Dacă nu la festivalurile organizate în România, unde să mai primească filmele românești premii? Poate la un festival al filmului din Mozambic! Ce este cel mai bine după 1989 este faptul că în filmele românești se poate vorbi cu multe, foarte multe injurii, invective, vulgarități, cuvinte porcoase (românul s-a născut în porcărie).
VeniVidi
pe 28 Aprilie 2023 01:23
Dacă în 1988 se traversa Dunărea cu femeia gonflabilă pe lângă Orșova, în anul 2000, femeile în carne și oase de la noi aveau posibilitatea mai lesne să ajungă în Occident, prin căsătorie. Era încă perioada vizelor și a permiselor de muncă, a trecerii încă frauduloase a unor frontiere, mai ales pentru bărbați. La noi progresul și lucrurile bune începuseră cu o oarecare întârziere: avansul telefoniei, internetul și apariția de firme/construcții gen Metro, Mall Vitan, WT Center, Mc Donalds...
De atunci s-a mers pe acest tip de modernizare, oamenii au circulat, s-au întors sau mai degrabă nu. S-au făcut progrese și în țară, fără domolirea însă a apetitului de plecare înspre Occident a tinerilor. În definitiv o țară ca afară, se putea găsi deja afară. Mulți nu au mai avut răbdare să aștepte minuni în interior. După 1989, n-am mai făurit viitorul luminos al SSMD, iar perestroika lui Gorbaciov n-a fost viabilă nici la el în țară, nici la noi. S-a văzut că mai degrabă fiecare suntem pe cont propriu. Poate că dacă regizorul a visat de copil să facă filme în anul 2000, atunci visul lui a fost unul împlinit, cu iată acest film foarte bun, care se vizionează cu plăcere și astăzi. Și au urmat și altele...
user-63b02ad8a0ee8
pe 17 Ianuarie 2023 21:21
Incredibil de bun ! Incredibil de bun ! Incredibil de bun !
Horatiucrisan
pe 19 Decembrie 2019 00:19
Un film foarte bun realizat in 2002, an in care tot mai mulți români visau în continuare la o lume mai buna asa cum văzusem în copilărie în filmele străine, iar alți români făceau pasul decisiv al despărțirii de țară, o țară în care nu se schimbaseră prea multe la 12 ani de la Revolutie. Filmul reprezintă un vis al multor romani de a trăi mai bine, vis concretizat în emigrarea masivă din anii 2000, si mai ales 2007 odată cu intrarea României în UE.
carmen_angelus_romila
pe 05 Septembrie 2018 09:36
Urmarim o tragicomedie destul de buna, cu o distributie de marca, in care destine ale unor oameni simpli sunt subjugate de mirajul iluzoriu al unei vieti mai bune si lipsite de griji.
cezarika21
pe 20 Decembrie 2015 14:54
Pe când eram copii, noi, cei născuţi în anii '70 ai secolului trecut, am fredonat un cunoscut cântec pionieresc ce conţinea, printre altele, versurile: "Noi în anul 2000/Când nu vom mai fi copii/Vom face ce-am văzut cândva/Toate visele îndrăzneţe/În fapte le vom preschimba" şi am sperat că vom avea parte de un viitor luminos în care vom trăi confortabil şi fericit într-o ţară înfloritoare. Visul acesta poate părea astăzi naiv, dar nici chiar în cele mai negre coşmaruri nu ne aşteptam să trăim zilele pe care le trăim astăzi. Mă refer desigur la majoritatea membrilor acelei generaţii, pentru că există o clasă socială care a dus-o bine atunci şi o duce bine şi astăzi.
Timpul a trecut, regimul comunist a fost răsturnat, iar visele noastre din copilărie s-au spulberat pe rând. Şomajul, inflaţia, corupţia, bădărănia sau răsturnarea valorilor morale au devenit elemente obişnuite ale vieţii de zi cu zi, dar nimic nu mă doare mai mult ca sfărâmarea viselor copilăriei. Simt că parcă ni s-a furat ceva din viaţa noastră şi nu mă refer la bani, ci la propriul nostru viitor. Am ajuns să trăim de azi pe mâine, speranţele sunt vise de adormit copiii, iar viitorul pare ceva foarte îndepărtat.
Această amărăciune reiese şi din filmul "Occident" al lui Cristian Mungiu, o dramă apăsătoare ce practică un umor subtil, hazul de necaz tipic românesc. Filmul lui Mungiu nu este militant, nu şochează, ci ne arată lumea în care trăim, cu bune şi cu rele. Ne place sau nu ne place, aşa e viaţa noastră, aşa ne trăim zilele într-o Românie tot mai cenuşie şi mai lipsită de suflet. Fiecare dintre noi trăim în această Românie şi ne visăm pe tărâmuri tot mai îndepărtate, mai calde şi mai bogate, unde nu vom ajunge niciodată decât fizic, nu şi spiritual. Pentru că noi purtăm în suflet o Românie pe care nu o mai regăsim nicăierea.
Încheindu-mi divagaţia, consider genială ruperea acestui film în trei secvenţe cu acţiuni care se completează reciproc, iar acesta este principalul merit tehnic al filmului. Am fost uimit să constat că, spre deosebire de majoritatea filmelor româneşti dominate de provincialism, "Occident" este un film care depăşeşte limitele propriului spaţiu naţional şi devine un bun cultural al întregului spaţiu european, având un subiect comun mai multor ţări europene într-o lume atinsă tot mai mult de mirajul globalizării.
Personajele sunt neaşteptat de umane şi lipsite de orice urmă de grotesc, asemănându-se cu oameni pe care îi cunoaştem şi noi. Majoritatea interpretărilor sunt foarte bune, cu un plus pentru veteranii Dorel Vişan şi Eugenia Bosânceanu, secondaţi îndeaproape de mai tinerii Alexandru Papadopol şi Tania Popa.
Vasilcu
pe 15 Martie 2015 21:31
Despre o societate post-decembristă ca (si) a noastră ce se doreste a fi o comedie spumoasă, dar ce să vezi surprinde si mai degrabă sochează fiind mai mult o dramă împărțită în trei asa zise părți. Au mai fost filme de acest gen, românesti nu le mai numesc dar acesta este diferit, unic în stilul său ca si celelalte toate încercând să reflecte societatea românească în diferte impostaze si perioade de timp. În acest film umorul nu ar trebui să-si facă loc.Unii s-au bucurat că au auzit melodiile comuniste din vremea tinereții lor, motiv pentru care mai degrabă s-au uitat cu un ochi la film. Este un film făcut cu greu cum se spune "muncit" de actori făcut mai degrabă pentru europeni dar care a reusit să ia un premiu național TIFF îndeajuns cred.
XShadowX
pe 28 Ianuarie 2015 14:50
Cristian Mungiu has done it again ! Unul dintre regizorii romani , pe langa Sergiu Nicolaescu ( maestrul ) care imi plac la nebunie ! Un om genial , tinar si cu niste idei stralucite in filmele lui si acest film Occident intareste ideea mea , urmariti-l cu incredere si mandriti-va ca sunteti compatrioti cu Mungiu !
AsterX
pe 15 August 2014 04:17
o alta panarama marca Mungiu - zurbagiu! mai bine vad un episod din 1001 de seri cu Mihaela decat sa ma uit la filmele lui! mare bou numit regizor!
xerses
pe 13 Martie 2013 23:51
Un film bun, pe care, la prima vizionare l-am considerat spectaculos...
alex_il_fenomeno
pe 01 Ianuarie 2013 20:19
o comedie extrem de reusita, incat in multe momente crezi cu desavarsire ca nu este un film autohton, avand in vedere ca filmele noastre de comedie ori sunt prea comerciale si nu atrag prin nimic sau se vor culte si nu reusesc sa te amuze mai deloc. ei bine, aici Mungiu a reusit un regal al genului, filmul avand de toate, dar mai ales realismul vremii, tocmai prin care puncteaza la toate capitolele, iar prezenta unui actor ca Alexandru Papadopol a facut diferenta in toate momentele, acesta reusind sa transmita emotiile intr-o maniera unica. un film pe care trebuie neaaparat sa il urmaresti.
Vegetarian
pe 01 Decembrie 2012 23:19
In 2002 femeile romance preferau , plangeau etc dupa orice cetatean strain .. Mergeau acasa la orice strain amabil sa se culce la parteru vilei .. Multe are de patimit un parinte pana isi marita fata ..
... mai departe este spoiler ! ! ( prezentarea deznodamantului sau detalii in plus fatza de cele din sinopsis , pt cei care au vazut filmu si vor sa sa isi reaminteasca doar anumite parti din el . )
.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
'' Barbatii asta e soarta lor ! Trebuie sa munceasca ! Dar pt o femeie e important cum se casatoreste . .. Olandezu asta are o situatie foarte buna te poate intretine ! Hai Mihailutza mama ! Te roaga mama pt mine ! '' Asa incerca mama unei tinere din film sa o convinga sa se casatoreasca un strain .
Apoi la o agentie matrimoniala , barbatul care intermedia spunea clientelor : '' Noi lucram numai cu America , Europa , Arabia Saudita ... Pt autohtoni cautati la alte agentii ! ''
Amuzanta secventa de la politie : '' Pt un furt aicea ? '' intreaba un barbat elegant la politie . Un politist tanar il intreaba : Ceati furat ? Eu nimic . Am venit sa reclam un furt . = Aaaa .
. . Apoi e secventa cu Gyuri Pascu imbracat in urs si incuiat pe balcon . Proprietara suna la politie si politistu o intreaba : si ce face ursu ? Fumeaza ? Stati doamna nu mai strigati asa ca imi spargeti timpanu . Ce sau skimbat vremurile , au nu au treaba , suna si ei acolo .
. . . Pt un politist panda este masura valorilor ..
. . Domnule colonel maru are semintele la mijloc . Portocala tot la fel . Dar banana . Unde isi tine banana semintele ?
. . . Este unu dintre putinele filme care il face pe privitor sa uite kiar de situatii stresante .. Este enervant ca se repeta multe secvente dar unele sunt amuzante : Ciao ! Io sono Luigi ! Io nascuto la Mozambico.. Capisci ? .. Ai bagat maimuta in casa !
pisicuta1
pe 01 Decembrie 2012 22:32
un film f bun ,si real ,pacat ca noi romanii ,
facem numai astfel de filme!
lili22
pe 23 Octombrie 2012 18:43
Un scenariu inteligent aduce citeva povesti ale romanilor, cea mai interesanta este a fetei cu ginduri de maritis. Ce imi place la Mungiu- ca aduce fete noi, nu vedem aceleasi figuri in fiecare film pina ne plictisim.
margott
pe 16 Februarie 2012 16:41
Pe cat de mult mi-a placut 4, 3, 2, al lui Mungiu, pe atat de putin mi-a placut Occident. De fapt, ca sa fiu sincera, mi-a placut impartirea scenariului in 3 segmente si rularea personajelor in toate 3, mi-au placut momentele de umor, care aluneca mai mult spre ironie fina (printre altele, episodul in care Mihaela se intalneste cu pretendentii ei gasiti la matrimoniale), dar per total mi se pare un film a carui poveste n-are nicio morala, nu duce nicaieri. E doar un colaj de povesti de viata.
mmaryuss
pe 18 Mai 2011 23:32
asta este cel mai nasol film pe care omenirea la putut vedea!nu se intelege nimic,scenele sunt puse inkt trebuie sa stai 2h dupa film sa deduci cum a decurs actiunea.dak nu as fi trebui sa fac o cronica la acest film,ochii nu ar fi vazut asa ceva.
psihologu
pe 13 August 2010 16:15
filmul, per ansamblu, este o tragi-comedie despre conditia social neputincioasa si imposibil de reformat a romanilor, o societate post-socialista, care se zbate ca pestele pe uscat doar pentru o viata mai buna...o comedia savuroasa, un scenariu care dezvaluie gradat ceea ce trebuie sa cunoastem la personajele noastre, si ca un ochi aruncat fugitiv in ograda vecinului spre o analiza prompta a destinelor unor tineri a caror existenta se invarte numai dupa noroc
autentic, practic haz de necaz!!
Turi
pe 04 August 2010 17:41
Un alt film romanesc bun, lucru ce ma bucura. Mi-a parut interesanta curgerea actiunii, a fost ceva ca mersul racului si totusi inainte. Umor fin, intamplari din realitate, conceptii romanesti de care facem haz si care exista si in continuare. Merita vazut!
Blu3sky
pe 30 Martie 2010 19:19
foarte bun filmul. il pun la loc de cinste alaturi de filantropica, 4 3 2, amintiri din epoca de aur etc:D
ioana26
pe 13 Martie 2010 12:04
Un film bun, care merita vazut ! L-am vazut la cinema in Cehia, iar sala era aproape plina. Cehii au fost foarte placut impresionati de acest film. Actiune, umor, actorii joaca super, e un altfel de film romanesc. Merita !!!!
Alina28060
pe 02 Februarie 2010 17:16
Da, probabil in ochii unora nu este atat de reusit, dar mie totusi mi-a placut si l-as recomanda oricui.
"Alo politia, am un urs pe veranda"
"si ce face ursul?"
"fumeaza"
:))))))))
andreeavoicu1
pe 29 Decembrie 2009 00:02
filmul nu este prea bun, are un scenariu mediocru si actorii nu sunt geniali.
pe 25 Septembrie 2008 22:24
Un film de-a dreptul genial,care nu l-am vazut inca tot.Imi place la nebunie atmosfera nostalgica a filmului,intarita de melodia superba "Noi in anul 2000".Desi este un film dureros care prezinta o realitate cruda,reuseste sa arate ca inca mai exista speranta,compasiune,etc si nu doar singuratate si decadenta care ne inconjoara la tot pasul.Mungiu e un geniu.
pe 23 Mai 2003 18:35
Slab film.
pe 23 Mai 2003 00:09
Probabil multi care au trait epoca cantecelor patriotice pionieresti vor simtzii ceea ce am simtzit eu la vizionarea filmului Occident. Din pacate evoca realitatea cruda din Romania pentru marea majoritate iar cantecul "Noi in anul 2000" nu face altceva decat sa ne aminteasca epoca in care visam la nave spatziale si extraterestrii, ignorand realitatea comunista prin inocentza noastra.
E un film care merita vazut.
pe 12 Aprilie 2003 11:55
Eu am urmarit in primul rand povestea si mi sa parut super, am ramas cu sentimentul ca exista speranta, poate tocmai pentru ca din vietile noastre nefericite se poate naste ceva atat de comic.
Filmul este pentru totdeauna, sau aproape totdeauna, al meu.
pe 11 Octombrie 2002 00:00
chiar daca nu este ceva nou(asa cum spunea cineva inainte) este bine realizat,
asa cum nu poti sa spui ca avionul cu reactie nu este ceva nou pentru ca s-a mai
zburat.dpdv al unui inginer mi-a placut ideea analizei unei piese(toate personajele
care interactioneaza intr-un anumit moment) dintr-un angrenaj(viata) in trei sectiuni
(cele trei parti distincte ale filmului),filmul nefiind altceva decat epura(cine a facut
un pic desen tehnic stie) acestor sectiuni,fiind rezultatul acestora.cu alte cuvinte
este cea mai buna transpunere plana(pe ecran)a unei vieti tridimensionale in
corelatie cu variabila timp.In afara de aceasta parte tehnica,este o buna parodie
a kitch-ului si o buna propaganda umorului romanesc autentic.
pe 06 Octombrie 2002 00:00
Un film romanesc BUN, inchegat, cu aer de Amelie Poulain, cu o curgere fireasca a actiunii si interpretare realista, cu situatii in care veti regasi cu siguranta oameni, tipologii din jurul dvs.. De vazut.
pe 04 Octombrie 2002 00:00
Incepe pe o nota falsa, se simte artificialul situatiei (impresie care revine uneori si in timpul filmului); dar nu atat de deranjant incat sa nu iti priasca filmul; la un moment devine chiar captivant.
Sunt multe detalii uimitor de reale si care te amuza sau intristeaza pe bune.
Desi are destul de multe stangacii, desi nu aduce nimic nou ca tehnica cinematografica, totusi filmul spune destule, umorul e original si autentic totodata (mai scapa si clisee, e-adevarat), uneori ivit din gesturi marunte (vezi gestul firesc de a intinde mana dupa un bob de strugure, care se dovedeste a fi de plastic), personajele sunt veridice, muzica e super (mai ales pentru cei care au apucat sa cante plini de avant, in copilarie, "Noi in anul 2000" sau "Cravata rosie").
Fara sa fie o capodopera, filmul cred ca trebuie vazut.
pe 02 Octombrie 2002 00:00
E un film destul de slabut care nu aduce absolut nimic nou nici ca si continut ideatic, nici ca si tehnica cinematografica (chestia cu prezentarea aceluiasi story din perspectiva a mai multor personaje a fost folosita de mai multi, chiar si in 'E persicoloso sprogersi'). Iar mesajul ce transpare din film cum ca toti romanii nu viseaza decit sa plece din Romania ca dintr-o casa pustie mi se pare penibil... Eu zic sa nu coborim stacheta atit de jos...
MariusDobrin
pe 27 Septembrie 2002 00:00
Adesea nu-i ce pare-a fi
"Am ajuns sa citesc in fiecare gest o suma a multor necunoscute pe care n-ai cum sa le apreciezi"*
Am crezut ca 'Occident'** este inca un film despre mizerie, un film incrancenat si nervos, care tine sa ne arate cu exagerare fata urata a lucrurilor, asa cum se complac multe din productiile postdecembriste. Si inceputul filmului m-a intarit in pre-judecata, vazand blocurile de langa porumb, replicile voit de mediu sordid, la limita saraciei. Ca si in 'Marfa si banii', vorbesc aici numai de filmele cu adevarat reusite, semnele devenirii unei cinematografii profesioniste si la noi, actorii inca nu reusesc pe deplin sa fie veridici in pielea personajelor din astfel de mediu, nefiind de ajuns a folosi frustetea limbajului si a gesturilor. Ei bine, m-am inselat. De data aceasta este vorba de un film despre visuri, despre asteptari, despre efortul de a-ti apropia implinirile, dar mai ales despre destin si atitudinea cu care il intampinam.
Am crezut ca este un film pe tema emigrarii. Asa sugereaza si titlul, altfel cam neinspirat, fara a servi la promovarea filmului, indicand referinta cardinala a personajelor principale. Aparent. Pentru ca este irelevanta in deciziile lor: Sorina putea foarte bine sa-l paraseasca pe Luci, in speranta unei vieti linistite, nu doar urmandu-l pe Jerome ci chiar si pe un autohton, pentru ca sunt destui posesori de asemenea masina si situatie prospera si pe la noi. Si Mihaela, in setea ei de a se desprinde de un spatiu asociat cu o serie de nereusite, ar fi avut destule alternative romanesti, iar un editor iubitor de poezie nu e chiar o raritate pe aici. Gicu nici macar nu emigreaza, doar vrea sa lucreze pe un vapor. Copilul adoptat de olandez emigreaza oarecum fara voia lui si pentru el este cu adevarat o solutie foarte buna.
Simpatica resuscitare a cantecului 'Noi in anul 2000' parea a fi o abordare a subiectului discrepantei dintre imaginatia de acum doua-trei decenii si realitatea anului schimbarii de mileniu. Nu doar prin prisma ideologiei a carei emblema se vrea cantecul, dar si in cadrul mai larg al fabulatiei prospective de atunci si ceea ce de fapt a insemnat anul 2000, cu tot progresul tehnologic spectaculos. Parea... Ramane doar o ilustrare simpatica, impreuna cu 'Am cravata mea, sunt pionier', a contextului in care s-au format promotii succesive de romani.
Abia a doua parte din cele trei ale filmului ne spulbera inselatoarele aparente si ne ofera cheia de interpretare: intersectia unor povesti, intersectie de spatiu, de timp, de destin. Acum e limpede genericul, cu acele linii de cale ferata care se intrec in paralelismul lor dar care se apropie, se ating, interfereaza dupa cum le dicteaza un macaz. Precum intervine macazul destinului in vietile personajelor. incepand cu povestea a doua, Cristian Mungiu muta aparatul de filmat in alt unghi si dintr-o data intelegem cum se leaga povestile, cum se interconditioneaza. Din acest moment intram in jocul aparentelor si suntem provocati la a le deslusi, suntem indemnati sa acordam atentie si gesturilor simple, detaliilor, posibilelor conditionari si conexiuni. Cat de simplu se schimba povestea, intr-o clipa anodina, ce nu parea sa anunte ceva decisiv.
Scena cheie m-a atras in cursa: o mireasa ratacita pe o banca intr-un cimitir, m-a facut sa ma duc repede cu gandul la sabloane voit poetice din filme mai vechi de pe la noi. Alunecarea jeep-ului rosu amplifica senzatia de artificial. Dar repovestirea din alt unghi ne ofera alunecarea sentimentelor de pe chipul Mihaelei, de la disperarea de a fi fost parasita de mire la un licar de speranta in aparitia misterioasa a masinii si in zambetul pe care i-l acorda Jerome, urmand imediat dezamagirea de a vedea cum Sorina urca alaturi de el intr-o succesiune uluitoare. Iar ceva mai tarziu Mihaela surprinde de la o masa la McDonald cum Sorina este familiarizata in atragatoarea masina rosie, simte, ca in scena similara din 'American Beauty', cum altcineva pare a-i fi luat ceva ce paruse a-i fi sortit. Este parte din celebrul joc al dragostei si al intamplarii. Care intamplare il face pe Luci sa gaseasca in iarba doua misterioase verighete. Si cum Luci era acolo tocmai spre a nu o lasa singura pe Sorina in cautarea unui raspuns pentru viitor, rosteste: "Daca nici asta nu-i un semn..." Si a fost... Alea jacta est...
Ce a declansat de fapt totul? Gestul indolentului mire cazut prada bauturii, trezit la realitate si voind a se lepada, aruncarea sticlei buclucase care-l loveste pe Luci. De aici sansa Sorinei, de aici reorientarea Mihaelei si pe cale de consecinta, in cele din urma si oferta generoasa pentru Luci, din partea colonelului, dar deja prea tarziu spre a mai salva ceva.
Sunt si elemente ce raman nedeslusite, ca de altfel si in viata. Nu putem afla toate raspunsurile dar e reconfortant si cand ni se releva o parte din semne. Altfel filmul are din plin scene de farmec, scene de naturalete cu tristete si umor. intorcandu-se de la piata, Sorina il boscorodeste pe Luci care nu prea are tragere de inima si gaseste fel de fel de impedimente in a face un gest mai consistent spre a asigura suportul necesar cuplului. Ca de obicei, femeia este cea care e mai decisa, care vede limpede ce este de facut si care si actioneaza. Aparenta de fragilitate a Sorinei este inlaturata de constanta cu care isi vede de drumul ei. Vrea sa nu plece fara a-i declara sentimentele intr-o scena ce aminteste de 'Cast away' cand decizia imbracata in haina duiosiei este sub semnul ferm al pragmatismului.
La Tanti Leana avem de-a face cu o alta aparenta, de data asta plina de umor: la propunerea lui Gicu de-a merge la parcul de distractii se lamenteaza, si ni se pare firesc asa, ca i-ar produce ameteala. Pentru la fata locului s-o vedem bucurandu-se de carusel si jocul de lumini si toata acea nebunie frumoasa, la care, totusi, Gicu este cel care nu rezista. De altfel Tanti Leana si Gicu alcatuiesc un cuplu, el descoperind intelepciunea simpla a batranei care filosofeaza pe tema bucuriei de a trai clipa, drept care si el o sprijina in a pune linguritele dorite de zahar in cafea, in ciuda interdictiei medicale.
Avem si o aparenta de conventie, colonelul gasind un refugiu la doamna Julea, integrata in familia lui, completand trinughiul conjugal in care sotia este un fel de Trahanache la feminin. Care se crispeaza din toata fiinta ei in ceea ce priveste sexul, care isi dedica intreaga energie gospodariei, imaginii consacrate si conventionale a casei. Si care se implica decisiv si insistent in viata Mihaelei. Este foarte reusita succesiunea de secvente in care ea apeleaza la doamna Julea, o intima nu doar a colonelului cat si a intregii familii, sa-i vorbeasca spre a-l convinge de demersurile planificate. "Mihaela e ca si fata mea". Iar doamna Julea se conformeaza intr-o scena care incearca sa suplineasca vacuumul marital din casa colonelului.
Aparentele din personajul colonelului sunt confirmate de tonalitatea blajina, de retragere, mult umanizata, a unui rol pe care Dorel Visan l-a jucat cu cinism si cruzime intr-o serie de filme.
Aparentele celei de-a treia povestiri din film tin de maiestria scenariului de a ne surprinde prin succesiunea faptelor si mai ales semnificatia lor, un mister bine condus.
Sunt multe de remarcat, replici si scene si gesturi de umor si tristete, identificate cu naturalete in cotidianul nostru, in plauzibil. De la mititelul care l-a dat afara pe Luci din apartament si care la amenintarile acestuia apeleaza invariabil la Nea Emil, pe care il starneste si-l opreste ca dintr-un buton, pana la Tanti Leana care, auzind deschizandu-se usa intreaba invariabil: "Nicu?", in asteptarea nesfarsita a celui plecat departe, apoi si mai departe, pe taramul celalalt, veste greu de dat
"-Mai bea?
-Practic nu...
-E bine acolo?
-E bine."
Asezate la o masa la McDonald, Mihaela si mama ei care, incantata de luciul nichelat, de curatenia localului care pentru Romania inseamna totusi un prag inca nu indeajuns de atins, rosteste ca o multumire fata de banuitele si cotidienele stiri negative: "S-au facut si lucruri frumoase...." Si ii flutura Mihaelei printre alte deziderate ce ar decurge dintr-o casnicie bine aranjata: "Sa mananci in fiecare sambata la McDonald".
De altfel cele doua personaje sunt cele mai bine scrise, mai aproape de veridic si cu o paleta mai bogata de nuante. Coca Bloos si Tania Popa joaca exceptional si ajung cel mai aproape de sufletul spectatorului, dincolo de perdeaua de amuzament. Pe Coca Bloos o vedem practic in toate posibilele situatii, de la salonul de coafura si pana la bucatarie, de la festivitatea casatoriei si pana in patul conjugal, cautand ceea ce este mai bine pentru fata ei, reprimandu-si propriile tristeti, intelegand dupa propriile puteri ce inseamna viata. Tania Popa ne ofera si aparenta de puerilitate, de la poezii si pana la comportamentul fata de baieti, dar ne arata si sinceritatea sentimentelor, esenta lor buna. Cat de frumos creste dragostea ei pentru Luci, cel atat de absent fata de ea, cat de aproape ii este pe buze marturisirea, pe care de altfel nici Sorina nu apuca sa o rosteasca, dar din alte pricini.
Mihaela evolueaza, admirabila secventa alegerii coafurii in vederea celebrei intalniri, ea trecand de la un chip la altul, aparent numai ca infatisare, dar si ca forta psihica, spre o reusita de viitor.
inainte de a incheia tin sa amintesc de muzica de inceput, care te cucereste subtil. Poate ca ar trebui promovata separat. Ar fi un serviciu incrucisat care sa aduca beneficii si filmului
Cristian Mungiu isi merita din plin elogiile si sperantele ca, alaturi de ceilalti tineri remarcati, va aduce pe ecrane si filme romanesti cu adevarat profesioniste, plecand mai ales de la scenarii care sa ajunga la sufletul spectatorilor, cei multi, gasind exact ceea ce poate sa aiba rezonante diferite dar care sa aiba acelasi rezultat: succes de public. Un public care are mereu nevoie de povesti.
"-Iar bei cu zahar?
-Important este ca omul sa traiasca bine!"
Marius DOBRIN
22 septembrie 2003
* Tia Serbanescu, 'Femeia din fotografie',pag.159, Ed. Compania, 2002
** "Occident"
Occident este un proiect Temple Film finantat de catre CNC ca urmare a castigarii concursului pentru debut in film de lung metraj, sesiunea iulie 2000.
pe 27 Septembrie 2002 00:00
Exceptional. Mergeti sa vedeti "Occident"! Cristian Mungiu da clasa multor regizori romani (si nu numai), iar TOTI actorii joaca foarte bine - si, in mare parte, asta e tot meritul regizorului.
De atunci s-a mers pe acest tip de modernizare, oamenii au circulat, s-au întors sau mai degrabă nu. S-au făcut progrese și în țară, fără domolirea însă a apetitului de plecare înspre Occident a tinerilor. În definitiv o țară ca afară, se putea găsi deja afară. Mulți nu au mai avut răbdare să aștepte minuni în interior. După 1989, n-am mai făurit viitorul luminos al SSMD, iar perestroika lui Gorbaciov n-a fost viabilă nici la el în țară, nici la noi. S-a văzut că mai degrabă fiecare suntem pe cont propriu. Poate că dacă regizorul a visat de copil să facă filme în anul 2000, atunci visul lui a fost unul împlinit, cu iată acest film foarte bun, care se vizionează cu plăcere și astăzi. Și au urmat și altele...
Timpul a trecut, regimul comunist a fost răsturnat, iar visele noastre din copilărie s-au spulberat pe rând. Şomajul, inflaţia, corupţia, bădărănia sau răsturnarea valorilor morale au devenit elemente obişnuite ale vieţii de zi cu zi, dar nimic nu mă doare mai mult ca sfărâmarea viselor copilăriei. Simt că parcă ni s-a furat ceva din viaţa noastră şi nu mă refer la bani, ci la propriul nostru viitor. Am ajuns să trăim de azi pe mâine, speranţele sunt vise de adormit copiii, iar viitorul pare ceva foarte îndepărtat.
Această amărăciune reiese şi din filmul "Occident" al lui Cristian Mungiu, o dramă apăsătoare ce practică un umor subtil, hazul de necaz tipic românesc. Filmul lui Mungiu nu este militant, nu şochează, ci ne arată lumea în care trăim, cu bune şi cu rele. Ne place sau nu ne place, aşa e viaţa noastră, aşa ne trăim zilele într-o Românie tot mai cenuşie şi mai lipsită de suflet. Fiecare dintre noi trăim în această Românie şi ne visăm pe tărâmuri tot mai îndepărtate, mai calde şi mai bogate, unde nu vom ajunge niciodată decât fizic, nu şi spiritual. Pentru că noi purtăm în suflet o Românie pe care nu o mai regăsim nicăierea.
Încheindu-mi divagaţia, consider genială ruperea acestui film în trei secvenţe cu acţiuni care se completează reciproc, iar acesta este principalul merit tehnic al filmului. Am fost uimit să constat că, spre deosebire de majoritatea filmelor româneşti dominate de provincialism, "Occident" este un film care depăşeşte limitele propriului spaţiu naţional şi devine un bun cultural al întregului spaţiu european, având un subiect comun mai multor ţări europene într-o lume atinsă tot mai mult de mirajul globalizării.
Personajele sunt neaşteptat de umane şi lipsite de orice urmă de grotesc, asemănându-se cu oameni pe care îi cunoaştem şi noi. Majoritatea interpretărilor sunt foarte bune, cu un plus pentru veteranii Dorel Vişan şi Eugenia Bosânceanu, secondaţi îndeaproape de mai tinerii Alexandru Papadopol şi Tania Popa.
... mai departe este spoiler ! ! ( prezentarea deznodamantului sau detalii in plus fatza de cele din sinopsis , pt cei care au vazut filmu si vor sa sa isi reaminteasca doar anumite parti din el . )
.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
'' Barbatii asta e soarta lor ! Trebuie sa munceasca ! Dar pt o femeie e important cum se casatoreste . .. Olandezu asta are o situatie foarte buna te poate intretine ! Hai Mihailutza mama ! Te roaga mama pt mine ! '' Asa incerca mama unei tinere din film sa o convinga sa se casatoreasca un strain .
Apoi la o agentie matrimoniala , barbatul care intermedia spunea clientelor : '' Noi lucram numai cu America , Europa , Arabia Saudita ... Pt autohtoni cautati la alte agentii ! ''
Amuzanta secventa de la politie : '' Pt un furt aicea ? '' intreaba un barbat elegant la politie . Un politist tanar il intreaba : Ceati furat ? Eu nimic . Am venit sa reclam un furt . = Aaaa .
. . Apoi e secventa cu Gyuri Pascu imbracat in urs si incuiat pe balcon . Proprietara suna la politie si politistu o intreaba : si ce face ursu ? Fumeaza ? Stati doamna nu mai strigati asa ca imi spargeti timpanu . Ce sau skimbat vremurile , au nu au treaba , suna si ei acolo .
. . . Pt un politist panda este masura valorilor ..
. . Domnule colonel maru are semintele la mijloc . Portocala tot la fel . Dar banana . Unde isi tine banana semintele ?
. . . Este unu dintre putinele filme care il face pe privitor sa uite kiar de situatii stresante .. Este enervant ca se repeta multe secvente dar unele sunt amuzante : Ciao ! Io sono Luigi ! Io nascuto la Mozambico.. Capisci ? .. Ai bagat maimuta in casa !
facem numai astfel de filme!
autentic, practic haz de necaz!!
"Alo politia, am un urs pe veranda"
"si ce face ursul?"
"fumeaza"
:))))))))
E un film care merita vazut.
Filmul este pentru totdeauna, sau aproape totdeauna, al meu.
asa cum nu poti sa spui ca avionul cu reactie nu este ceva nou pentru ca s-a mai
zburat.dpdv al unui inginer mi-a placut ideea analizei unei piese(toate personajele
care interactioneaza intr-un anumit moment) dintr-un angrenaj(viata) in trei sectiuni
(cele trei parti distincte ale filmului),filmul nefiind altceva decat epura(cine a facut
un pic desen tehnic stie) acestor sectiuni,fiind rezultatul acestora.cu alte cuvinte
este cea mai buna transpunere plana(pe ecran)a unei vieti tridimensionale in
corelatie cu variabila timp.In afara de aceasta parte tehnica,este o buna parodie
a kitch-ului si o buna propaganda umorului romanesc autentic.
Sunt multe detalii uimitor de reale si care te amuza sau intristeaza pe bune.
Desi are destul de multe stangacii, desi nu aduce nimic nou ca tehnica cinematografica, totusi filmul spune destule, umorul e original si autentic totodata (mai scapa si clisee, e-adevarat), uneori ivit din gesturi marunte (vezi gestul firesc de a intinde mana dupa un bob de strugure, care se dovedeste a fi de plastic), personajele sunt veridice, muzica e super (mai ales pentru cei care au apucat sa cante plini de avant, in copilarie, "Noi in anul 2000" sau "Cravata rosie").
Fara sa fie o capodopera, filmul cred ca trebuie vazut.
"Am ajuns sa citesc in fiecare gest o suma a multor necunoscute pe care n-ai cum sa le apreciezi"*
Am crezut ca 'Occident'** este inca un film despre mizerie, un film incrancenat si nervos, care tine sa ne arate cu exagerare fata urata a lucrurilor, asa cum se complac multe din productiile postdecembriste. Si inceputul filmului m-a intarit in pre-judecata, vazand blocurile de langa porumb, replicile voit de mediu sordid, la limita saraciei. Ca si in 'Marfa si banii', vorbesc aici numai de filmele cu adevarat reusite, semnele devenirii unei cinematografii profesioniste si la noi, actorii inca nu reusesc pe deplin sa fie veridici in pielea personajelor din astfel de mediu, nefiind de ajuns a folosi frustetea limbajului si a gesturilor. Ei bine, m-am inselat. De data aceasta este vorba de un film despre visuri, despre asteptari, despre efortul de a-ti apropia implinirile, dar mai ales despre destin si atitudinea cu care il intampinam.
Am crezut ca este un film pe tema emigrarii. Asa sugereaza si titlul, altfel cam neinspirat, fara a servi la promovarea filmului, indicand referinta cardinala a personajelor principale. Aparent. Pentru ca este irelevanta in deciziile lor: Sorina putea foarte bine sa-l paraseasca pe Luci, in speranta unei vieti linistite, nu doar urmandu-l pe Jerome ci chiar si pe un autohton, pentru ca sunt destui posesori de asemenea masina si situatie prospera si pe la noi. Si Mihaela, in setea ei de a se desprinde de un spatiu asociat cu o serie de nereusite, ar fi avut destule alternative romanesti, iar un editor iubitor de poezie nu e chiar o raritate pe aici. Gicu nici macar nu emigreaza, doar vrea sa lucreze pe un vapor. Copilul adoptat de olandez emigreaza oarecum fara voia lui si pentru el este cu adevarat o solutie foarte buna.
Simpatica resuscitare a cantecului 'Noi in anul 2000' parea a fi o abordare a subiectului discrepantei dintre imaginatia de acum doua-trei decenii si realitatea anului schimbarii de mileniu. Nu doar prin prisma ideologiei a carei emblema se vrea cantecul, dar si in cadrul mai larg al fabulatiei prospective de atunci si ceea ce de fapt a insemnat anul 2000, cu tot progresul tehnologic spectaculos. Parea... Ramane doar o ilustrare simpatica, impreuna cu 'Am cravata mea, sunt pionier', a contextului in care s-au format promotii succesive de romani.
Abia a doua parte din cele trei ale filmului ne spulbera inselatoarele aparente si ne ofera cheia de interpretare: intersectia unor povesti, intersectie de spatiu, de timp, de destin. Acum e limpede genericul, cu acele linii de cale ferata care se intrec in paralelismul lor dar care se apropie, se ating, interfereaza dupa cum le dicteaza un macaz. Precum intervine macazul destinului in vietile personajelor. incepand cu povestea a doua, Cristian Mungiu muta aparatul de filmat in alt unghi si dintr-o data intelegem cum se leaga povestile, cum se interconditioneaza. Din acest moment intram in jocul aparentelor si suntem provocati la a le deslusi, suntem indemnati sa acordam atentie si gesturilor simple, detaliilor, posibilelor conditionari si conexiuni. Cat de simplu se schimba povestea, intr-o clipa anodina, ce nu parea sa anunte ceva decisiv.
Scena cheie m-a atras in cursa: o mireasa ratacita pe o banca intr-un cimitir, m-a facut sa ma duc repede cu gandul la sabloane voit poetice din filme mai vechi de pe la noi. Alunecarea jeep-ului rosu amplifica senzatia de artificial. Dar repovestirea din alt unghi ne ofera alunecarea sentimentelor de pe chipul Mihaelei, de la disperarea de a fi fost parasita de mire la un licar de speranta in aparitia misterioasa a masinii si in zambetul pe care i-l acorda Jerome, urmand imediat dezamagirea de a vedea cum Sorina urca alaturi de el intr-o succesiune uluitoare. Iar ceva mai tarziu Mihaela surprinde de la o masa la McDonald cum Sorina este familiarizata in atragatoarea masina rosie, simte, ca in scena similara din 'American Beauty', cum altcineva pare a-i fi luat ceva ce paruse a-i fi sortit. Este parte din celebrul joc al dragostei si al intamplarii. Care intamplare il face pe Luci sa gaseasca in iarba doua misterioase verighete. Si cum Luci era acolo tocmai spre a nu o lasa singura pe Sorina in cautarea unui raspuns pentru viitor, rosteste: "Daca nici asta nu-i un semn..." Si a fost... Alea jacta est...
Ce a declansat de fapt totul? Gestul indolentului mire cazut prada bauturii, trezit la realitate si voind a se lepada, aruncarea sticlei buclucase care-l loveste pe Luci. De aici sansa Sorinei, de aici reorientarea Mihaelei si pe cale de consecinta, in cele din urma si oferta generoasa pentru Luci, din partea colonelului, dar deja prea tarziu spre a mai salva ceva.
Sunt si elemente ce raman nedeslusite, ca de altfel si in viata. Nu putem afla toate raspunsurile dar e reconfortant si cand ni se releva o parte din semne. Altfel filmul are din plin scene de farmec, scene de naturalete cu tristete si umor. intorcandu-se de la piata, Sorina il boscorodeste pe Luci care nu prea are tragere de inima si gaseste fel de fel de impedimente in a face un gest mai consistent spre a asigura suportul necesar cuplului. Ca de obicei, femeia este cea care e mai decisa, care vede limpede ce este de facut si care si actioneaza. Aparenta de fragilitate a Sorinei este inlaturata de constanta cu care isi vede de drumul ei. Vrea sa nu plece fara a-i declara sentimentele intr-o scena ce aminteste de 'Cast away' cand decizia imbracata in haina duiosiei este sub semnul ferm al pragmatismului.
La Tanti Leana avem de-a face cu o alta aparenta, de data asta plina de umor: la propunerea lui Gicu de-a merge la parcul de distractii se lamenteaza, si ni se pare firesc asa, ca i-ar produce ameteala. Pentru la fata locului s-o vedem bucurandu-se de carusel si jocul de lumini si toata acea nebunie frumoasa, la care, totusi, Gicu este cel care nu rezista. De altfel Tanti Leana si Gicu alcatuiesc un cuplu, el descoperind intelepciunea simpla a batranei care filosofeaza pe tema bucuriei de a trai clipa, drept care si el o sprijina in a pune linguritele dorite de zahar in cafea, in ciuda interdictiei medicale.
Avem si o aparenta de conventie, colonelul gasind un refugiu la doamna Julea, integrata in familia lui, completand trinughiul conjugal in care sotia este un fel de Trahanache la feminin. Care se crispeaza din toata fiinta ei in ceea ce priveste sexul, care isi dedica intreaga energie gospodariei, imaginii consacrate si conventionale a casei. Si care se implica decisiv si insistent in viata Mihaelei. Este foarte reusita succesiunea de secvente in care ea apeleaza la doamna Julea, o intima nu doar a colonelului cat si a intregii familii, sa-i vorbeasca spre a-l convinge de demersurile planificate. "Mihaela e ca si fata mea". Iar doamna Julea se conformeaza intr-o scena care incearca sa suplineasca vacuumul marital din casa colonelului.
Aparentele din personajul colonelului sunt confirmate de tonalitatea blajina, de retragere, mult umanizata, a unui rol pe care Dorel Visan l-a jucat cu cinism si cruzime intr-o serie de filme.
Aparentele celei de-a treia povestiri din film tin de maiestria scenariului de a ne surprinde prin succesiunea faptelor si mai ales semnificatia lor, un mister bine condus.
Sunt multe de remarcat, replici si scene si gesturi de umor si tristete, identificate cu naturalete in cotidianul nostru, in plauzibil. De la mititelul care l-a dat afara pe Luci din apartament si care la amenintarile acestuia apeleaza invariabil la Nea Emil, pe care il starneste si-l opreste ca dintr-un buton, pana la Tanti Leana care, auzind deschizandu-se usa intreaba invariabil: "Nicu?", in asteptarea nesfarsita a celui plecat departe, apoi si mai departe, pe taramul celalalt, veste greu de dat
"-Mai bea?
-Practic nu...
-E bine acolo?
-E bine."
Asezate la o masa la McDonald, Mihaela si mama ei care, incantata de luciul nichelat, de curatenia localului care pentru Romania inseamna totusi un prag inca nu indeajuns de atins, rosteste ca o multumire fata de banuitele si cotidienele stiri negative: "S-au facut si lucruri frumoase...." Si ii flutura Mihaelei printre alte deziderate ce ar decurge dintr-o casnicie bine aranjata: "Sa mananci in fiecare sambata la McDonald".
De altfel cele doua personaje sunt cele mai bine scrise, mai aproape de veridic si cu o paleta mai bogata de nuante. Coca Bloos si Tania Popa joaca exceptional si ajung cel mai aproape de sufletul spectatorului, dincolo de perdeaua de amuzament. Pe Coca Bloos o vedem practic in toate posibilele situatii, de la salonul de coafura si pana la bucatarie, de la festivitatea casatoriei si pana in patul conjugal, cautand ceea ce este mai bine pentru fata ei, reprimandu-si propriile tristeti, intelegand dupa propriile puteri ce inseamna viata. Tania Popa ne ofera si aparenta de puerilitate, de la poezii si pana la comportamentul fata de baieti, dar ne arata si sinceritatea sentimentelor, esenta lor buna. Cat de frumos creste dragostea ei pentru Luci, cel atat de absent fata de ea, cat de aproape ii este pe buze marturisirea, pe care de altfel nici Sorina nu apuca sa o rosteasca, dar din alte pricini.
Mihaela evolueaza, admirabila secventa alegerii coafurii in vederea celebrei intalniri, ea trecand de la un chip la altul, aparent numai ca infatisare, dar si ca forta psihica, spre o reusita de viitor.
inainte de a incheia tin sa amintesc de muzica de inceput, care te cucereste subtil. Poate ca ar trebui promovata separat. Ar fi un serviciu incrucisat care sa aduca beneficii si filmului
Cristian Mungiu isi merita din plin elogiile si sperantele ca, alaturi de ceilalti tineri remarcati, va aduce pe ecrane si filme romanesti cu adevarat profesioniste, plecand mai ales de la scenarii care sa ajunga la sufletul spectatorilor, cei multi, gasind exact ceea ce poate sa aiba rezonante diferite dar care sa aiba acelasi rezultat: succes de public. Un public care are mereu nevoie de povesti.
"-Iar bei cu zahar?
-Important este ca omul sa traiasca bine!"
Marius DOBRIN
22 septembrie 2003
* Tia Serbanescu, 'Femeia din fotografie',pag.159, Ed. Compania, 2002
** "Occident"
Occident este un proiect Temple Film finantat de catre CNC ca urmare a castigarii concursului pentru debut in film de lung metraj, sesiunea iulie 2000.