Părerea criticului
Oh, Ramona, ecranizarea romanului Suge-o, Ramona, explorează provocările adolescenţei, cu actori români și străini, și cu o viziune de la regizoarea succeselor de casă #Selfie și #Selfie 69, Cristina Jacob. Filmul reuşeşte să transmită o anumită emoţie, sfârşind prin a te lăsa cu o „stare de bine” - adică tocmai ceea ce-ar trebui să facă, reuşind atât de rar, comediile romantice.
Cei care au crescut cu seria Plăcintă Americană, probabil nu vor găsi nimic nou la acest film, dar - pentru ceilalți - Oh, Ramona are ce să ofere: spectacol vizual, inclusiv secvenţe erotice echilibrate între explicit şi discret, zâmbete și schițarea câtorva teme de gândire. Cristina Iacob îmbină interesant valenţele plastice de o mare frumuseţe expresivă şi conotaţiile amuzante.
Una dintre marile reușite ale acestei comedii cu substrat erotic este distribuția. Regizoarea Cristina Jacob ştie să se apropie de personaje, să empatizeze cu ele şi să lucreze cu actorii de diferite naționalități, iar între protagoniști este o reală chimie. Atât Bogdan Iancu - Aggy K. Adams, cât și Bogdan Iancu - Holly Horne interacţionează credibil şi, pe cât de amuzant, pe atât de convingător în plan sentimental - iar relaţiile cu personajele din jur sunt de asemenea bine coordonate.
Dincolo de asta, Cristina Jacob se pricepe să povestească dinamic, ritmat, captivant, să introducă elemente de stil, atât în cheia alertă a naraţiunii, cât şi în registrul sensibil şi discret al romantismului (am remarcat un cadru frumos lucrat, poeticizant - prima noapte de dragoste dintre personajele lui Bogdan Iancu și Holly Horne). Un laitmotiv al filmului e metafora vizuală. Filmul abundă așadar în comparații vizuale – orice descoperire erotică a adolescentului Andrei (Bogdan Iancu) e dublată vizual de imaginea celor mai bune deserturi.
Regizoarea colează comentarii peste imagine, tot soiul de pictograme colorate, fiind parcă într-o permanentă corespondență virtuală cu spectatorul, ceea ce întârește intenția scenaristică și regizorală - de doborâre a celui de-„al patrulea perete” dintre public și personaje. Protagonistul face uneori cu ochiul spectatorului iar faptul că suntem însoțiți pe parcursul filmului de narator (vocea din off a lui Bogdan Iancu) dă rotunjime acestei abordări tinerești și sincere a poveștii. Articulaţiile care duc filmul înainte sunt alegerile lui Andrei, care oscilează între iubirea neîmpărtășită față de Ramona (Aggy K. Adams) și o nouă dragoste, Anemona (Holly Horne).
Imaginea este preponderent caldă, totul în film este frumos – orașul, liceul, obiectele din fiecare cadru, iar această calofilie contribuie la starea de bine pe care ți-o dă filmul.
O alegere neinspirată este modul în care apare în film elementul scatologic (prima pagină din romanul Suge-o, Ramona relatează, de altfel, întâmplarea de la toaletă cu care începe filmul). Cristina Iacob filmează naturalist conținutul toaletei, materiile fecale plutind peste obiectiv - adică, peste noi, oamenii din sala de cinema...
Considerăm, pe de altă parte, că ratingul AP12 acordat filmului este relativ permisiv, metaforele vizuale folosite având o încărcătură erotică puternică.
Cei care au crescut cu seria Plăcintă Americană, probabil nu vor găsi nimic nou la acest film, dar - pentru ceilalți - Oh, Ramona are ce să ofere: spectacol vizual, inclusiv secvenţe erotice echilibrate între explicit şi discret, zâmbete și schițarea câtorva teme de gândire. Cristina Iacob îmbină interesant valenţele plastice de o mare frumuseţe expresivă şi conotaţiile amuzante.
Una dintre marile reușite ale acestei comedii cu substrat erotic este distribuția. Regizoarea Cristina Jacob ştie să se apropie de personaje, să empatizeze cu ele şi să lucreze cu actorii de diferite naționalități, iar între protagoniști este o reală chimie. Atât Bogdan Iancu - Aggy K. Adams, cât și Bogdan Iancu - Holly Horne interacţionează credibil şi, pe cât de amuzant, pe atât de convingător în plan sentimental - iar relaţiile cu personajele din jur sunt de asemenea bine coordonate.
Dincolo de asta, Cristina Jacob se pricepe să povestească dinamic, ritmat, captivant, să introducă elemente de stil, atât în cheia alertă a naraţiunii, cât şi în registrul sensibil şi discret al romantismului (am remarcat un cadru frumos lucrat, poeticizant - prima noapte de dragoste dintre personajele lui Bogdan Iancu și Holly Horne). Un laitmotiv al filmului e metafora vizuală. Filmul abundă așadar în comparații vizuale – orice descoperire erotică a adolescentului Andrei (Bogdan Iancu) e dublată vizual de imaginea celor mai bune deserturi.
Regizoarea colează comentarii peste imagine, tot soiul de pictograme colorate, fiind parcă într-o permanentă corespondență virtuală cu spectatorul, ceea ce întârește intenția scenaristică și regizorală - de doborâre a celui de-„al patrulea perete” dintre public și personaje. Protagonistul face uneori cu ochiul spectatorului iar faptul că suntem însoțiți pe parcursul filmului de narator (vocea din off a lui Bogdan Iancu) dă rotunjime acestei abordări tinerești și sincere a poveștii. Articulaţiile care duc filmul înainte sunt alegerile lui Andrei, care oscilează între iubirea neîmpărtășită față de Ramona (Aggy K. Adams) și o nouă dragoste, Anemona (Holly Horne).
Imaginea este preponderent caldă, totul în film este frumos – orașul, liceul, obiectele din fiecare cadru, iar această calofilie contribuie la starea de bine pe care ți-o dă filmul.
O alegere neinspirată este modul în care apare în film elementul scatologic (prima pagină din romanul Suge-o, Ramona relatează, de altfel, întâmplarea de la toaletă cu care începe filmul). Cristina Iacob filmează naturalist conținutul toaletei, materiile fecale plutind peste obiectiv - adică, peste noi, oamenii din sala de cinema...
Considerăm, pe de altă parte, că ratingul AP12 acordat filmului este relativ permisiv, metaforele vizuale folosite având o încărcătură erotică puternică.
