Părerea criticului
După o echipă feminină Ghostbusters şi în aşteptarea celei The Expendables, iată că avem parte de una de hoţomance. Continuare a francizei Ocean's, lansată de Steven Soderbergh în 2001, Ocean's 8 ne-o prezintă pe Debbie (Sandra Bullock), sora personajului interpretat de George Clooney în primele trei filme, şi încercarea ei de a pune mâna pe un colier în valoare de 150 de milioane de dolari. Premiera se bazează pe pedigree-ul distribuţiei pentru a compensa scenariul familiar şi insipid.
Subiectul nu mai are nevoie de nicio prezentare: ştii cum începe, cum se termină şi din păcate nici partea din mijloc nu s-ar spune că oferă mari surprize. Ocean's 8 este ca o reprezentaţie de balet pe care ai văzut-o de nenumărate ori: îi cunoşti fiecare mişcare, prin urmare plăcerea revizionării stă exclusiv în frumuseţea execuţiei. În regia lui Gary Ross (The Hunger Games), filmul nu e nimic mai mult decât un "eye candy" lipsit de substanţă şi menit să te binedispună într-o după-amiază ori prea ploioasă, ori prea călduroasă de weekend de vară. Cu cât de gândeşti mai mult la el, cu atât realizezi că ai dat banii doar ca să vezi cât de bine arată Sandra Bullock la cei 53 de ani ai ei.
Evident, nu se aştepta nimeni ca Ocean's 8 să fie vreo capodoperă, dar oare nu se putea pune mai multă "carne" pe cele aproape două ore ale poveştii? Ceva mai multe surprize, mai multă tensiune, mai mult umor? Ross lungeşte durata arătându-ne-o pe Bullock privind satisfăcută în zare, convinsă că planul ei e fără cusur. Da, după ce repetă asta de cinci ori, chiar o credem, dar asta nu înseamnă că trebuia s-o creadă şi echipa de scenarişti. Totul este gândit "în mic", fiecărui pas îi urmează un altul, fiecare obstacol e ocolit cu o piruetă improvizată prompt şi executată în timp ce eroinele ne fac cu ochiul "ia te uită ce deştepte suntem". Iar dezvăluirea finală are ceva din ambiţia casnicei care-i spune soţului venit frânt de la muncă: "beibi, am făcut tocană", după care adaugă triumfător "şi gogoşi!".
Da, o avem pe Sandra Bullock. Da, sunt câteva scene bune cu Cate Blanchett. Da, Anne Hathaway şi Helena Bonham Carter se achită cu succes de roluri care nu le pun nicio dificultate. E întotdeauna bine să o revedem pe Mindy Kaling într-un rol comic. Fanii Rihannei se vor bucura că e şi ea acolo. Singura problemă este că stângăciile scenariului lasă o vagă impresie că mai multe personaje au fost înghesuite într-o cameră şi obligate să colaboreze în ciuda unei chimii deficitare. Ocean's 8 este exact ca această imagine din metrou, un construct artificial ce reuneşte câteva frumuseţi ale ecranului, le îngroapă în accesorii costisitoare şi apoi le spune "hai, la treabă, faceţi frumos".
Ocean's 8 nu este un film jignitor de prost şi probabil că această cronică îi vede mai degrabă defectele şi nu calităţile. Ocean's 8 este doar un nou exponat hollywoodian ce privilegiază forma şi nu fondul şi nici măcar forma nu stă bine în picioare. Într-o perioadă când atâtea filme bune nu-şi găsesc loc în programul cinematografelor, este păcat că o producţie cel mult "meh" se lansează pe zeci de ecrane din toată ţara...
Încheiem cu o precizare: chiar dacă noi filmul nu ne-a prins nicio clipă, cu toată carisma concentrată pe ecran, asta nu înseamnă că publicul mai puţin exigent nu se va distra. La ieşirea din sala de cinema la proiecţia în avanpremieră de marţi seară, spectatorii aveau un zâmbet larg pe faţă, semn că Ocean's 8 este exact acel gen de escapism care prinde la noi.
Subiectul nu mai are nevoie de nicio prezentare: ştii cum începe, cum se termină şi din păcate nici partea din mijloc nu s-ar spune că oferă mari surprize. Ocean's 8 este ca o reprezentaţie de balet pe care ai văzut-o de nenumărate ori: îi cunoşti fiecare mişcare, prin urmare plăcerea revizionării stă exclusiv în frumuseţea execuţiei. În regia lui Gary Ross (The Hunger Games), filmul nu e nimic mai mult decât un "eye candy" lipsit de substanţă şi menit să te binedispună într-o după-amiază ori prea ploioasă, ori prea călduroasă de weekend de vară. Cu cât de gândeşti mai mult la el, cu atât realizezi că ai dat banii doar ca să vezi cât de bine arată Sandra Bullock la cei 53 de ani ai ei.
Evident, nu se aştepta nimeni ca Ocean's 8 să fie vreo capodoperă, dar oare nu se putea pune mai multă "carne" pe cele aproape două ore ale poveştii? Ceva mai multe surprize, mai multă tensiune, mai mult umor? Ross lungeşte durata arătându-ne-o pe Bullock privind satisfăcută în zare, convinsă că planul ei e fără cusur. Da, după ce repetă asta de cinci ori, chiar o credem, dar asta nu înseamnă că trebuia s-o creadă şi echipa de scenarişti. Totul este gândit "în mic", fiecărui pas îi urmează un altul, fiecare obstacol e ocolit cu o piruetă improvizată prompt şi executată în timp ce eroinele ne fac cu ochiul "ia te uită ce deştepte suntem". Iar dezvăluirea finală are ceva din ambiţia casnicei care-i spune soţului venit frânt de la muncă: "beibi, am făcut tocană", după care adaugă triumfător "şi gogoşi!".
Da, o avem pe Sandra Bullock. Da, sunt câteva scene bune cu Cate Blanchett. Da, Anne Hathaway şi Helena Bonham Carter se achită cu succes de roluri care nu le pun nicio dificultate. E întotdeauna bine să o revedem pe Mindy Kaling într-un rol comic. Fanii Rihannei se vor bucura că e şi ea acolo. Singura problemă este că stângăciile scenariului lasă o vagă impresie că mai multe personaje au fost înghesuite într-o cameră şi obligate să colaboreze în ciuda unei chimii deficitare. Ocean's 8 este exact ca această imagine din metrou, un construct artificial ce reuneşte câteva frumuseţi ale ecranului, le îngroapă în accesorii costisitoare şi apoi le spune "hai, la treabă, faceţi frumos".
Ocean's 8 nu este un film jignitor de prost şi probabil că această cronică îi vede mai degrabă defectele şi nu calităţile. Ocean's 8 este doar un nou exponat hollywoodian ce privilegiază forma şi nu fondul şi nici măcar forma nu stă bine în picioare. Într-o perioadă când atâtea filme bune nu-şi găsesc loc în programul cinematografelor, este păcat că o producţie cel mult "meh" se lansează pe zeci de ecrane din toată ţara...
Încheiem cu o precizare: chiar dacă noi filmul nu ne-a prins nicio clipă, cu toată carisma concentrată pe ecran, asta nu înseamnă că publicul mai puţin exigent nu se va distra. La ieşirea din sala de cinema la proiecţia în avanpremieră de marţi seară, spectatorii aveau un zâmbet larg pe faţă, semn că Ocean's 8 este exact acel gen de escapism care prinde la noi.
