Părerea criticului
Clar cel mai asteptat debut al anului, Nunta muta a lui Horatiu Malaele apare pe 21 noiembrie. Strutocamila intre drama si comedie (cu accent pe ultima), filmul prezinta un eveniment intamplat in realitate: in 1953, nunta unor tineri continua "pe muteste" dupa ce toata tara intra in doliu din cauza mortii lui Stalin.
Alexandru Potocean si debutanta Meda Victor sunt Iancu si Mara, a caror dragoste si decizie de a se casatori anima toti locuitorii micului sat recreat in studiourile Castel. Aici, Horatiu Malaele reuseste unul dintre atuurile filmului sau: o lume entuziasta, luminoasa, guresa, stransa in jurul carciumii, al granarului (una dintre cele mai tari scene se petrece cu Mara ingropata practic in grau) sau in tinda, care aduna ca intr-un snop aproape toate numele mari din filmul si teatrul din Romania. Explozia de energie, excelent surprinsa pe pelicula de Vivi Dragan Vasile, este gatuita de doliul impus de rusi, asa ca satenii, energizati de cheltuiala care a strans in curtea Marei munti de mancare, decid sa continue nunta inauntru, nemaiscotand (cel putin o vreme) niciun sunet.
Probabil ca Nunta muta ar fi iesit absolut superb daca nu ar fi fost primul film al lui Malaele. Energia debordanta a regizorului il face pe acesta sa bifeze prea mult si prea gros, iar experienta sa de teatru (precum si multii actori mai obisnuiti cu scena decat cu filmul) ii strica: unele replici vin frazate prea atent pentru niste tarani. Totodata, multiplele stiluri arata ca Horatiu Malaele nu si-a gasit inca unul propriu. Fel de fel de improvizatii forteaza ritmul, unele amuzante, altele mai putin, astfel incat nu ti-e deloc sa asemui Nunta muta cu un mic balci de un pitoresc uneori exagerat. Aici se strang o multime de personaje de "poveste", de la comunistul satului la prostituata de serviciu, de la profesorul trasnit (protagonistul unei deraieri de final pe taramul suprarealismului) la zana cea (ne)buna (alta deraiere), la Fat-frumos si Ileana Cosanzeana, cu soldati rusi pe post de Zmeul cel rau si un tanc in rolul buzduganului.
Desi Nunta muta are o multime de probleme, filmul lui Malaele te captiveaza. Nu crezi multe dintre scene, strambi din nas la altele, ti se strepezesc dintii la cateva replici, dar per total giumbuslucurile distributiei si gagurile din scenariul co-scris de Adrian Lustig functioneaza. Comedie de public fara pretentii, Nunta muta te face cumva sa-i treci cu vederea defectele si-ti innabusa reprosurile, astfel incat la final tinzi sa-ti amintesti mai degraba ce ti-a placut si nu ce te-a deranjat. Un lucru e cert: Horatiu Malaele creeaza o lume (excelente productia si scenografia), iar cutremurul care-o darama te pacaleste, caci nu stangaciile regizorului sunt de vina, ci... punctul culminant din scenariu.
Inca ceva: filmul sta perfect in picioare fara copertele "din prezent", care nu dovedesc decat ca lui Ovidiu Niculescu, in rol de reporter "paranormal", nu ar trebui sa i se dea voie afara din teatru. Daca in Restul e tacere (cu care Nunta muta se aseamana mai mult decat ar parea la prima vedere) interpretarea tantosa a lui Leon Negrescu se justifica intrucatva ca trimitere la emfaza specifica actorilor din zorii cinematografului, in Nunta muta ea nu-si gaseste locul. Valentin Teodosiu deranjeaza si el, il rolul tatalui Marei, cu o interpretare la modul "ia uitati-va cum zic eu replica asta", iar sarmanii Victor Rebengiuc si Tamara Buciuceanu-Botez, in chip de bunici cvasi-senili, sunt complet irositi.
In ciuda bilelor negre, debutul lui Horatiu Malaele in lungmetraj este super-onorabil, iar Nunta muta are toate sansele sa reuseasca ceea ce putini regizori tineri din Romania au reusit: sa aduca spectatorii in salile de cinema. De vazut.
Alexandru Potocean si debutanta Meda Victor sunt Iancu si Mara, a caror dragoste si decizie de a se casatori anima toti locuitorii micului sat recreat in studiourile Castel. Aici, Horatiu Malaele reuseste unul dintre atuurile filmului sau: o lume entuziasta, luminoasa, guresa, stransa in jurul carciumii, al granarului (una dintre cele mai tari scene se petrece cu Mara ingropata practic in grau) sau in tinda, care aduna ca intr-un snop aproape toate numele mari din filmul si teatrul din Romania. Explozia de energie, excelent surprinsa pe pelicula de Vivi Dragan Vasile, este gatuita de doliul impus de rusi, asa ca satenii, energizati de cheltuiala care a strans in curtea Marei munti de mancare, decid sa continue nunta inauntru, nemaiscotand (cel putin o vreme) niciun sunet.
Probabil ca Nunta muta ar fi iesit absolut superb daca nu ar fi fost primul film al lui Malaele. Energia debordanta a regizorului il face pe acesta sa bifeze prea mult si prea gros, iar experienta sa de teatru (precum si multii actori mai obisnuiti cu scena decat cu filmul) ii strica: unele replici vin frazate prea atent pentru niste tarani. Totodata, multiplele stiluri arata ca Horatiu Malaele nu si-a gasit inca unul propriu. Fel de fel de improvizatii forteaza ritmul, unele amuzante, altele mai putin, astfel incat nu ti-e deloc sa asemui Nunta muta cu un mic balci de un pitoresc uneori exagerat. Aici se strang o multime de personaje de "poveste", de la comunistul satului la prostituata de serviciu, de la profesorul trasnit (protagonistul unei deraieri de final pe taramul suprarealismului) la zana cea (ne)buna (alta deraiere), la Fat-frumos si Ileana Cosanzeana, cu soldati rusi pe post de Zmeul cel rau si un tanc in rolul buzduganului.
Desi Nunta muta are o multime de probleme, filmul lui Malaele te captiveaza. Nu crezi multe dintre scene, strambi din nas la altele, ti se strepezesc dintii la cateva replici, dar per total giumbuslucurile distributiei si gagurile din scenariul co-scris de Adrian Lustig functioneaza. Comedie de public fara pretentii, Nunta muta te face cumva sa-i treci cu vederea defectele si-ti innabusa reprosurile, astfel incat la final tinzi sa-ti amintesti mai degraba ce ti-a placut si nu ce te-a deranjat. Un lucru e cert: Horatiu Malaele creeaza o lume (excelente productia si scenografia), iar cutremurul care-o darama te pacaleste, caci nu stangaciile regizorului sunt de vina, ci... punctul culminant din scenariu.
Inca ceva: filmul sta perfect in picioare fara copertele "din prezent", care nu dovedesc decat ca lui Ovidiu Niculescu, in rol de reporter "paranormal", nu ar trebui sa i se dea voie afara din teatru. Daca in Restul e tacere (cu care Nunta muta se aseamana mai mult decat ar parea la prima vedere) interpretarea tantosa a lui Leon Negrescu se justifica intrucatva ca trimitere la emfaza specifica actorilor din zorii cinematografului, in Nunta muta ea nu-si gaseste locul. Valentin Teodosiu deranjeaza si el, il rolul tatalui Marei, cu o interpretare la modul "ia uitati-va cum zic eu replica asta", iar sarmanii Victor Rebengiuc si Tamara Buciuceanu-Botez, in chip de bunici cvasi-senili, sunt complet irositi.
In ciuda bilelor negre, debutul lui Horatiu Malaele in lungmetraj este super-onorabil, iar Nunta muta are toate sansele sa reuseasca ceea ce putini regizori tineri din Romania au reusit: sa aduca spectatorii in salile de cinema. De vazut.
