicea cineva că filmul e o propagandă pro-comunistă. Fals! Însuși titlului i s-ar putea face o incursiune către un alt film: „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii!” (reg. Cătălin Mitulescu). De fapt, ce este acest sfîrșit al lumii de care avertizează filmele? Este căderea normei sociale din respectiva perioadă, a comunismului pînă în 1989 și a umanității și a individualismului în 2023-ul lui Radu Jude. Ăsta este sfîrșitul lumii în viziunea regizorală.
Radu Jude notează aceste două încheieri, încheierea comunistă și încheierea contemporaneității noastre. De fapt, chiar nici nu te poți aștepta la prea mult de la sfârșitul niciunei lumi, este doar o viziune care merge din rău în mai rău, o viziune influențată, în mare, de convingerile lui Spengler (gînditor care este și amintit, în treacăt, în cadrul filmului), conform căruia, societatea, ca ansamblu de organisme vii efemere, este tot un organism viu în sinea ei și deci, firește, stă să moară.
Filmul existențialist aduce în prim-plan toate frustrările, neajunsurile și problemele României, ridicând întrebarea finală: „dacă te nemulțumește, de ce nu faci ceva?”. Este o experiență singulară a cinematografiei noastre, un joc de-a rîsu-plînsu. În parte comedie, în parte dramă. Aceste sentimente ajung cu atît mai amplificate încît fiecare dintre noi este, într-o anume măsură, o Angelă.
Merită văzut! 5/5.
“Inainte era mai bine”
Contrastul intre vulgaritatea bolnava a personajului principal Angela Raducanu si personajul principal al filmului Angela merge mai departe - facut pe vremea comunistilor este evidenta si in favoarea personajului din filmul mai vechi.
Totul este prezentat astfel incat mesajul subliminal sa fie ca: inainte era evident mai mai bine.
Un film vulgar, un film urat care pare sa fie finantat de catre securistii din Romania care vaslesc barca cu tara noastra catre vremurile comuniste cand ei erau aparat represiv pentru populatie.
A fost buna si actrita din rolul principal, cred ca e greu sa conduci ca o taximetrista in haosul din capitala, sa injuri si sa mesteci guma si...altele.
Ideea de a trimite acest film sa ia premiul Oscar e cel putin bizara.