O poveste de dragoste, Lindenfeld (2013)

A fost mai intai romanul lui Ioan T Morar, aparut la editura Polirom, l-am citit cu placere in urma cu cativa ani, am admirat scriitura discreta si eleganta a celui care candva a produs umor de calitate alaturi de grupul Divertis pentru ca peste niste ani sa ajunga consul si sa-si aminteasca de ,,Sapte ani in Provence,, spre disperarea unui veninos care credea ca demnitatea respectiva i s-ar potrivi mai degraba lui. Imi doream sa vad de multa vreme filmul care s-a constituit in cele din urma in testamentul artistic al lui Radu Gabrea, pe marile ecrane a stat foarte putin si oricum n-avea nici o sansa sa ajunga in orasul meu natal, din alte surse a fost de negasit pentru prea multa vreme. Ma bucura faptul ca postul TV de filme romanesti Cinemaraton m-a ajutat sa completez aceasta lacuna, e remarcabil ce se intampla acolo, e bine ca are si cinematografia nationala unde sa se exprime. In ciuda faptului ca reprezentantii criticilor de film ai tinerei generatii au strambat din nas reclamand ,,cinemaul desuet,,, pentru cel care scrie ,,Lindenfeld,, a fost o adevarata incantare in ciuda faptului ca scenariul lui Lustig se abate serios de la firul romanesc. E un film al bunelor sentimente, genul de pelicula care trebuie in primul rand simtita si abia apoi trecuta prin filtrul ratiunii. Este si meritul excelentelor interpretari ale rolurilor principale, Victor Rebengiuc si Victoria Cocias fiind de-a dreptul impresionanti. Un mic minus in dreptul lui Mircea Diaconu, marele actor e un pic in contratimp cu restul povestii, poate ca un o particica de vina a avut-o si domnul Gabrea care ar fi trebuit sa ii struneasca la timp ,,pornirile,, comice.

O poveste tristă, amară...Bătrânul neamț bănățean are nostalgia locului natal, Poiana teilor, dar și al lanurilor de floarea-soarelui, unde cândva o iubise pe Helga...După 60 de ani, satul e părăsit, lipsit de farmecul de odinioară, dar acolo mai bate o inimă și pentru Helga merită să se întoarcă...Iubiții de altădată se regăsesc peste timp și suferințe pentru a se despărți din nou, căci viața, vorba altui titlu de film românesc, nu iartă...Rebengiuc și Cociaș sunt fabuloșii interpreți ai rolurilor principale...

[...] Lindenfeldşi Condamnat la viaţă, cel mai bun film românesc din ultimii 20 de ani, după cum aflăm de pe site-ul filmului, sunt legate prin trainice legături. În primul rând, actorii Alexandru Bindea şi Nicodim Ungureanu, care apar în distribuţia ambelor filme. În al doilea rând, un plot în care eroul este unicul spectator (şi, în filmul lui Dreyer, comanditarul, de la un punct încolo) al unei puneri în scenă menite să-l măgulească şi să-l amăgească. În acest sens, e interesant că şi într-un film, şi într-un celălalt, e nepermis de neclar dacă protagonistul îşi dă seama că e victima unei manipulări şi le face jocul păpuşarilor pentru a-i expune şi/sau ridiculiza, dacă e dus de nas sau dacă pur şi simplu nu-i pasă. În sfârşit, şi Lindenfeld e cel mai bun film românesc din ultimii 20 de ani, dacă nu cumva din toate timpurile, cum e şi Condamnat la viaţă. [...]

Rebengiuc, Cociaş, Diaconu şi Caramitru, împreună în filmul "Lindenfeld, o poveste de dragoste"
de Diana Parvulescu

Filmul "Lindenfeld, o poveste de dragoste", de Radu Gabrea, prezentat în avanpremieră la Institutul Cultural Român (ICR) din Berlin, are în distribuţie mari actori ai teatrului şi filmului românesc, precum Victor Rebengiuc, Victoria Cociaş, Mircea Diaconu şi Ion Caramitru.

Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, scenariul este semnat de Adrian Lustig ("Funeralii fericite", "Puzzle", "Minte-mă frumos", "Ultimul corupt din România", "Poker", "Nunta mută") şi porneşte de la romanul "Lindenfeld" (Polirom, 2005), al scriitorului Ioan. T. Morar.

Filmul îşi propune să spună publicului de azi o poveste de dragoste care are loc în satul Lindenfeld (în Munţii Semenic, lângă Caransebeş), într-un context cu referinţe istorice certe - deportarea şvabilor în Siberia de regimul comunist, după Al Doilea Război Mondial.

În prezent, satul mai are un singur locuitor. "Lindenfeld, o poveste de dragoste" a fost filmat anul trecut, în interpretarea unor mari actori ai teatrului şi filmului românesc, aflaţi - potrivit comunicatului remis MEDIAFAX - pentru prima oară împreună.
Lungmetrajul lui Radu Gabrea începe cu un reportaj al televiziunii germane despre un sat părăsit din Banat, care îi reaminteşte lui Ulli Winkler, emigrat în Germania cu 60 de ani în urmă, de satul copilăriei sale, Lindenfeld ("Poiana Teilor"). Bolnav de o boală incurabilă, eroul porneşte pe urmele copilăriei sale. O descoperire neaşteptată pare să-i schimbe viaţa.

"Mi-a plăcut foarte mult povestea din romanul lui Ioan T. Morar", a spus regizorul Radu Gabrea. "Abordarea mea în film este, plecând de la el, oarecum modificată. Dar esenţa, descoperirea acestui sat, ca un sat de civilizaţie dispărută, care provoacă în foştii lui locuitori amintiri, uneori dureroase, alteori fericite, m-a făcut să aleg această forumulă de film", a mai declarat acesta.

Eroul principal al filmului este, ca şi în cartea lui I.T. Morar, un copil al satului plecat în Germania, după un incident foarte tragic. "Acesta este aportul nostru la scenariu, adică al scenaristului Adrian Lustig", a precizat Radu Gabrea, "faptul că se întâmplă în momentul în care şvabii, locuitorii acelui sat, sunt deportaţi în Rusia, în 1945. După cinci ani, o parte, cei care au supravieţuit, s-au întors în ţară. Aşa începe filmul meu".
Imaginea îi aparţine tânărului operator George Dăscălescu, decorurile, Mădălinei Marinescu, fiind realizate în studiourile Atlantis Film, iar montajul, Melaniei Oproiu. Filmul este produs de Radu Gabrea.

ICR Berlin va dedica întreaga seară regizorului român, joi, 13 februarie. După proiecţia filmului "Lindenfeld, o poveste de dragoste", care va începe la ora 19.30, Radu Gabrea, împreună cu Victoria Cociaş, care interpretează rolul feminin principal, prezenţi amândoi la Berlin, vor participa la o discuţie cu publicul.
La evenimentul de joi seară vor participa şi Lazăr Comănescu, ambasador al României în Germania, şi Mihai Kogălniceanu, directorul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC).

Filmul va fi proiectat în limba română, cu subtitrare în germană.

Pentru Radu Gabrea, după 22 de ani în care a locuit în Germania, Berlinul a devenit un loc foarte familiar. Regizorul a afirmat, cu câteva zile înainte de avanpremieră: "Consider că, nu numai în ţară, ci şi acolo este foarte multă lume interesată de acest film. Am vrut să aibă avanpremiera în Germania pentru că subiectul e legat de foarte mulţi oameni care au locuit acolo. Este vorba de copilăria lor. O serie întreagă de scriitori germani de origine română, inclusiv Herta Müller, provin exact din zona în care are loc acţiunea filmului. Când Ioan T. Morar şi-a scris romanul ("Lindenfeld", n.r.) după care ne-am inspirat noi cu scenariul acesta, Herta Müler chiar a vizitat satul Lindenfeld".

În ceea ce priveşte suprapunerea datei avanpremierei cu perioada de desfăşurare a celebrului Festival Internaţional de Film de la Berlin (6 - 16 februarie), Radu Gabrea a afirmat că ştie că este eclipsat într-un fel de eveniment, "dar crede că publicul de-acolo, cinefilii interesaţi, cei care vor să vadă acest film vor veni să-l vadă la ICR Berlin".

Radu Gabrea este pentru a doua oară un invitat de onoare al Institutului Cultural Român (ICR) din Berlin, după ce, în februarie 2013, în timpul Berlinalei, a prezentat în premieră cele două documentare ale sale de anul trecut, "Moartea Ceauşeştilor - Trei zile până la Crăciun" şi "Evrei de vânzare", vizionate de un public foarte numeros şi care au generat discuţii intense.
(sursa: mediafax.ro)

Scena de la inceputul filmului, in care vin comunistii+rusii si care ne pune in tema cu ce a fost, ca punct de plecare in drama celor doi, este, din pacate o scena esuata si facila care nu reuseste nici pe departe sa creeze dramatismul faptelor . Si asa se desfasoare tot filmul, cam aiurea, vrea el sa zica ceva dar nu prea reuseste, este fals si fara consistenta.

Ma duc si eu ca tot omul la un film, mai ales ca-i romanesc si ca-i despre nemtii din Banat. Intru in sala si mai vad doar o doamna pe la vreo 40 de ani. Ciudat. Incepe filmul si pe masura ce avanseaza, inteleg de ce doar eu si cu acea doamna stateam la film. Actorii sunt buni, nimeni nu contesta asta, desi singurul rol natural e jucat de M. Diaconu. Da, ala cu 7000 de lovele pe luna. Momentele sunt inegale, actiunea ba merge prea repede, ba prea incet, actorii par pusi in locuri in care nu se simt in largul lor, comportamentul lor nu este nici pe departe ca al nemtilor, de exemplu. Sa mergeti in Banat sa vedeti cum arata o baba nemtoaica, in niciun caz ca cea jucata de Victoria Cocias. Povestea e una simpla: doi indragostiti nemti, Ulli si Helga, sunt separati in 1945 odata cu invazia rusilor. Pe ea o duce in lagar, iar el fuge in Germania, unde devine milionar. Peste ani se reintoarce in satul copilariei lui, Lindenfeld, pentru a o reintalni pe singura locuitoare, Helga, iubita lui din tinerete, cu care ajunge sa se si culce. Asta-i partea tare, ca nemtii sunt cam nebunatici pe la varste aproape de groapa. Filmul e un pic sentimental, te atinge la corason, iti da un pic de reflectat la cat de rai au fost rusii etc. etc. Merita sa vezi filmul? Asa si-asa, nu impresioneaza cu nimic, poate doar pe plan sentimental.