Este iarna, in jurul ignatului. Oamenii se pregatesc de taierea porcului. Femeile pregatesc vase, carpe, pungi si alte lucruri care sa le fie la indemana barbatiilor. Acestia se trezesc de dimineata, inainte de rasarit, scot porcul din cotet, si fac cele de cuviinta pentru taierea lui. Il leaga de piciorul din spate, il trantesc la pamant, il imobileaza si infig cutitul in gatul animalului. Se inchina un pahar de rachiu in cinstea taierii. Se arde, cel mai des cu paie, in unele regiuni folosindu-se insa si butelia. Se spala, se freaca cu apa calda, parul este inlaturat cu linguri sau cutite. Copii asteapta cu nerabdare momentul in care vor putea gusta din porcul abia injunghiat. Dupa ce i se face o cruce pe frunte cu cutitul, i se taie capul, urmand picioarele, apoi se despica. Porcul se transforma in bucati de carne, se imparte pentru friptura, carnati, caltabosi, sangerete, slanina. Pranzul este numit "pomana porcului".
Taranii mananca mamaliga, varza murata si carne proaspata, care are un gust aparte doar in ziua taierii porcului. Spre seara, carnatii si slanina se pun la afumat, sau in sare, in functie de modul de preparare, diferit de la regiune la regiune. De exemplu, in satul Mercheasa din zona Ardealului, dupa ce este injunghiat, porcul este legat in lanturi si intors in molda in care este oparit.
Sunt prezentate asadar traditiile din zona Maramuresului, Olteniei, Munteniei si Ardealului, traditii care sunt foarte mult respectate de tarani. Se vor putea pastra aceste traditii in contextul integrarii in Uniunea Europeana? Vor accepta taranii o modificare impusa a unei traditii de sute de ani? Exista pareri impartite, intre tarani si oficiali.
Prezentat in cadrul:
* Festivalului "Cinemaiubit" 2008, Competitia documentar.
* Festivalului International al Producatorilor de Film Independenti (IPIFF) 2008
* Festivalului FILM.DOK - editia a V-a
* Festivalului International ECO-ETNO-FOLK Film - editia a X-a