Acțiunea se petrece în anii 60 dar vedem în film camioane Man a căror licență a fost preluata în anii 79, blocul în care sta Irina Petrescu are arhitectura specifica anilor 80. Pt un regizor care se respecta nu prea e bine!!!
balta67verde
pe 05 Noiembrie 2019 11:59
Un film bun care merita vazut de cinefilii care apreciaza un actor, o actrita de calitate. Irina Petrescu joaca exceptional de bine. Un film despre greutatile unei femei de a incepe o viata noua. Comentatorilor care tot amesteca politicul in filmele romanesti si nu apreciaza prestatiile actorilor le recomand sa se uite la filmele cu Ciak Norris ... Acolo nu e propaganda politica deloc, nu-i asa ?
ZHR_MHL
pe 28 Decembrie 2016 11:54
...mi-a placut filmul si il urmaresc de cate ori am ocazia...Irina Petrescu si Gh Dinica joaca fooaaarte bine, sa le fie tarana usoara...pacat ca nu au avut voie sa joace roluri adevarate, dar chiar si dintr-un scenariu meschin au facut un film admirabil...asta era gaselnita; scenariu comunist cu actori buni...urmariti secventa cand ea se rataceste in acea padurice, si, ca si alta data, el o salveaza...imaginati-va asa ceva intr-un alt context, un film de dragoste etc....sa nu uitam totusi ca si in perioada comunista au existat oameni pregatiti, care au luptat din toate puterile sa faca ceva in tara asta...sunt atatea exemple...
cosmin742000
pe 20 Martie 2013 00:58
Sunt unele personaje , precum aceasta lili 22 care sunt modelul tipic de comunist basist , daca nu e ca ei , nu e bine .
lili22
pe 16 Martie 2013 07:22
Malvina Ursianu era o comunista feroce si ea nu putea decit sa elogieze partidul care era in toate, ideea filmului e ca partidul chiar daca greseste pina la urma repara lucrurile cum e mai bine pt. om O rusine acest film.Hop si Diaconu in film, de aceea se plinge ca nu avea ce minca.
cezarika21
pe 01 Decembrie 2012 07:53
Subiectul filmului îl reprezintă încercarea unei femei de a o lua de la capăt, după ce a ieşit din închisoarea unde ajunsese pe nedrept. Demonstraţia Malvinei Urşianu se transformă după un început bun într-un elogiu adus partidului (mai puţin prin vorbe şi mai mult prin imagini) care anulează abuzurile săvârşite în perioada lui Gheorghiu-Dej, evidențiind că epoca lui Nicolae Ceaușescu a adus o schimbare morală a politicii partidului-stat.
Personajele îşi schimbă convingerile peste noapte, iar singurul care are tăria de a fi consecvent este doar secretarul de partid. Iar personajul principal interpretat de Irina Petrescu se dovedeşte a-i ierta pe toţi şi a declara că e fericită. Nu am reuşit să înţeleg din ce motiv e fericită: că partidul a scos-o din închisoarea în care tot el o băgase, că iubitul o părăsise pentru fiica unui ştab politic, că Dinică îi face curte pentru ca apoi să se întoarcă la nevastă, pentru că colegul ei de la fabrică îi furase invenţiile, că locuia singură într-un bloc neterminat. De ce? De ce ar spune personajul principal că e fericit? Cine ştie să mă lumineze şi pe mine. Singurul răspuns posibil este că se gândea că ar fi putut să i se întâmple şi mai rău şi să ajungă la canal sau cine ştie pe unde.
P.S. Trecerea personajului interpretat de Irina Petrescu cu decoraţia comunistă pe piept pe lângă demonstranţi aflați în defilare şi steaguri roşii ce flutură - pe muzica unui marş triumfalist, iar apoi felicitarea ei de către fostul securist pentru că a revenit pe calea cea bună, trebuie tratată ca o atitudine de glorificare a partidului-stat care nu poate greşi nici când bagă pe nedrept oameni în închisoare. Culmea tupeului: Malvina Urşianu şi-a comparat filmele sale cu cele ale lui Eisenstein şi a spus că triumfalismul era al epocii, iar personajul era foarte trist în sinea sa atunci când trecea pe lângă steagurile roşii. Asta după ce la începutul filmului se precizează că schimbarea politică se datorează deciziilor luate la Congresul al IX-lea şi un discurs auzit mai târziu la postul de radio susţine acelaşi lucru. Regizoarea îşi imaginează azi că ne-am tâmpit cu toţii şi am uitat că am trăit şi noi acele vremuri. Să-i fie ruşine. O regizoare talentată, care a mai făcut și închisoare politică, a ajuns să realizeze astfel de filme. Asta în timp ce regizori talentaţi erau cenzuraţi la sânge şi li se interzicea să lucreze.
Singurul lucru pozitiv din film este interpretarea foarte bună a Irinei Petrescu. Fie şi numai pentru acest aspect merită văzut filmul. Dar trebuie tratat aşa cum merită: ca un film cu mesaj propagandistic.
Vegetarian
pe 30 Noiembrie 2012 21:10
Amuzanta secventa de la restaurant in care ospatarul vine la masa , intreaba ce vor , apoi le spune la cei doi soti asezati la masa dupa ce ii intreaba ce doresc si ii asculta : '' Nu servim nimic . Va rugam parasiti restaurantu ! E ora inkiderii .. '' .
. . . La cinematografele din anii 1984 oamenii mergeau cu caciuli de blana , haine groase .. si stateau infofoliti ..
Nicaieri nu e liniste in secolul asta zice Dinica in film .
Irina Petrescu replica = Dece ? E zgomotul muncii !
. . . Femeile prefera sa isi auda copii tipand , trantind etc , decat nu su ii auda deloc ...
Personajele îşi schimbă convingerile peste noapte, iar singurul care are tăria de a fi consecvent este doar secretarul de partid. Iar personajul principal interpretat de Irina Petrescu se dovedeşte a-i ierta pe toţi şi a declara că e fericită. Nu am reuşit să înţeleg din ce motiv e fericită: că partidul a scos-o din închisoarea în care tot el o băgase, că iubitul o părăsise pentru fiica unui ştab politic, că Dinică îi face curte pentru ca apoi să se întoarcă la nevastă, pentru că colegul ei de la fabrică îi furase invenţiile, că locuia singură într-un bloc neterminat. De ce? De ce ar spune personajul principal că e fericit? Cine ştie să mă lumineze şi pe mine. Singurul răspuns posibil este că se gândea că ar fi putut să i se întâmple şi mai rău şi să ajungă la canal sau cine ştie pe unde.
P.S. Trecerea personajului interpretat de Irina Petrescu cu decoraţia comunistă pe piept pe lângă demonstranţi aflați în defilare şi steaguri roşii ce flutură - pe muzica unui marş triumfalist, iar apoi felicitarea ei de către fostul securist pentru că a revenit pe calea cea bună, trebuie tratată ca o atitudine de glorificare a partidului-stat care nu poate greşi nici când bagă pe nedrept oameni în închisoare. Culmea tupeului: Malvina Urşianu şi-a comparat filmele sale cu cele ale lui Eisenstein şi a spus că triumfalismul era al epocii, iar personajul era foarte trist în sinea sa atunci când trecea pe lângă steagurile roşii. Asta după ce la începutul filmului se precizează că schimbarea politică se datorează deciziilor luate la Congresul al IX-lea şi un discurs auzit mai târziu la postul de radio susţine acelaşi lucru. Regizoarea îşi imaginează azi că ne-am tâmpit cu toţii şi am uitat că am trăit şi noi acele vremuri. Să-i fie ruşine. O regizoare talentată, care a mai făcut și închisoare politică, a ajuns să realizeze astfel de filme. Asta în timp ce regizori talentaţi erau cenzuraţi la sânge şi li se interzicea să lucreze.
Singurul lucru pozitiv din film este interpretarea foarte bună a Irinei Petrescu. Fie şi numai pentru acest aspect merită văzut filmul. Dar trebuie tratat aşa cum merită: ca un film cu mesaj propagandistic.
. . . La cinematografele din anii 1984 oamenii mergeau cu caciuli de blana , haine groase .. si stateau infofoliti ..
Nicaieri nu e liniste in secolul asta zice Dinica in film .
Irina Petrescu replica = Dece ? E zgomotul muncii !
. . . Femeile prefera sa isi auda copii tipand , trantind etc , decat nu su ii auda deloc ...