Oameni de treabă (2022)

extrem de plictisitor si cu glume rasuflate, de 2 ori am incercat si n-am putut sa rezist

Bunicel!
Iar pe alocuri, chiar foarte bun! Însă senzația per total este ca se putea cu mult mai bine.

Nu reușesc sa evit comparația cu filmul "Câini" regizat de Bogdan Mirica, unde, deși sincopele din firul narativ sunt cu mult mai evidente, mi-a plăcut mai mult, în special epilogul.

Punctul forte din creația lui Paul Negoescu este chiar personajul principal: începând de la aspectul fizic (cocoșat, cu un mers greoi, în ciuda vârstei, privirea căzută), modul de verbalizare șî principiile afișate în relațiile cu cei cu care interacționează. Dar ceea ce impresionează și mai mult sunt tribulațiile care îl încearcă: găsirea fundamentului pe care sa-si construiască viitorul, începând cu livada pe care vrea sa o cumpere. Zbuciumul interior între apărarea echilibrului microuniversului în care își duce terna existență și înfăptuirea dreptății și a Binelui sunt coloana vertebrală a unui film ce-ar fi putut deveni o bornă a genului românesc!

Lipsește (din nou) o coloană sonoră inspirat aleasa (cu o mica exceptie) si o dezvoltare mai profunda a modului în care polițistul Ilie se trezește din letargia în care se complace.

Însă mi-a plăcut mult finalul și ultima replica a personajului principal, intr-o confruntare a la Quentin Tarantino, ce salvează multe din lipsurile filmului.

Aaa, sa nu uitam de greseala intenționată de marketing la crearea afișului de promovare, mulți spectatori fiind induși în eroare ca filmul este o comedie de tipul celei care a făcut furori în anii '90, cu personajul Garcea.

Filmul e bunicel și cam atât.
Cumva, este o copie firavă a filmului (mult mai bun) "Câini".
Iulian Postelnicu este un actor foarte bun, dar rolul magistral îl face în filmul "Arest", nu aici.
Notele de aici și de pe imdb sunt ușor inexplicabile.

Filmul este o oglindă fidelă a românului de azi. Regăsești majoritatea tipologiilor prezente în societatea românească. De exemplu: femeia cu cearceafurile. E genul românului de rând, omul simplu care își vede de treaba lui, dar frustrat și furios că își vede munca batjocorită de ”bandiți” care roiesc în jurul lui. Se încrede în instituțiile statului doar pentru că e complet aerian. La fel de aerian și celălalt român, Vali, tânărul polițist, care chiar crede că se poate face dreptate. Evident, o pățește! Un alt român de rând, Cristina, trezită la realitate de adevărații bandiți, abandonată de autoritățile statului care ar trebui să o protejeze, își ia lumea în cap și pleacă cât mai departe de locurile natale. Primarul? E chair politicianul nostru tipic: parvenit, ipocrit, corupt, fără scrupule, aliat cu forțele mai obscure (vezi procurorul Dobrescu), dar și scursorile societății (băieții lui Rebenciuc).
Iulian Postelnicul joacă într-un fel care îl pune pe aceeași treaptă cu mari actori ai acestei lumi (mult peste ce suntem obișnuiți în filmele românești și nu numai).
E un film care merită nu doar văzut, ci și revăzut!

În sfârșit un film romnânesc vizionabil, mai greu audibil pentru nevorbitorii de moldovenească :)

Un film bun, fără ciorbe sau 15 minute uitate pe același cadru.

Afişul induce în eroare. Nu e nicio comedie, iar Vasile Murariu nu mai e jucăuş, ci diabolic. Iar Anghel Damian e superb! Frumos de pică! Nici nu a apărut în film cu acel hanorac de pe afiş. Anghel nu e poliţist, e dulce şi candid. Are un rol aici cam cum a avut Brad Pitt în Thelma and Louise. Un chip frumos şi atât. Desigur, atât i-a permis rolul. Cât despre Iulian Postelnicu, el face rolul vieţii lui. Finalul e mai mult american, în cel românesc de obicei se împarte prada. Sunetul jalnic, din păcate, ca de obicei.

Lasitatile noastre cele de toate zilele. Sau compromisurile pe care le facem, pe care suntem nevoiti sa le facem mai ales atunci cand avem ce pierde. E simplu sa spui ca te-ai decis sa mergi intotdeauna pana la capat, ca esti un om dintr-o bucata care nu va face niciodata nici un compromis. Da, dar asta inseamna ca n-ai cum sa fii o fiinta sociala. Nu-i mai putin adevarat ca totul are o limita, totul trebuie sa aiba o limita. Pentru ca drumul spre Rai e foarte complicat in vreme ce acela opus se deschide mult mai usor, e mult mai imbietor si la inceput pare ca iti ofera satisfactii. Raul se ascunde de cele mai multe ori in detalii si trebuie mare atentie ca el sa nu devina ireparabil.

Mai are un pic pana la patruzeci, e inca foarte tanar pentru un regizor de film insa e deja consacrat. Si ne-a demonstrat pana acum ca stie sa faca filme care nu trec neobservate. Astept cu mare interes continuarea la excelentul ,,Doua lozuri,, , se pare ca se va intampla in curand, insa pana atunci Paul Negoescu ne surprinde cu acest film care e o comedie numai in masura in care si piesele de teatru ale lui Cehov fac parte din aceasta categorie. Mi-a parut rau ca admirabilul ,,Miracol,, a fost ignorat la premiile Gopo, ramanand doar cu nominalizarile, insa m-a bucurat faptul ca filmul cel mai recent al lui Negoescu a primit cele mai importante distinctii. Din nou excelent Iulian Poetelnicu, il stiam ce poate din ,,Un etaj mai jos,, , n-am vazut inca ,,Arest,, insa promit sa corectez cu prima ocazie aceasta lacuna cinematografica. Am citit ca pentru multi interpretarea memorabila a lui Vasile Muraru s-a constituit intr-o surpriza, nu e cazul pentru cel care scrie, fostul partener de scena al lui Nae Lazarescu are la activ si alte aparitii remarcabile in filme precum ,,Cea mai fericita fata din lume,, , ,,Ana, mon amour,, sau cele doua thrillere semnate de Bogdan Apetri, felicitari regizorilor valului douamiist care i-au descoperit si calitatile dramatice.

Bun filmul, dar nu e comedie nici pe departe, e drama cu foarte multe elemente dureros de realiste.

Șoldoveni Șoldoveni Șoldoveni Șoldoveni Șoldoveni

Nu ma interesează în ce categorie a fost încadrat oficial filmul. Ca nu e comedie? Nu-mi pasa. M-am uitat pana la final și mi-a placut.
Considerați "Mirciulica " mai bun? Serios?
Iulian Postelnicu a făcut un rol excepțional. Avand in vedere ca e bucureștean, e chiar meritorie si naturala interpretarea unui moldovean, cu accentul de rigoare. Maieul, pijamaua, recamierul, sictirul specific șefului de post..sunt de acolo!
Nu prea am înțeles faza cu găina.

Merita sublima nota de 1. Inceputul extrem de plictisitor. Si totusi i-am acordat 30 de minute din viata mea. Imi pare nespus de bine ca nu am dat banii la cinema. Comedia probabil a fost in spatele camerelor cand au ras toti de cat de “bun” e filmul. Tineti-o tot asa cu filmul romanesc. Ne lingem intre noi gingiile ca sa luam premii.

Poate că încadrarea filmului la comedie este o eroare flagrantă, dar filmul este de o românitate pură. Limbajul, situația, contextul, modul de acțiune si chiar unele expresii te duc în modul cel mai autentic în micile comunități sătești, unde popa, primaru' și polițaiu' sunt prieteni buni, oameni de treabă, dar deloc în sensul bun pentru cetățean.. Titlul, de asemenea, bine ales, subliniind o camaraderie găunoasă, o complicitate născută intr.un cerc vicios unde toți au de câștigat și foarte multe de pierdut dacă cineva se răzgândește. Finalul e ideal, dar nu se prea intâmplă pe la noi - unul din doi care ar fi trebuit să păstreze conștiința curată, polițistul își amintește rolul său în societate și încearcă să repare tot. Foarte tare și ideea aceea cu pescarii, care deschid și inchid ca un lait-motiv punctul culminant al acțiunii. Am dat doar 7 pentru că acțiunea e lentă și dă impresia că filmul stagnează și nici nu te ține deloc în suspans, însă, creat de alții cred că ar fi fost ceva mai bine pus în scenă.

Pentru un film romanesc este foarte, foarte bun. Poate printe cele mai bune filme din ultimii 30 ani. Cadrele sunt sugestive, imaginea foarte bună, povestea reală. De asemenea titlul chiar este sugestiv și se potrivește perfect spre deosebire de alte titluri ale filmelor românești.
Totuși finalul mi s-a părut ușor nerealist și parcă aș fi vrut să fie cu happy end, iar binele să fi ieșit câștigător. Nu că așa ar fi in realitate (din păcate in realitate răul iese câștigător de cele mai multe ori) ci pentru a nu crea în subconștientul privitorului impresia că mai bine stai cuminte în banca ta decât să ajungi erou.
In final ca o concluzie aș spune să aveți grijă la oamenii cumsecade deoarece de cele mai multe ori sub această mască se ascund oameni total invers!

Mie mi-a placut filmul.Daca il comparam cu alte productii romanesti este extraordinar.Fara cei doi mari actori, Iulian Postelnicu si Vasile Muraru nu cred ca filmul insemna mare lucru.

De aceeași părere cu @richard_dragutu . Nu înțeleg cum de are notă așa mare pe Cinemagia, mai mare ca filme cum ar fi Mirciulică sau Taximetriști. Nu am râs aproape deloc. Personajele mi s-au neinteresante. În general sunt surprins de cât de puțin am rezonat cu filmul ăsta. L-am oprit după 30 de minute. Mă duc să fac ceva mai bin cu timpul meu

Slab și plictisitor! Sincer nu știu cum de are note așa mari și comentarii atât de bune!

Unul dintre cele mai bune filme românești văzute în ultima perioada. Foarte bun!

Un film bine facut dar nu are nimic de a face cu o comedie. Lucrurile se intampla aievea in nordul Maramuresului la granita cu Ucraina sau in afacerile cu lemne. Drama 100%. Nici in gluma nu poti sa il clasifici comedie.

Cine a zis ca e comedie? Nu e nimic comic. E mizeria cunoscuta pe care o vezi peste tot. In afara de recitalul actoricesc al lui Iulian Postelnicu, (care e singurul lucru meritoriu), ce altceva sa te tina in fata ecranului? Crina Semciuc are un rol prea scurt si prea marginal ca sa-ti poti face o parere despre jocul ei.

M-am dus la cinema cu așteptări mari pt o comedie dar filmul este mai mult o dramă,merita văzut în lipsa de altceva...

Mult mai bun decat pare din trailer, interpretari de mare finete, in special Iulian Postelnicu

Scene, personaje credibile, după părerea mea, foarte bine jucate, iar Iulian Postelnicu nu face decât să țină sus nivelul artistic cu care ne-a obișnuit. Mi-a plăcut foarte mult filmul!

Un film cu caractere bine construite. Iulian Postelnicu a jucat memorabil. Un film care merită văzut

Un film extrem de bine calibrat, atent la cadrele scurte, sugestive, la mici metafore vizuale. Un râsu-plânsu neaoș, un carusel gradat , dar, mai ales formidabilul/excelentul actor Iulian Postelnicu (a se vedea și filmul „Arest”)..Soluția contra venalității? Una extremă: a se vedea finalul de tip Tarantino!