Undeva, cândva... o lume în care timpul curge în ritmul în care pietrele cad implacabil peste pietre..
Un univers sieși suficient, care funcționează după reguli care scapă logicii obișnuite și, totuși, perfect valabil.
Zilele trec, între rutina cotidiană și nesfârșite conversații
despre viață, moarte, Dumnezeu, starea vremii: ce e divin și ce e uman?
cine aduce și cine oprește ploaia? ...în definitiv ce e normal și ce
nu?...
O lume marginală, nulă din punct de vedere al utilității sociale, care, scăpând sistemului, scăpând sclaviei pe care o implică "integrarea socială", capătă în schimb privilegiul reflecției, al reevaluării propriei existențe.
Acțiuni aparent absurde capătă un sens secund, profund emoțional - singura formă de a nega absurdul de fond al existenței este iubirea.
