A fost un film impresionant, un scenariu perfect si o distributie de exceptie.
mihaelatb
pe 10 Septembrie 2019 21:16
Un film extrem de trist. Pentru ca ce mai poti sa faci cand de fapt nu mai este nimic de facut? Imaginea unui San Francisco pustiu este dezolanta. Oamenii care nu pot face decat ce si-au dorit sa faca, sa participe la o cursa de masini, Julian Osborne - savantul, sau fac ceea ce au facut intodeauna, chelnerul de la restaurant. Pe mine m-a cutremurat mai tare aceasta stare de neputinta, decat daca ar fi aparut imagini cu cladiri daramate si multimi de oameni isterizate. Orasul cu tramvaiul "intepenit" mi-a adus aminte de o secventa din Planeta maimutelor cand "descopera" ei metroul din New York.
cezarika57
pe 21 Iulie 2018 22:23
Film exceptional.Remahe-ul cu Armand Assante este bun, dar desi are tehnica si efectele de partea lui, parca nu se ridica la valoarea originalului. Secventa memorabila: scena unde canta misionarele (din ce in ce mai putine) cu lozinca pe care scrie:"Frate inca mai este timp !"
serban_ionescu
pe 20 Octombrie 2017 23:40
Este un profund film tragico-psihologic de permanenta actualitate, ca si un foarte serios si obiectiv semnal de alarma dedicat principalilor lideri politico-militari ai lumii, in ceea ce priveste necesitatea absoluta a distrugerii unanim controlate a armelor nucleare in vederea inlaturarii definitive a folosirii lor intr-o eventual si absolut nedorita noua conflagratie care ar putea fi preambulul distrugerii intregii omeniri !
Nu numai scenariul si regia valorosului Stanley Kramer, dar mai ales interpretarile actoricesti deosebit de bune in principal a celebrului si foarte valorosului actor american Gregory Peck in rolul capitanului de marina Dwight Lionel Towers, cat si a frumoasei, deosebit de atractivei si in acelasi timp valoroasei si celebrei actrite Ava Gardner in rolul Moirei Davidson, contribuiesc laolalta si in mod decisiv la realizarea unui film in plus foarte emotionant in special spre partea sa finala, de aprox. nota 7,8, practic de 8 stele, consider eu si deci foarte bun. Merita mentionate deasemenea ca si de buna calitate evidenta, si interpretarile in special a pe atunci tanarului si talentatului, viitor mare actor Anthony Perkins, dar si a cunoscut-celebrului mare dansator in special de step, dar si actor Fred Astaire.
Subliniez inca o data latura psihologica deosebit de importanta si foarte bine realizata interpretativ in acest film, a personajelor mai sus amintite si implicit a celor 4 mari nume actoricesti deja mentionate.
DonaldDuck
pe 22 August 2014 23:30
Un regizor de exceptie a strans un grup de actori de calibru (apropo e poate singurul film in care Fred Astaire nu danseaza) ca sa realizeze un film deosebit. Mai mult decat au comentat cei dinaintea mea nu pot spune
olivia_borsos
pe 05 Iulie 2014 19:56
Am vazut filmul cu multi ani in urma .M-a impresionat profund .In general nu apreciez filmele SF,dar acesta ma urmareste si azi.Mi-as dori un DVD.
Rippa
pe 14 Martie 2014 10:19
Atenţie la acest film care este un semnal de alarmă...
kakapo
pe 10 Februarie 2014 21:21
...un film 'curat' despre sfarsitul omenirii...fara efecte speciale, fara imagine color, fara decoruri desenate pe calculator...unul dintre cele mai bune fime post-apocaliptice vazute, in care regizorul a reusit sa surprinda psihologia oamenilor ramasi in viata, condamnati sa-si grabeasca sfarsitul sau sa-si prelungeasca agonia amagindu-se ca vor mai gasi zone necontaminate inca de norul radioactiv...
cezarika21
pe 30 Octombrie 2013 17:04
Tema sfârşitului vieţii pe Pământ în urma unui război nuclear a fost abordată în mai multe filme din anii '50-'60, în plin Război Rece. Stanley Kubrick a realizat comedia neagră "Dr. Strangelove, Or How I've Learned to Stop Worrying and Love the Bomb" (1963), în care sfârşitul lumii avea loc în urma unui holocaust nuclear declanşat ca urmare a unei greşeli. Tema a fost reluată de Franklin J. Schaffner în "Planet of the Apes" (1967), care prezenta dominarea oamenilor de către primatele superioare, care au preluat conducerea planetei după involuţia oamenilor tot în urma unui război atomic.
"Ultimul ţărm" (1959), realizat de Stanley Kramer, prezintă sfârşitul vieţii ultimilor supravieţuitori ai unui război nuclear. Acţiunea se petrece în 1964, la câteva luni după distrugerea vieţii pe patru continente. Aflată mai departe, Australia a rămas "ultimul ţărm" unde mai trăiesc încă oameni, dar norul radioactiv se îndreaptă încet într-acolo, iar locuitorii Australiei sunt şi ei condamnaţi la moarte. Un semnal Morse neinteligibil, emis din San Diego şi captat întâmplător, face ca în sufletul supravieţuitorilor să mai pâlpâie o mică speranţă că omenirea ar putea supravieţui contaminării radioactive. Trimis acolo, echipajul unui submarin descoperă că semnalul era emis de o sticlă de Coca Cola care era legată de un oblon ce se mişca în vânt şi atingea din când în când un aparat de transmisie. Speranţa a fost zadarnică. La puţin timp, norul radioactiv ajunge şi în Australia, iar oamenii se sting încet, lăsând în urmă străzi pustii. Nu vedem explozii, clădiri distruse sau cadavre, ci numai oameni care sunt nevoiţi să-şi facă bilanţul final al vieţii şi să aştepte resemnaţi moartea inevitabilă. Imaginea oraşului tăcut, cu străzi pustii şi ziare suflate de vânt, mi se pare una dintre cele mai înfricoşătoare imagini văzute într-un film. În ultima secvenţă, accentuată de sunete ascuţite, se vede un banner (adresat probabil spectatorilor) cu avertismentul: "There is still time, brother!"
Filmul excelează în primul rând prin tragismul mesajului, prin atmosfera de resemnare demnă şi tăcută a supravieţuitorilor, prin interpretările sobre ale unor actori ca Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire sau Anthony Perkins şi prin coloana sonoră cu sunete ascuţite. Oamenii acceptă pur şi simplu inevitabilul şi îşi petrec ultimele momente cu cei dragi, murind împreună cu aceştia. Filmul atrage atenţia asupra imposibilităţii de a ţine sub control armele de distrugere în masă şi a pericolului de distrugere a vieţii în totalitatea sa.
cosmin_kedii
pe 10 August 2013 14:53
În primul rând, filmul este foarte bine făcut-o este deja o plăcere în sine. Apoi, îmi place amestecul rar de film science-fiction și film romantic.
pisicuta1
pe 18 Ianuarie 2013 22:23
un film extraordinar ,o capodopera ,l am vazut
cu multi ani in urma si de curind l am revazut!
nelloti
pe 04 Ianuarie 2013 01:14
Ce este de facut atunci cand nu mai e nimic de facut? Un scenariu care nu ti-ai dori sa devina realitate niciodata. Si totusi, poate, amintirile placute te ajuta sa pleci linistit. Dar repede, pana nu se instaleaza panica.
Iulidesprefilme
pe 27 Decembrie 2012 15:27
Atenţie la acest film care este un semnal de alarmă...
mtraianc
pe 12 Octombrie 2012 13:43
doar un cuvint ,, bun ,,....................................................
cosmin742000
pe 10 August 2012 09:27
Un film post-apocaliptic exceent , cu un scenariu magnific , interpretare si regie pe masura .Singurul lucru care i-a lipsit si pe care se bazeaza toate filmele post-apocaliptice de acest fel din ziua de azi (care fie vorba intre noi sunt niste filme de duzina) a fost lipsa panicii in randul populatiei (in sensul ca populatia s-a comportat cum trebuie sa se comporte in astfel de situatii , ceea ce e foarte greu de crezut)
sebybog
pe 22 August 2011 17:50
Prima data l-am vazut acum vreo douazeci si ceva de ani, eram pustan, dar mi-a placut. Apoi, prin 99 am citit cartea . Acum 3 zile am recitit-o, am revazut filmul , dar si pe cel din 2000. Acesta mi-a placut mai mult decat originalul. Poate e de vina timpul, dar primul mi s-a parut prea curat. Dar ramane o capodopera.
zeno.marin
pe 12 Mai 2011 16:58
On The Beach - evident in varianta sa originala din 1959, pentru ca exista si un remake - va ramane unul din filmele mele favorite.
Stanley Kramer ne prezinta un film fantastic care surprinde drama resemnarii in fata sfarsitului inevitabil al omenirii trecute printr-un razboi nuclear.
Speranta de a contacta supravietuitori se sting incet dupa cautari asidue, radiatiile ajungand sa cuprinda in cele din urma ultimul loc necontaminat.
Personajele ultimului grup de supravietuitori isi traiesc clipele finale cu demnitate dramatica, dar lipsita de melodramatism.
Tocmai aceasta sobrietate constituie de fapt cheia catre impactul extrordinar pe care il are acest film asupra spectatorului.
Imaginea prin periscopul submarinului care infatiseaza Manhattan-ul intact insa complet depopulat este memorabila.
Daca veti vedea acest film - repet si insist, varianta sa originala! - veti ramane cu certitudine marcati.
pe 22 Martie 2007 00:22
L-am vazut azi-noapte..
Am plans pana in ultima secunda a filmului..
Foarte emotionant!!
Recomand tuturor sa-l vada,e superb!!
pssst
pe 21 Aprilie 2004 10:26
unul dintre cele mai emotionante filme ale lui Gregory Peck si nu numai, dar in acelasi timp unul dintre cele mai emotionate filme ever.
e greu de comentat asa un film in citeva rinduri, asa ca o sa ma limitez la citeva consideratii... este greu de spus ca e dramatic, pentru ca si tema atacata si maniera actorilor de a-si inlantui propriile trairi cu cele ale personajelor interpretate sunt motive suficiente pentru a promova filmul asta si generatiilor tinere, care sunt sufocate de filme de duzina, cu efecte speciale care tin loc de scenariu de K^2t si care ametesc spectatorul.
nu pretind ca datorita unor filme ca asta al 3lea razboi mondial a fost evitat. nu! el s-a si terminat! el a fost Razboiul Rece (de fapt, doar crusta a fost rece, ca in interior era sa dea in fiert). dar poate ca in subconstientul colectiv au intrat treptat consideratii care au avut ca punct de pornire mijloace de exprimare artistica precum acest film si.... dar bine ca e doar un film, nu?
dar este doar un film? poate cineva sa spuna ca un film cu GP si AG este DOAR un film? nu. de ce? pentru ca acesti doi Actori fac ceva mai mult decit sa joace. dau viata personajelor. GP nu cred ca mai are nevoie de prezentare, dar simt nevoia sa amintesc un titlu de referinta pentru AG: noaptea iguanei, dat de multe ori chiar si la TV.
toate astea si multe altele mi le-am reamintit odata cu progamarea remake-ului, acela cu Armand Assante si Rachel Ward, dar si cu Brian Brown.
Nu numai scenariul si regia valorosului Stanley Kramer, dar mai ales interpretarile actoricesti deosebit de bune in principal a celebrului si foarte valorosului actor american Gregory Peck in rolul capitanului de marina Dwight Lionel Towers, cat si a frumoasei, deosebit de atractivei si in acelasi timp valoroasei si celebrei actrite Ava Gardner in rolul Moirei Davidson, contribuiesc laolalta si in mod decisiv la realizarea unui film in plus foarte emotionant in special spre partea sa finala, de aprox. nota 7,8, practic de 8 stele, consider eu si deci foarte bun. Merita mentionate deasemenea ca si de buna calitate evidenta, si interpretarile in special a pe atunci tanarului si talentatului, viitor mare actor Anthony Perkins, dar si a cunoscut-celebrului mare dansator in special de step, dar si actor Fred Astaire.
Subliniez inca o data latura psihologica deosebit de importanta si foarte bine realizata interpretativ in acest film, a personajelor mai sus amintite si implicit a celor 4 mari nume actoricesti deja mentionate.
"Ultimul ţărm" (1959), realizat de Stanley Kramer, prezintă sfârşitul vieţii ultimilor supravieţuitori ai unui război nuclear. Acţiunea se petrece în 1964, la câteva luni după distrugerea vieţii pe patru continente. Aflată mai departe, Australia a rămas "ultimul ţărm" unde mai trăiesc încă oameni, dar norul radioactiv se îndreaptă încet într-acolo, iar locuitorii Australiei sunt şi ei condamnaţi la moarte. Un semnal Morse neinteligibil, emis din San Diego şi captat întâmplător, face ca în sufletul supravieţuitorilor să mai pâlpâie o mică speranţă că omenirea ar putea supravieţui contaminării radioactive. Trimis acolo, echipajul unui submarin descoperă că semnalul era emis de o sticlă de Coca Cola care era legată de un oblon ce se mişca în vânt şi atingea din când în când un aparat de transmisie. Speranţa a fost zadarnică. La puţin timp, norul radioactiv ajunge şi în Australia, iar oamenii se sting încet, lăsând în urmă străzi pustii. Nu vedem explozii, clădiri distruse sau cadavre, ci numai oameni care sunt nevoiţi să-şi facă bilanţul final al vieţii şi să aştepte resemnaţi moartea inevitabilă. Imaginea oraşului tăcut, cu străzi pustii şi ziare suflate de vânt, mi se pare una dintre cele mai înfricoşătoare imagini văzute într-un film. În ultima secvenţă, accentuată de sunete ascuţite, se vede un banner (adresat probabil spectatorilor) cu avertismentul: "There is still time, brother!"
Filmul excelează în primul rând prin tragismul mesajului, prin atmosfera de resemnare demnă şi tăcută a supravieţuitorilor, prin interpretările sobre ale unor actori ca Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire sau Anthony Perkins şi prin coloana sonoră cu sunete ascuţite. Oamenii acceptă pur şi simplu inevitabilul şi îşi petrec ultimele momente cu cei dragi, murind împreună cu aceştia. Filmul atrage atenţia asupra imposibilităţii de a ţine sub control armele de distrugere în masă şi a pericolului de distrugere a vieţii în totalitatea sa.
cu multi ani in urma si de curind l am revazut!
Stanley Kramer ne prezinta un film fantastic care surprinde drama resemnarii in fata sfarsitului inevitabil al omenirii trecute printr-un razboi nuclear.
Speranta de a contacta supravietuitori se sting incet dupa cautari asidue, radiatiile ajungand sa cuprinda in cele din urma ultimul loc necontaminat.
Personajele ultimului grup de supravietuitori isi traiesc clipele finale cu demnitate dramatica, dar lipsita de melodramatism.
Tocmai aceasta sobrietate constituie de fapt cheia catre impactul extrordinar pe care il are acest film asupra spectatorului.
Imaginea prin periscopul submarinului care infatiseaza Manhattan-ul intact insa complet depopulat este memorabila.
Daca veti vedea acest film - repet si insist, varianta sa originala! - veti ramane cu certitudine marcati.
Am plans pana in ultima secunda a filmului..
Foarte emotionant!!
Recomand tuturor sa-l vada,e superb!!
e greu de comentat asa un film in citeva rinduri, asa ca o sa ma limitez la citeva consideratii... este greu de spus ca e dramatic, pentru ca si tema atacata si maniera actorilor de a-si inlantui propriile trairi cu cele ale personajelor interpretate sunt motive suficiente pentru a promova filmul asta si generatiilor tinere, care sunt sufocate de filme de duzina, cu efecte speciale care tin loc de scenariu de K^2t si care ametesc spectatorul.
nu pretind ca datorita unor filme ca asta al 3lea razboi mondial a fost evitat. nu! el s-a si terminat! el a fost Razboiul Rece (de fapt, doar crusta a fost rece, ca in interior era sa dea in fiert). dar poate ca in subconstientul colectiv au intrat treptat consideratii care au avut ca punct de pornire mijloace de exprimare artistica precum acest film si.... dar bine ca e doar un film, nu?
dar este doar un film? poate cineva sa spuna ca un film cu GP si AG este DOAR un film? nu. de ce? pentru ca acesti doi Actori fac ceva mai mult decit sa joace. dau viata personajelor. GP nu cred ca mai are nevoie de prezentare, dar simt nevoia sa amintesc un titlu de referinta pentru AG: noaptea iguanei, dat de multe ori chiar si la TV.
toate astea si multe altele mi le-am reamintit odata cu progamarea remake-ului, acela cu Armand Assante si Rachel Ward, dar si cu Brian Brown.
despre el, la locul potrivit.