Nu am rezistat decât 40 de minute oricât m-am chinuit.
Stilul asta parodic satiric a la Fellini nu îi vine bine lui Mihalkov. Extrem de plictisitor nu transmite nimic nici măcar amuzant nu e. Totusi acest regizor a făcut mari filme: 5 seri, Fara martori. In niciun caz acest film nu e printre cele mari ale lui Mihalkov.
lia-rodica
pe 26 Iulie 2019 23:34
filmul este interesant prin amestecul fin de culturi-cea occidentala, italiana sau cea de la bai este superficiala, artificiala, oamenii vorbesc si nu transmit nimic , cea orientala/ruseasca nu este oarecum originala prin elementele cliseu-votca, icre negre, tiganii cantareti. desigur ca filmul are puncte slabe-un scenariu caldutel, un final deschis, prea mult soare si prea mult frumos...unele scene sunt de arta-tabloul costumelor in alb din statiune, manierele desuete si mecanice ale lui romano, ideea de a nu traduce replicile rusesti deoarece , daca erai intuitiv, intelegeai mesajul din mimica, s-apoi nu intelegea nici romano, de ce tr sa intelegem si noi, spectatorii?pe noi ne interesa daca cei doi indragostiti se vor regasi si ce va urma dupa....oricum , sufletul rusesc irumpe cald, desi slav, la fel de cald ca al italianului...q.e.d.
sabinalin
pe 23 Iunie 2017 07:59
“Nu am avut niciodata nimic chiar daca am avut totul. Nici macar pe fiica mea care imi seamana ca doua picaturi de apa”. Povestea lui? Povestea mea, a mea, a ta si-a altora… Povestea unui barbat care a pornit bine, a avut visuri, a crezut ca ar putea schimba lumea dar care ulterior s-a multumit cu un dolce far niente din care n-a mai putut iesi niciodata. Povestea nobilimii care a disparut undeva pe la inceputul secolului XX, povestea unei Rusii vazute prin ochii unui om care isi iubeste tara dar care continua sa ramana lucid evidentiind si ceea ce se intampla mai putin bine. Intalnirea dintre un mare dramaturg, Cehov, marele regizor ex-sovietic Nikita Mihalkov si marele actor italian Marcello Mastroianni nu se putea solda altfel decat cu un film puternic , un film care merita vazut de orice cinefil care se respecta.
lili22
pe 19 Octombrie 2015 09:09
Dar nu e unul din marile filme ale lui Mihalkov, nu stiu de ce a facut aceasta alegere, sa joaca impreuna cu actori straini, par sa nu aiba multe in comun.
cezarika21
pe 28 Aprilie 2014 12:21
Doi bărbaţi întâlniţi pe un vapor îşi povestesc unul altuia relaţiile lor sentimentale. Poveştile lor de dragoste diferă însă chiar în esenţa lor. Astfel, în timp ce italianul Romano îşi uită promisiunea făcută iubitei după ce îi distrusese viaţa, rusul Pavel se căsătoreşte cu femeia iubită, acceptând situaţia umilitoare că nu era iubit, dar era măcar respectat ca soţ. Cele două poveşti se leagă între ele la un moment dat, prilejuind spectatorilor posibilitatea unor comparaţii între modurile în care cei doi bărbaţi se raportează la dragoste.
Scenariul este inteligent, cu secvenţe pline de sentimentalism care dezvoltă imaginaţia privitorilor. Atmosfera filmului este una tipică filmelor lui Nikita Mihalkov, cu peisaje picturale superbe (apusuri de soare magnifice, ploi regenerante), cu decoruri şi costume tipice anilor 1900 şi cu o muzică admirabilă, înălţătoare. Modul elegant în care regizorul Nikita Mihalkov combină cele două poveşti impresionează, eliminând clişeele şi făcând ca acţiunea să devină imprevizibilă.
Interpretările actorilor sunt excepţionale, dar iese în evidenţă cea a lui Marcello Mastroianni, care se dovedeşte la fel de fermecător ca în anii tinereţii şi cu un geniu actoricesc neştirbit. Cele două personaje pot fi considerate ca reprezentând cele două tipuri diferite de iubire: iubirea profană şi iubirea sacră. Romano, personajul interpretat de Mastroianni, este un burghez parvenit pentru care simţul datoriei este mai presus de propriile sentimente şi care-şi încalcă promisiunile cu egoism, din teama de a nu-şi periclita statutul social. El este în stare să uite momentele de dragoste trăite după ce a obţinut ceea ce şi-a dorit de la femeia iubită şi renunţă la responsabilităţile asumate. Pe de altă parte, Pavel este modelul omului idealist, care este capabil de sacrificii pentru femeia iubită, acceptându-le fără niciun fel de condiţii ("o iubesc chiar dacă ea nu mă iubeşte şi voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi fericită").
pisicuta1
pe 12 Aprilie 2014 00:26
un film foarte bun, Mastroianni joaca genial,merita vazut!
margott
pe 11 Noiembrie 2012 01:50
Inca un rol de playboy pentru Mastroianni, in film are 63 de ani, dar e la fel de sarmant ca in tinerete. Nu foarte diferit de alte roluri in care a jucat, in Oci Ciornie e un parvenit, vulnerabil in fata frumusetii, dar incapabil sa-si asume consecintele, asa ca alege viata confortabila pe care o are, chiar daca asta presupune sa renunte la iubire.
Iulidesprefilme
pe 09 Octombrie 2012 18:23
Un film omagiu, un film-poezie în care celebra melodie Ochi negri e atât de cunoscută, cred...
Stilul asta parodic satiric a la Fellini nu îi vine bine lui Mihalkov. Extrem de plictisitor nu transmite nimic nici măcar amuzant nu e. Totusi acest regizor a făcut mari filme: 5 seri, Fara martori. In niciun caz acest film nu e printre cele mari ale lui Mihalkov.
Scenariul este inteligent, cu secvenţe pline de sentimentalism care dezvoltă imaginaţia privitorilor. Atmosfera filmului este una tipică filmelor lui Nikita Mihalkov, cu peisaje picturale superbe (apusuri de soare magnifice, ploi regenerante), cu decoruri şi costume tipice anilor 1900 şi cu o muzică admirabilă, înălţătoare. Modul elegant în care regizorul Nikita Mihalkov combină cele două poveşti impresionează, eliminând clişeele şi făcând ca acţiunea să devină imprevizibilă.
Interpretările actorilor sunt excepţionale, dar iese în evidenţă cea a lui Marcello Mastroianni, care se dovedeşte la fel de fermecător ca în anii tinereţii şi cu un geniu actoricesc neştirbit. Cele două personaje pot fi considerate ca reprezentând cele două tipuri diferite de iubire: iubirea profană şi iubirea sacră. Romano, personajul interpretat de Mastroianni, este un burghez parvenit pentru care simţul datoriei este mai presus de propriile sentimente şi care-şi încalcă promisiunile cu egoism, din teama de a nu-şi periclita statutul social. El este în stare să uite momentele de dragoste trăite după ce a obţinut ceea ce şi-a dorit de la femeia iubită şi renunţă la responsabilităţile asumate. Pe de altă parte, Pavel este modelul omului idealist, care este capabil de sacrificii pentru femeia iubită, acceptându-le fără niciun fel de condiţii ("o iubesc chiar dacă ea nu mă iubeşte şi voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a fi fericită").