Părerea criticului
Dintr-o poveste despre saracie a rezultat o pelicula exceptionala, realizata in regim de austeritate
"Occident" a adus in salile de cinema peste 35.000 de spectatori romani in patru saptamani. A obtinut deja patru premii, dintre care unul la Cannes si unul la Leeds. Productia a durat trei ani si a costat 400.000 de dolari. Multi critici il considera cel mai bun film romanesc de dupa '90.
"Noi in anul 2000..."
"Occident" este, fara nici un dubiu, unul dintre cele mai bune filme romanesti ale ultimilor ani. Intr-o coincidenta fericita, pelicula lui Mungiu este un gen de comedie dupa care a ravnit mult publicul nostru. Umorul regizorului-scenarist este un haz de necaz dureros de adevarat, pe care sufletul autohton il percepe intr-un mod aparte. Premiile primite de film in Occidentul propriu-zis nu exclud romanismul lui tipic. Revederea kitsch-urilor, care pe vremea lui Ceausescu faceau deliciul gospodinelor in lame, ori dorinta mamei de a-si marita piatra-n casa cu un barbat bine situat, atmosfera de pauperitate, cand la propriu, cand la figurat, in care toate personajele se complac "armonios", creeaza privitorului o senzatie de "aici si acum" pe care titlul o polemizeaza, mai mult sau mai putin intentionat.
Dar ce este acest "Occident"? Un fel de Terra Promisa, o dorinta de bine si de implinire a eroilor, oameni comuni cu probleme comune, aflati in cautarea fericirii. Fericire pe care, in aceasta realitate banala si sordida, incearca fara succes sa o afle. Este descrisa o saptamana din viata unui cuplu, cautarile disperate ale unei fete de maritat si relatia de cuplu a parintilor fetei. Umorul lui Mungiu este un "de-a rasu-plansu", fiecare reluare a povestii din acelasi punct incercand, fara sorti de izbanda, sa aduca, macar o data, un happy-end, care, inevitabil, nu vine niciodata. Pentru Luci si ai lui, totul incepe si se termina in acelasi punct, intr-un fel de traseu circular, pentru care hazardul nu ofera scapare.
Aceeasi solutie a ales-o cineastul si la scurtmetrajul de succes "Mana lui Paulista", un alt deliciu regizoral. Luci este simbolul unei generatii ratacite, pe care o vedem la colt de strada, Alexandru Papadopol nefiind inca pe deplin constient de talentul sau. Tania Popa va readuce, speram, in atentie, o noua generatie de actrite care si-ar merita locul in pictorialele revistelor cu pretentii. Nota 10 pentru intreaga distributie. Si pentru imagine, si pentru scenografie. "Occident" este, incontestabil, un film de geniu. Punctat de cantecul ce rasuna din neguri nu prea indepartate "Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii", o melodie a unor vieti de ieri si de azi.
De ce "Occident"?...
Alexandru Papadopol: "In primul rand, pentru ca era important pentru baiatul din film sa plece in Occident. Dar si pentru ca e un film despre plecare si despre dragoste, care in opinia mea sunt incompatibile. Cand pleci undeva, trebuie sa faci sacrificii, sa lasi ceva in urma. Replicile-cheie din film sunt doua: "Fiecare trebuie sa faca ce e mai bine pentru el" si "Cu totii facem sacrificii pentru ce ne dorim"...".
Dorel Visan: "Pe Cristi Mungiu il consider ca facand parte din grupa regizorilor seriosi, care nu fac filme ca la botez. Mungiu e un profesionist si cred in viitorul lui, pentru ca e un om serios si face lucrurile foarte bine. Este un film reusit si frumos, care se inscrie in tendinta cinematografiei noastre de a incepe sa se miste. E si un film cu actori tineri, care au demonstrat ca au talent, iar rolurile lor grele nu sunt acestea, ci cele care vor veni".
Ioan Gyuri Pascu: "Este un film extraordinar de romanesc si extraordinar de frumos, totusi. E ca sufletul romanesc care razbate dincolo de saracie, pentru ca a fost facut cu putini bani si nu lasa ca asta sa se vada. Scenariul are dialoguri pe care ti-e foarte usor sa le retii, fiindca fac parte din limba vorbita. Este un film romanesc foarte bine facut, atmosfera de la filmari a fost ca intr-o mare familie, in care munceai fara sa simti deloc oboseala".
Tora Vasilescu: "Va spun ce am spus si la premiera de la Iasi, orasul natal al lui Cristi Mungiu: "Occident" ne-a trezit tuturor apetitul de film romanesc. Filmul acesta nu se erijeaza intr-un judecator al realitatii, ci ne prezinta starea de fapt asa cum e. Este un film facut cinstit. Iar atat timp cat filmul si teatrul sunt oglinda societatii in care traim, "Occident" isi atinge perfect scopul, devenind oglinda zilelor noastre. Cred ca la Papi, ca si la Mungiu, se vad extraordinar de bine nu doar talentul nativ, dar si studiile paralele facultatii".
Eugenia Bosanceanu: "Cand tinerii sunt talentati si buni gospodari, noi, cei batrani, ne bucuram. Mungiu e si tanar, si talentat, stie sa-si ingrijeasca mosia si e un foarte bun conducator de grup, din punct de vedere artistic si tehnic. Mi-a facut mare placere si le doresc tuturor tinerilor sa le ajute Dumnezeu si sa faca treaba buna".
Coca Bloos: "A fost un dar si ma bucur ca fac parte din "lotul" cu izbanda al celor din "Occident". As zice ca am avut a face - la artist, nu-i asa, "a face" este mai puternic decat orice finalitate - cu un lucru parelnic usor, anume sa fiu o eleva silitoare si sa-mi insusesc repede-repede "lectia" bine pregatita de Cristian Mungiu: un scenariu excelent, un regizor atent si exigent, un operator care stie sa sugereze tensiunea ridurilor, parteneri care m-au stimulat si inspirat. Destul de simplu si usor, nu?...".
Vorbe si intamplari din "Occident"
"Nu am idee cum a fost la Leeds, dar banuiesc ca "daca i-au oferit un premiu, le-a si placut. La Cannes s-a facut diferenta, iar receptarea a fost cu totul neasteptata. Intr-un fel, a fost filmul preferat al sectiunii", spune Cristian Mungiu. Strainii percep mult mai multe lucruri decat ne asteptam, despre Europa de Est. Un exemplu concret a fost secventa de la McDonald's: "In Franta, scena a provocat un hohot dramatic de ras, pentru ca la ei e chiar ridicol sa compari masa la McDonald's cu o cina la restaurant. Daca te duci la noi, in provincie, si spui ca iesi la restaurant la McDonald's, este ceva absolut rezonabil."
De pe platou:
Pentru Tanti Leana, Eugenia Bosanceanu a dat proba de vorbire cu accent. "Am facut probe cu accent muntenesc si cu accent moldovenesc. Cu accent moldovenesc era mult mai atasanta, mai personala, apropiata si asta a facut-o si pe ea mai simpatica. Si doi la mana, eu sunt din Iasi si am o simpatie pentru felul acesta de vorbire."
Filmarile de la World Trade Center s-au derulat trei zile la rand. "Sunetul e mai special pentru ca este luat din hala, am avut lavaliere si nu am folosit prajini. Am putut filma intr-o duminica spre luni, cand au stat cu noi numai garzile. Nimeni nu stia de unde se opreste aerul conditionat si am turnat pe 12-14 grade. Dimineata, toti actorii erau morti de raceala".
Cateva roluri au fost scrise special pentru anumiti actori. Asa se face ca Dorel Visan trebuia sa joace in Colonelul Visoiu, Ioan Gyuri Pascu pe Gicu, un personaj tandru care vrea sa-l ajute pe Luci sa scape de tanti Leana, si Alexandru Papadopol pe Luci.
Echipa a vizitat 15 cimitire din Bucuresti pana l-a gasit pe cel Evanghelic, "te asigur, alt cimitir de felul acesta nu exista in Bucuresti". Era nevoie de iarba, cu alei largi, cu pietre sterse de timp.
Biroul agentiei de matrimoniale este inspirat dupa unul real, poate cu mai multe vaze de cristal decat in film. Singura diferenta este prezenta aparatului de citit radiografiile. "Interesant, nimeni nu a receptionat-o exagerat ca si cum aberatia devine fireasca..."
Nicu, personajul asteptat de toata lumea, apare pe generic incadrat in chenar negru. "Omuletul ala chiar exista cu adevarat si a fost foarte mandru sa joace rolul celui disparut. Si-a adus prietena de mana sa-i arate: aici ar fi casa mea, aici as juca eu daca as fi viu. Este un figurant pe care l-am cunoscut la Mihaileanu, la "Train de Vie". Il cheama Sorin Zabreanu, iar in film apare doar in cateva poze."
Statueta lui Venus cu ceasul incastrat in abdomen, din fericire, nu se gaseste la tot pasul, a fost special comandata. Pustiul care vede sasiu spala geamurile la intersectie, un copil foarte cuminte, care cu greu a fost convins sa scuipe. Figurantii de la Casa Casatoriilor au mancat consumabilele in primele doua ore. Politistii din sala de sedinte erau in proportie de 50% reali.
S-au cerut politisti grasi care au fost platiti pentru figuratie. Filmarile din Cartierul Francez au fost extrem de dificile, se lucra noaptea, iar locatarii doreau liniste. "Se mima strigatul Motor! si gesticulam neincetat. In schimb, la blocurile de nefamilisti erau zeci de copii langa noi si ne chinuiam sa le acoperim vocile, urland."
... si cate ceva neprevazut:
Nae (Valeriu Andriuta) intinde mana dupa strugurii din fructiera, dar Colonelul il opreste: "A, nu, sunt din plastic!". La fel si IMS-ul inchiriat care avea deja numarul inmatriculat cu PCR...
Un alt fel de Curriculum
Numele lui Cristian Mungiu este de cateva luni pe buzele tuturor cinefililor, iar dintre filmele romanesti ale ultimilor ani, al sau "Occident" este cel mai vazut sau dorit in salile de cinema din tara. Mass-media l-au laudat, l-au cautat, l-au intervievat, i-au scotocit prin viata cautand senzationalul. Surprinzator, nu s-a gasit nimic mai acatarii! Pentru ca nu are nimic deosebit fata de orice alt tanar, poate fi chiar usor de neobservat pe strada. Poarta aceleasi haine, are aceeasi tunsoare moderna, are acelasi aer ca orice alt trecator de pe strada. Ce are el in plus, totusi? Talent, imaginatie si putere de convingere. Cristi este doar un regizor care a avut curajul, fara a face mare caz, sa-si puna ideile in practica. Si le-a oferit simplu, sugestiv, ironic, impaciuitor, iubitor, tandru. "Occident" este darul lui de suflet, donandu-ne ratia lui de libera exprimare, fara a folosi tipare, retete, clisee...
Regizorul
Cristian Mungiu s-a nascut la Iasi in 1968, a studiat filologia si regia de film. Colaboreaza cu Bertrand Tavarnier ("Capitanul Conan"), Radu Mihaileanu ("Trian de Vie") si Graham Baker ("Beowulf") ca asistent si apoi ca secund de regie.
Filmografie - scurtmetraje: "Cazul Horia Viorel" (1996), "Mariana (1997), "Mana lui Paulista" (1998), "Nici o intamplare" (1999), "Zapping" (2000) si "Corul pompierilor" (2000); lung- metraje: "Occident" (2002). Scenarii: "Tina si mama ei", "Cartier" si "Occident".
Premii: Cel mai bun regizor la Cinemaiubit, 1997, pentru "Mariana"; Premiul Criticii, Premiile pentru cel mai bun film la Cinemaiubit 1998 pentru "Mana lui Paulista"; Cel mai bun regizor - DaKino 2000 si Cel mai bun film de scurtmetraj, Premiul UCIN 2002, ambele pentru "Zapping". Filmele participa la o serie de festivaluri internationale.
Pana va aparea un alt scenarist, cu o poveste buna si atragatoare, Cristian Mungiu se pregateste sa scrie pentru un alt film...
Filmul
Conceperea: Scenariul a fost conceput in doua luni, prima varianta, si alte patru pentru rescriere. Pregatirea finantarii proiectului si inceperea filmarilor - un an; filmarea - 33 de zile; montarea - trei luni; coloana sonora - cinci luni; de la inceput pana la lansarea filmului pe piata, totul a durat trei ani. Buget final 400.000 de dolari.
Nasterea (citeste finantarea): la sesiunea CNC din iunie 2000, filmul obtine prima de debut, iar in toamna obtine prima de debut pentru scenariu. Afara frig, amanare pana in primavara 2001. 30% devalorizare finantare. McCann Advertising investeste o datorie mai veche catre CNC in acest film. Pornit motor. Bani epuizati. 30.000 de dolari in urma unui premiu castigat de scenariu la Hubert Balls Fund de pe langa Festivalul de Film de la Rotterdam. Film incheiat pe caseta video. Trimis la Cannes. Selectionat la Quinzaine des Realisateurs. Succes maxim. Inclus in primele trei filme intrate in competitia Quinzaine Semaine de la Critique pentru Camera D'Or, la Cannes. CNC mai acorda un adaos la bugetul filmului. Nas, producatorul Temple Film.
Traiectoria filmului prin Occident: Prezentat la Cannes, Paris, Roma, Milano, Valencia, Leeds, Montpellier, Cluj. Selectat pentru Insulele Reunion, Varsovia, Kiev, Salonic, Savannah, Budapesta, Rotterdam, Cleveland, Karlovy Vary. Invitat la Ghent, Ankara, Cottbus, Londra, Tokio, Trieste, Goteborg, Buenos Aires, Wiesbaden, Belgrad, Amiens, Alba, Sofia.
Premii si distinctii: Quinzaine des Realisateurs, Festivalul de la Cannes, 2002; Cel mai bun film din Festivalul de la Calarasi ("Cel mai drag mie, de patru milioane lei"); Marele Premiu la Festivalul International de Film Transilvania de la Cluj; Premiul pentru Cel mai bun debut la Festivalul International al Filmului de la Leeds, Anglia.
Intalniri tangentiale: Alexandru Papadopol (Luci), Dorel Visan (Colonelul), Tania Popa (Mihaela), Coca Bloos (Mama Mihaelei), Ioan Gyuri Pascu (Gica), Tora Vasilescu (Directoarea), Valeriu Andriuta (Nae), Anca Androne (Sorina), Eugenia Bosanceanu (Tanti Leana), Julieta Strambeanu (Mam-Mare), Samuel Tastet (Jerome), Michael Beck (Olandezul), Jerome Bounkazi (Italianul). Intamplarea face ca si "Nicu" sa poarte un nume, Sorin Zabreanu, desi apare doar in fotografii sau rostit de persoane.
Vinovati: Cristian Mungiu (regie si scenariu), Vivi Dragan Vasile (imaginea), Oleg Mutu (camera), Petru Margineanu si Ioan Gyuri Pascu (muzica), Andrei Pap (sunetul).
Primul jurnal: Pentru prima oara in Romania s-a publicat un scenariu de film autohton. Ultima varianta de scenariu a fost publicata in 25.000 de exemplare, ca supliment al revistei "Elle", cu sprijinul companiei Pfizer. Imediat dupa lansarea filmului, Cristian Mungiu a primit o propunere din partea lui Samuel Tastet (Jerome, in film) sa publice o carte a filmului, care sa includa varianta literara a scenariului, intamplarile din timpul filmarilor, textele aparute in presa.
de Manuela Golea, Larisa Ionescu
"Occident" a adus in salile de cinema peste 35.000 de spectatori romani in patru saptamani. A obtinut deja patru premii, dintre care unul la Cannes si unul la Leeds. Productia a durat trei ani si a costat 400.000 de dolari. Multi critici il considera cel mai bun film romanesc de dupa '90.
"Noi in anul 2000..."
"Occident" este, fara nici un dubiu, unul dintre cele mai bune filme romanesti ale ultimilor ani. Intr-o coincidenta fericita, pelicula lui Mungiu este un gen de comedie dupa care a ravnit mult publicul nostru. Umorul regizorului-scenarist este un haz de necaz dureros de adevarat, pe care sufletul autohton il percepe intr-un mod aparte. Premiile primite de film in Occidentul propriu-zis nu exclud romanismul lui tipic. Revederea kitsch-urilor, care pe vremea lui Ceausescu faceau deliciul gospodinelor in lame, ori dorinta mamei de a-si marita piatra-n casa cu un barbat bine situat, atmosfera de pauperitate, cand la propriu, cand la figurat, in care toate personajele se complac "armonios", creeaza privitorului o senzatie de "aici si acum" pe care titlul o polemizeaza, mai mult sau mai putin intentionat.
Dar ce este acest "Occident"? Un fel de Terra Promisa, o dorinta de bine si de implinire a eroilor, oameni comuni cu probleme comune, aflati in cautarea fericirii. Fericire pe care, in aceasta realitate banala si sordida, incearca fara succes sa o afle. Este descrisa o saptamana din viata unui cuplu, cautarile disperate ale unei fete de maritat si relatia de cuplu a parintilor fetei. Umorul lui Mungiu este un "de-a rasu-plansu", fiecare reluare a povestii din acelasi punct incercand, fara sorti de izbanda, sa aduca, macar o data, un happy-end, care, inevitabil, nu vine niciodata. Pentru Luci si ai lui, totul incepe si se termina in acelasi punct, intr-un fel de traseu circular, pentru care hazardul nu ofera scapare.
Aceeasi solutie a ales-o cineastul si la scurtmetrajul de succes "Mana lui Paulista", un alt deliciu regizoral. Luci este simbolul unei generatii ratacite, pe care o vedem la colt de strada, Alexandru Papadopol nefiind inca pe deplin constient de talentul sau. Tania Popa va readuce, speram, in atentie, o noua generatie de actrite care si-ar merita locul in pictorialele revistelor cu pretentii. Nota 10 pentru intreaga distributie. Si pentru imagine, si pentru scenografie. "Occident" este, incontestabil, un film de geniu. Punctat de cantecul ce rasuna din neguri nu prea indepartate "Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii", o melodie a unor vieti de ieri si de azi.
De ce "Occident"?...
Alexandru Papadopol: "In primul rand, pentru ca era important pentru baiatul din film sa plece in Occident. Dar si pentru ca e un film despre plecare si despre dragoste, care in opinia mea sunt incompatibile. Cand pleci undeva, trebuie sa faci sacrificii, sa lasi ceva in urma. Replicile-cheie din film sunt doua: "Fiecare trebuie sa faca ce e mai bine pentru el" si "Cu totii facem sacrificii pentru ce ne dorim"...".
Dorel Visan: "Pe Cristi Mungiu il consider ca facand parte din grupa regizorilor seriosi, care nu fac filme ca la botez. Mungiu e un profesionist si cred in viitorul lui, pentru ca e un om serios si face lucrurile foarte bine. Este un film reusit si frumos, care se inscrie in tendinta cinematografiei noastre de a incepe sa se miste. E si un film cu actori tineri, care au demonstrat ca au talent, iar rolurile lor grele nu sunt acestea, ci cele care vor veni".
Ioan Gyuri Pascu: "Este un film extraordinar de romanesc si extraordinar de frumos, totusi. E ca sufletul romanesc care razbate dincolo de saracie, pentru ca a fost facut cu putini bani si nu lasa ca asta sa se vada. Scenariul are dialoguri pe care ti-e foarte usor sa le retii, fiindca fac parte din limba vorbita. Este un film romanesc foarte bine facut, atmosfera de la filmari a fost ca intr-o mare familie, in care munceai fara sa simti deloc oboseala".
Tora Vasilescu: "Va spun ce am spus si la premiera de la Iasi, orasul natal al lui Cristi Mungiu: "Occident" ne-a trezit tuturor apetitul de film romanesc. Filmul acesta nu se erijeaza intr-un judecator al realitatii, ci ne prezinta starea de fapt asa cum e. Este un film facut cinstit. Iar atat timp cat filmul si teatrul sunt oglinda societatii in care traim, "Occident" isi atinge perfect scopul, devenind oglinda zilelor noastre. Cred ca la Papi, ca si la Mungiu, se vad extraordinar de bine nu doar talentul nativ, dar si studiile paralele facultatii".
Eugenia Bosanceanu: "Cand tinerii sunt talentati si buni gospodari, noi, cei batrani, ne bucuram. Mungiu e si tanar, si talentat, stie sa-si ingrijeasca mosia si e un foarte bun conducator de grup, din punct de vedere artistic si tehnic. Mi-a facut mare placere si le doresc tuturor tinerilor sa le ajute Dumnezeu si sa faca treaba buna".
Coca Bloos: "A fost un dar si ma bucur ca fac parte din "lotul" cu izbanda al celor din "Occident". As zice ca am avut a face - la artist, nu-i asa, "a face" este mai puternic decat orice finalitate - cu un lucru parelnic usor, anume sa fiu o eleva silitoare si sa-mi insusesc repede-repede "lectia" bine pregatita de Cristian Mungiu: un scenariu excelent, un regizor atent si exigent, un operator care stie sa sugereze tensiunea ridurilor, parteneri care m-au stimulat si inspirat. Destul de simplu si usor, nu?...".
Vorbe si intamplari din "Occident"
"Nu am idee cum a fost la Leeds, dar banuiesc ca "daca i-au oferit un premiu, le-a si placut. La Cannes s-a facut diferenta, iar receptarea a fost cu totul neasteptata. Intr-un fel, a fost filmul preferat al sectiunii", spune Cristian Mungiu. Strainii percep mult mai multe lucruri decat ne asteptam, despre Europa de Est. Un exemplu concret a fost secventa de la McDonald's: "In Franta, scena a provocat un hohot dramatic de ras, pentru ca la ei e chiar ridicol sa compari masa la McDonald's cu o cina la restaurant. Daca te duci la noi, in provincie, si spui ca iesi la restaurant la McDonald's, este ceva absolut rezonabil."
De pe platou:
Pentru Tanti Leana, Eugenia Bosanceanu a dat proba de vorbire cu accent. "Am facut probe cu accent muntenesc si cu accent moldovenesc. Cu accent moldovenesc era mult mai atasanta, mai personala, apropiata si asta a facut-o si pe ea mai simpatica. Si doi la mana, eu sunt din Iasi si am o simpatie pentru felul acesta de vorbire."
Filmarile de la World Trade Center s-au derulat trei zile la rand. "Sunetul e mai special pentru ca este luat din hala, am avut lavaliere si nu am folosit prajini. Am putut filma intr-o duminica spre luni, cand au stat cu noi numai garzile. Nimeni nu stia de unde se opreste aerul conditionat si am turnat pe 12-14 grade. Dimineata, toti actorii erau morti de raceala".
Cateva roluri au fost scrise special pentru anumiti actori. Asa se face ca Dorel Visan trebuia sa joace in Colonelul Visoiu, Ioan Gyuri Pascu pe Gicu, un personaj tandru care vrea sa-l ajute pe Luci sa scape de tanti Leana, si Alexandru Papadopol pe Luci.
Echipa a vizitat 15 cimitire din Bucuresti pana l-a gasit pe cel Evanghelic, "te asigur, alt cimitir de felul acesta nu exista in Bucuresti". Era nevoie de iarba, cu alei largi, cu pietre sterse de timp.
Biroul agentiei de matrimoniale este inspirat dupa unul real, poate cu mai multe vaze de cristal decat in film. Singura diferenta este prezenta aparatului de citit radiografiile. "Interesant, nimeni nu a receptionat-o exagerat ca si cum aberatia devine fireasca..."
Nicu, personajul asteptat de toata lumea, apare pe generic incadrat in chenar negru. "Omuletul ala chiar exista cu adevarat si a fost foarte mandru sa joace rolul celui disparut. Si-a adus prietena de mana sa-i arate: aici ar fi casa mea, aici as juca eu daca as fi viu. Este un figurant pe care l-am cunoscut la Mihaileanu, la "Train de Vie". Il cheama Sorin Zabreanu, iar in film apare doar in cateva poze."
Statueta lui Venus cu ceasul incastrat in abdomen, din fericire, nu se gaseste la tot pasul, a fost special comandata. Pustiul care vede sasiu spala geamurile la intersectie, un copil foarte cuminte, care cu greu a fost convins sa scuipe. Figurantii de la Casa Casatoriilor au mancat consumabilele in primele doua ore. Politistii din sala de sedinte erau in proportie de 50% reali.
S-au cerut politisti grasi care au fost platiti pentru figuratie. Filmarile din Cartierul Francez au fost extrem de dificile, se lucra noaptea, iar locatarii doreau liniste. "Se mima strigatul Motor! si gesticulam neincetat. In schimb, la blocurile de nefamilisti erau zeci de copii langa noi si ne chinuiam sa le acoperim vocile, urland."
... si cate ceva neprevazut:
Nae (Valeriu Andriuta) intinde mana dupa strugurii din fructiera, dar Colonelul il opreste: "A, nu, sunt din plastic!". La fel si IMS-ul inchiriat care avea deja numarul inmatriculat cu PCR...
Un alt fel de Curriculum
Numele lui Cristian Mungiu este de cateva luni pe buzele tuturor cinefililor, iar dintre filmele romanesti ale ultimilor ani, al sau "Occident" este cel mai vazut sau dorit in salile de cinema din tara. Mass-media l-au laudat, l-au cautat, l-au intervievat, i-au scotocit prin viata cautand senzationalul. Surprinzator, nu s-a gasit nimic mai acatarii! Pentru ca nu are nimic deosebit fata de orice alt tanar, poate fi chiar usor de neobservat pe strada. Poarta aceleasi haine, are aceeasi tunsoare moderna, are acelasi aer ca orice alt trecator de pe strada. Ce are el in plus, totusi? Talent, imaginatie si putere de convingere. Cristi este doar un regizor care a avut curajul, fara a face mare caz, sa-si puna ideile in practica. Si le-a oferit simplu, sugestiv, ironic, impaciuitor, iubitor, tandru. "Occident" este darul lui de suflet, donandu-ne ratia lui de libera exprimare, fara a folosi tipare, retete, clisee...
Regizorul
Cristian Mungiu s-a nascut la Iasi in 1968, a studiat filologia si regia de film. Colaboreaza cu Bertrand Tavarnier ("Capitanul Conan"), Radu Mihaileanu ("Trian de Vie") si Graham Baker ("Beowulf") ca asistent si apoi ca secund de regie.
Filmografie - scurtmetraje: "Cazul Horia Viorel" (1996), "Mariana (1997), "Mana lui Paulista" (1998), "Nici o intamplare" (1999), "Zapping" (2000) si "Corul pompierilor" (2000); lung- metraje: "Occident" (2002). Scenarii: "Tina si mama ei", "Cartier" si "Occident".
Premii: Cel mai bun regizor la Cinemaiubit, 1997, pentru "Mariana"; Premiul Criticii, Premiile pentru cel mai bun film la Cinemaiubit 1998 pentru "Mana lui Paulista"; Cel mai bun regizor - DaKino 2000 si Cel mai bun film de scurtmetraj, Premiul UCIN 2002, ambele pentru "Zapping". Filmele participa la o serie de festivaluri internationale.
Pana va aparea un alt scenarist, cu o poveste buna si atragatoare, Cristian Mungiu se pregateste sa scrie pentru un alt film...
Filmul
Conceperea: Scenariul a fost conceput in doua luni, prima varianta, si alte patru pentru rescriere. Pregatirea finantarii proiectului si inceperea filmarilor - un an; filmarea - 33 de zile; montarea - trei luni; coloana sonora - cinci luni; de la inceput pana la lansarea filmului pe piata, totul a durat trei ani. Buget final 400.000 de dolari.
Nasterea (citeste finantarea): la sesiunea CNC din iunie 2000, filmul obtine prima de debut, iar in toamna obtine prima de debut pentru scenariu. Afara frig, amanare pana in primavara 2001. 30% devalorizare finantare. McCann Advertising investeste o datorie mai veche catre CNC in acest film. Pornit motor. Bani epuizati. 30.000 de dolari in urma unui premiu castigat de scenariu la Hubert Balls Fund de pe langa Festivalul de Film de la Rotterdam. Film incheiat pe caseta video. Trimis la Cannes. Selectionat la Quinzaine des Realisateurs. Succes maxim. Inclus in primele trei filme intrate in competitia Quinzaine Semaine de la Critique pentru Camera D'Or, la Cannes. CNC mai acorda un adaos la bugetul filmului. Nas, producatorul Temple Film.
Traiectoria filmului prin Occident: Prezentat la Cannes, Paris, Roma, Milano, Valencia, Leeds, Montpellier, Cluj. Selectat pentru Insulele Reunion, Varsovia, Kiev, Salonic, Savannah, Budapesta, Rotterdam, Cleveland, Karlovy Vary. Invitat la Ghent, Ankara, Cottbus, Londra, Tokio, Trieste, Goteborg, Buenos Aires, Wiesbaden, Belgrad, Amiens, Alba, Sofia.
Premii si distinctii: Quinzaine des Realisateurs, Festivalul de la Cannes, 2002; Cel mai bun film din Festivalul de la Calarasi ("Cel mai drag mie, de patru milioane lei"); Marele Premiu la Festivalul International de Film Transilvania de la Cluj; Premiul pentru Cel mai bun debut la Festivalul International al Filmului de la Leeds, Anglia.
Intalniri tangentiale: Alexandru Papadopol (Luci), Dorel Visan (Colonelul), Tania Popa (Mihaela), Coca Bloos (Mama Mihaelei), Ioan Gyuri Pascu (Gica), Tora Vasilescu (Directoarea), Valeriu Andriuta (Nae), Anca Androne (Sorina), Eugenia Bosanceanu (Tanti Leana), Julieta Strambeanu (Mam-Mare), Samuel Tastet (Jerome), Michael Beck (Olandezul), Jerome Bounkazi (Italianul). Intamplarea face ca si "Nicu" sa poarte un nume, Sorin Zabreanu, desi apare doar in fotografii sau rostit de persoane.
Vinovati: Cristian Mungiu (regie si scenariu), Vivi Dragan Vasile (imaginea), Oleg Mutu (camera), Petru Margineanu si Ioan Gyuri Pascu (muzica), Andrei Pap (sunetul).
Primul jurnal: Pentru prima oara in Romania s-a publicat un scenariu de film autohton. Ultima varianta de scenariu a fost publicata in 25.000 de exemplare, ca supliment al revistei "Elle", cu sprijinul companiei Pfizer. Imediat dupa lansarea filmului, Cristian Mungiu a primit o propunere din partea lui Samuel Tastet (Jerome, in film) sa publice o carte a filmului, care sa includa varianta literara a scenariului, intamplarile din timpul filmarilor, textele aparute in presa.
de Manuela Golea, Larisa Ionescu
