La inceputul mileniului III cinematografia romaneaca a primit un dar nesperat. Presa italiana a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea intamplatoare in arhivele studiourilor Cinecita din Roma a peliculei filmului “ Odessa in flacari”, considerat definitiv pierdut. “ Odessa in flacari”, realizat in anul 1942, intr-o coproductie romano-italiana este consemnat in istoria cinematografiei europene si nu numai, o capodopera a genului. Despre el ramasesera doar cateva cronici, unele consemnari, fotografii si afise.
Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre Uniunea Sovietica, iar protagonistii acestuia aruncati in inchisori. Depus in arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate intr-un cadru restrans, multi ani “ Odessa in flacari” a figurat doar in registrul de evidenta al arhivelor, apoi a disparut din scripte. Dupa decembrie 1989, unii cercetatori in istoria filmului au cautat zadarnic sa dea de urma peliculei, investigatiile ducand la concluzia ca ea a fost confiscata de “ consilierii sovietici” din perioada ocupatiei, dupa care a fost scoasa din evidente, de catre Directia presei si tipariturilor, fosta cenzura. S-a mai descoperit ca Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de razboi din perioada 1940-1944, considerate fasciste si “imperialiste”, dusmanoase “oranduirii socialiste”.
Capodopera cineatografica apartine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiti ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiritescu. “Odessa in flacari” urma traditia inaugurata de primul mare film romanesc din 1912, care omagia victoria trupelor romane in Razboiul de Independenta din 1877.
“Odessa in flacari” este o pagina vibranta de istorie, aratand lumii, in 1942, la Festivalul de la Venetia – unde de altfel a castigat Marele Premiu – ce inseamna ocupatia bolsevica si teroarea stalinista. Timp de mai bine de o jumatate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba sa se dea in vileag drama Basarabiei si a Bucovinei de Nord, atata vreme cat la Bucuresti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.
Pierderi umane ale Basarabiei sub ocupaţie sovietică (1940 - 1964)
A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPAŢIA SOVIETICĂ
I. Prima ocupaţie sovietică (28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941)
În mai puţin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentînd 12.23% din populaţia Basarabiei interbelice.
1. Arestări: - 48.000 persoane:
• Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiţi de trădare, dintre care:
• 5 foşti deputaţi din Sfatul Ţării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
• 1 fost senator
• Funcţionari civili şi militari – transferaţi la Tiraspol pentru siguranţă-
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –
2. Deportări: – aproape 300.000 (în Nordul îngheţat)
• 135.000 persoane pînă în Septembrie 1940
• 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane în Decembrie 1940
• 100.000 persoane începînd cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucişi: – 30.000 prin împuşcare sau tortură
• Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 Iulie 1940 din gara Chişinău la întoarcerea din turneu, dusă lîngă Orhei şi împuşcată în Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulţi) - lîngă Odesa împuşcate prin pereţii de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
• 450 persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chişinău. Printre ei studenţi, elevi, preoţi, ceferişti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chişinău (15 cu mîinile legate în groapa comună)
• 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă.
• 6 persoane - Sediul NKVD, Ismail (5 bărbaţi şi o femeie cu mîinile legate)
4. TOTAL pierderi umane în prima ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 300.000
• Ucişi: 30.000
• TOTAL: 330.000
II. A doua ocupaţie sovietică – 23 August 1944
1. Deportări
• 250.000 persoane între 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane între 1954 – 1964 (în Rusia şi Kazahstan)
2. Morţi prin înfometare provocată de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 875.000
• Morţi: 300.000
• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAŢII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
• 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
• 1.505.000 - TOTAL PIERDERI ROMÂNEŞTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judeţele Hotin (Nord), Ismail şi Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMANE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE
1. Deportări
• 180.000 soldaţi şi ofiţeri (doar cîteva mii s-au întors)
2. Executaţi prin împuşcare în lagăr (Katîn românesc)
• 50.000 soldaţi şi ofiţeri (schelete descoperite în mlaştinile de la Bălţi).
Majoritatea celor care se referă la acest film îl cataloghează drept un film de propagandă şi aşa şi este (Ministerul Propagandei din România se află printre producătorii filmului), dar asta nu înseamnă nimic negativ. Filmul descrie nişte evenimente care au fost mult mai crude în realitate decât în film: persecuţiile la care au fost supuşi românii din Basarabia după ocuparea acelui teritoriu de către Armata Roşie. Invadatorii bolşevici care au ocupat în vara anului 1940 Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa (ultimul în mod abuziv) au dat dovadă de un comportament sălbatic faţă de populaţia rămasă pe loc, indiferent de etnia acesteia.
Bunicul meu era de etnie ucraineană şi locuia în acea perioadă la Cernăuţi; el mi-a povestit că bolşevicii i-au persecutat şi pe compatrioţii lor şi nu doar pe români, iar toţi oamenii cinstiţi şi inteligenţi au căutat să se refugieze din calea lor. Locuitori ruşi şi ucraineni din Cernăuţi s-au dat drept germani şi au acceptat să fie încorporaţi în Wehrmacht (statul german îi scotea din zonele ocupate numai cu această condiţie, asta bineînţeles după ce erau mituiţi funcţionarii germani din comisia mixtă de repatriere) numai să poată fugi din calea bolşevicilor. Bunicul a reuşit să se refugieze în România, dar logodnica lui a rămas în teritoriul ocupat şi nu a mai văzut-o niciodată. Din păcate, nu toţi au fost norocoşi. Mii de oameni au luat drumul Siberiei, iar alte câteva mii au fost masacrate în anii 1940-1941. Pot povesti mult pe această temă; am avut un frate de-al bunicii care a fost luat prizonier la Cotul Donului şi a lucrat în minele de cărbuni din Karaganda până prin 1950, iar bunica mea cu un copil de o lună în braţe i-a întâlnit pe bolşevici la Iaşi în 1944, aceştia furând până şi laptele necesar hrănirii copilului. Nimeni nu îndrăznea să zică nimic pentru că soldaţii bolşevici îi împuşcau pe toţi cei care îndrăzneau să protesteze.
Faţă de realitatea trăită de basarabeni şi bucovineni, filmul "Odessa în flăcări" (sau "Cătuşe roşii", denumirea românească sub care a fost lansat) a fost mult prea blând. Secvenţele în care basarabenii sunt deportaţi în trenuri de călători şi li se cântă în tren sunt ridicole; oamenii au fost transportaţi în vagoane de marfă pentru vite şi dormeau pe jos şi nu pe scaune, iar în loc de cântece auzeau ţipetele paznicilor sălbatici şi rafale de mitralieră. La fel de ridicole sunt şi secvenţele în care soldaţii ruşi din Odessa ascultă cântece de operă în cafenele. Multe secvenţe prezintă însă realitatea (deportarea basarabenilor, execuţiile în masă, rugăminţile ruşilor de a fi botezaţi de preoţi ortodocşi români, indiferenţa activiştilor comunişti faţă de soarta populaţiei autohtone). Povestea relatată în film este greu de crezut, dar emoţionantă, şi intenţiona să-i facă pe oameni să înţeleagă ce este "ciuma roşie".
Din păcate, opinia criticilor de film de astăzi este că acest film ar face propagandă fascismului şi ar trebui interzis. Înainte de toate, "Cătuşe roşii" prezintă o parte din istoria ţării noastre şi nu conţine nimic distorsionat în prezentarea evenimentelor, neputând fi comparat sub nicio formă cu filmele realizate de nazişti despre evreii lacomi. Ar trebui să fie prezentat în şcoli şi să se ţină dezbateri pe tema ocupaţiei Basarabiei şi a nordului Bucovinei pentru ca oamenii să înţeleagă odată pentru totdeauna ce a însemnat bolşevismul şi un tiran sângeros ce şi-a masacrat propriul popor (aduceţi-vă aminte numai de marea foamete din anii '30 din Ucraina, când au murit milioane de oameni). Dacă aceasta înseamnă propagandă atunci e în mod sigur o propagandă împotriva războiului şi a criminalilor de război.
ciprian34
pe 14 Februarie 2012 20:55
Film interzis pana in 1989,realizatorii si actorii au fost aruncati in inchisori,era considerat la vremea lui o capodopera cinematografica
Marian-filmsinopsis
pe 13 Iunie 2011 23:52
Imaginile indica vechimea filmului si faptul ca se credea disparut. Valoarea istorica nu e chiar atat de ridicata, dar e un film despre romani si despre scopul bolsevicilor in Basarabia.
Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre Uniunea Sovietica, iar protagonistii acestuia aruncati in inchisori. Depus in arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate intr-un cadru restrans, multi ani “ Odessa in flacari” a figurat doar in registrul de evidenta al arhivelor, apoi a disparut din scripte. Dupa decembrie 1989, unii cercetatori in istoria filmului au cautat zadarnic sa dea de urma peliculei, investigatiile ducand la concluzia ca ea a fost confiscata de “ consilierii sovietici” din perioada ocupatiei, dupa care a fost scoasa din evidente, de catre Directia presei si tipariturilor, fosta cenzura. S-a mai descoperit ca Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de razboi din perioada 1940-1944, considerate fasciste si “imperialiste”, dusmanoase “oranduirii socialiste”.
Capodopera cineatografica apartine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiti ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiritescu. “Odessa in flacari” urma traditia inaugurata de primul mare film romanesc din 1912, care omagia victoria trupelor romane in Razboiul de Independenta din 1877.
“Odessa in flacari” este o pagina vibranta de istorie, aratand lumii, in 1942, la Festivalul de la Venetia – unde de altfel a castigat Marele Premiu – ce inseamna ocupatia bolsevica si teroarea stalinista. Timp de mai bine de o jumatate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba sa se dea in vileag drama Basarabiei si a Bucovinei de Nord, atata vreme cat la Bucuresti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.
SURSA:
http://biblioteca-virtuala.blogspot.ro/2011/05/film-odesa-in-flacari.html
Pierderi umane ale Basarabiei sub ocupaţie sovietică (1940 - 1964)
A. PIERDERI UMANE ALE BASARABIEI SUB OCUPAŢIA SOVIETICĂ
I. Prima ocupaţie sovietică (28 Iunie 1940 – 22 Iunie 1941)
În mai puţin de un an, peste 300.000 de persoane au fost arestate, deportate, ucise, aceasta reprezentînd 12.23% din populaţia Basarabiei interbelice.
1. Arestări: - 48.000 persoane:
• Oameni politici care militaseră pentru Unire, învinuiţi de trădare, dintre care:
• 5 foşti deputaţi din Sfatul Ţării (Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli)
• 1 fost senator
• Funcţionari civili şi militari – transferaţi la Tiraspol pentru siguranţă-
• 40 elevi ai Institutului Pedagogic Orhei –
2. Deportări: – aproape 300.000 (în Nordul îngheţat)
• 135.000 persoane pînă în Septembrie 1940
• 19.200 persoane între Octombrie-Noiembrie 1940
• 27.000 persoane în Decembrie 1940
• 100.000 persoane începînd cu 13-14 Iunie 1941
3. Ucişi: – 30.000 prin împuşcare sau tortură
• Orchestra Simfonică a Basarabiei este ridicată pe 3 Iulie 1940 din gara Chişinău la întoarcerea din turneu, dusă lîngă Orhei şi împuşcată în Valea Morii.
• 1.000 persoane (copii, femei, adulţi) - lîngă Odesa împuşcate prin pereţii de lemn ai unui tren de marfă cu 22 vagoane care-I transporta în Siberia.
• 450 persoane – găsite (multe mutilate) în gropile de la Consulatul Italian, Palatul Metropolitan, Facultatea de Teologie din Chişinău. Printre ei studenţi, elevi, preoţi, ceferişti.
• 87 persoane –Sediul NKVD, Chişinău (15 cu mîinile legate în groapa comună)
• 19 persoane – găsite la Sediul NKVD-Cetatea Albă.
• 6 persoane - Sediul NKVD, Ismail (5 bărbaţi şi o femeie cu mîinile legate)
4. TOTAL pierderi umane în prima ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 300.000
• Ucişi: 30.000
• TOTAL: 330.000
II. A doua ocupaţie sovietică – 23 August 1944
1. Deportări
• 250.000 persoane între 1944-1948
• 11.324 familii 6 Iulie 1949
• 300.000 persoane între 1954 – 1964 (în Rusia şi Kazahstan)
2. Morţi prin înfometare provocată de Stalin
• 300.000 persoane
3. TOTAL pierderi umane în a doua ocupaţie sovietică
• Deportaţi: 875.000
• Morţi: 300.000
• TOTAL: 1.175.000
III. TOTAL PIERDERI UMANE ÎN CELE DOUĂ OCUPAŢII SOVIETICE
• 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
• 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
• 1.505.000 - TOTAL PIERDERI ROMÂNEŞTI
B. PIERDERILE TERITORIALE ALE PROVINCIEI BASARABIA
Judeţele Hotin (Nord), Ismail şi Cetatea Albă (Sud) sunt încorporate Ucrainei la 2 August 1940.
C. PIERDERILE ARMATEI REGALE ROMANE ÎN BASARABIA DUPĂ CAPITULARE
1. Deportări
• 180.000 soldaţi şi ofiţeri (doar cîteva mii s-au întors)
2. Executaţi prin împuşcare în lagăr (Katîn românesc)
• 50.000 soldaţi şi ofiţeri (schelete descoperite în mlaştinile de la Bălţi).
SURSA:
http://www.istoria.md/articol/278/Pierderi_umane_ale_Basarabiei_sub_ocupa%C5%A3ie_sovietic%C4%83
Bunicul meu era de etnie ucraineană şi locuia în acea perioadă la Cernăuţi; el mi-a povestit că bolşevicii i-au persecutat şi pe compatrioţii lor şi nu doar pe români, iar toţi oamenii cinstiţi şi inteligenţi au căutat să se refugieze din calea lor. Locuitori ruşi şi ucraineni din Cernăuţi s-au dat drept germani şi au acceptat să fie încorporaţi în Wehrmacht (statul german îi scotea din zonele ocupate numai cu această condiţie, asta bineînţeles după ce erau mituiţi funcţionarii germani din comisia mixtă de repatriere) numai să poată fugi din calea bolşevicilor. Bunicul a reuşit să se refugieze în România, dar logodnica lui a rămas în teritoriul ocupat şi nu a mai văzut-o niciodată. Din păcate, nu toţi au fost norocoşi. Mii de oameni au luat drumul Siberiei, iar alte câteva mii au fost masacrate în anii 1940-1941. Pot povesti mult pe această temă; am avut un frate de-al bunicii care a fost luat prizonier la Cotul Donului şi a lucrat în minele de cărbuni din Karaganda până prin 1950, iar bunica mea cu un copil de o lună în braţe i-a întâlnit pe bolşevici la Iaşi în 1944, aceştia furând până şi laptele necesar hrănirii copilului. Nimeni nu îndrăznea să zică nimic pentru că soldaţii bolşevici îi împuşcau pe toţi cei care îndrăzneau să protesteze.
Faţă de realitatea trăită de basarabeni şi bucovineni, filmul "Odessa în flăcări" (sau "Cătuşe roşii", denumirea românească sub care a fost lansat) a fost mult prea blând. Secvenţele în care basarabenii sunt deportaţi în trenuri de călători şi li se cântă în tren sunt ridicole; oamenii au fost transportaţi în vagoane de marfă pentru vite şi dormeau pe jos şi nu pe scaune, iar în loc de cântece auzeau ţipetele paznicilor sălbatici şi rafale de mitralieră. La fel de ridicole sunt şi secvenţele în care soldaţii ruşi din Odessa ascultă cântece de operă în cafenele. Multe secvenţe prezintă însă realitatea (deportarea basarabenilor, execuţiile în masă, rugăminţile ruşilor de a fi botezaţi de preoţi ortodocşi români, indiferenţa activiştilor comunişti faţă de soarta populaţiei autohtone). Povestea relatată în film este greu de crezut, dar emoţionantă, şi intenţiona să-i facă pe oameni să înţeleagă ce este "ciuma roşie".
Din păcate, opinia criticilor de film de astăzi este că acest film ar face propagandă fascismului şi ar trebui interzis. Înainte de toate, "Cătuşe roşii" prezintă o parte din istoria ţării noastre şi nu conţine nimic distorsionat în prezentarea evenimentelor, neputând fi comparat sub nicio formă cu filmele realizate de nazişti despre evreii lacomi. Ar trebui să fie prezentat în şcoli şi să se ţină dezbateri pe tema ocupaţiei Basarabiei şi a nordului Bucovinei pentru ca oamenii să înţeleagă odată pentru totdeauna ce a însemnat bolşevismul şi un tiran sângeros ce şi-a masacrat propriul popor (aduceţi-vă aminte numai de marea foamete din anii '30 din Ucraina, când au murit milioane de oameni). Dacă aceasta înseamnă propagandă atunci e în mod sigur o propagandă împotriva războiului şi a criminalilor de război.