De acum, de fiecare data cand voi vedea un aspirator, imi voi aminti de personajul principal feminin, cum tragea aspiratorul dupa ea, pe strada.
Mi-a placut felul cum s-au apropiat cei doi, natural, prin pasiunea comuna, muzica.
Melodiile cantate in film sunt superbe.
Sentimentele care se infiripa intre personajele principale sunt etalate prin gesturi, nu prin cuvinte (singura exceptie ar fi declaratia de dragoste pe care ea i-o face lui in ceha, dar el nu intelege si nici ea nu ii traduce) :
- Sustinerea ei neconditionata si increderea pe care o are in talentul lui, lucruri pe care le afiseaza in fata tuturor, reusind sa convinga si alte persoane sa-i acorde o sansa pentru a inregistra piesele si obtinand si un discount considerabil din partea managerului studioului de inregistrare
- Secventa cand ea se duce in toiul noptii in pijamale si in papucii de casa la magazinul care nu era tocmai aproape, doar pentru a cumpara baterii pentru CD-player, pentru a putea continua sa asculte melodia pe care a compus-o el si pentru a-i scrie versurile, melodia pe care o fredoneaza la intoarcerea de la magazin.
- Secventa cand el o asteapta sa vina, desi ea nu mai apare, in ciuda faptului ca ii promisese ca va veni, urmata de cadoul pe care i-l face stiind ca se va bucura foarte mult, pentru ca ea ii spusese ca mereu si-a dorit un pian. In loc sa fie suparat ca ea nu a venit, ii face o surpriza foarte placuta, oferindu-i ceva la care pana atunci doar a visat.
Finalul filmului e deschis, autobuzul care vine sugereaza ca el se intoarce, sau poate e doar dorinta ei, atunci cand se uita pe geam, in timp ce canta la pian - pianul pe care el i l-a daruit ca pe o surpriza din partea lui, din economiile lui, dupa ce a plecat.
Per total, e un film pe care il incadrez in categoria filmelor mele preferate, un film care imi da o stare de bine, prin simplitatea actiunii si prin interactiunea celor doua personaje principale, prin libertatea pe care si-o acorda unul altuia si incurajarea reciproca.
Nimic fortat, totul e natural, cumpatat, frumos.
xerses
pe 02 Ianuarie 2017 21:46
Un film " corect" care te invalui cu o muzica si cu o poveste suava despre suflete curate, talentate....
elmedico
pe 14 Februarie 2016 18:46
O poveste interesanta, simplitate si parca ceva rupt din viata reala !
alex_il_fenomeno
pe 23 Martie 2012 15:52
un film musical de exceptie , care a avut si o poveste dramatica ce ti-a captat atentia la maximum . nu credeam ca va fi atat de reusit initial , insa poate fi gustat de oricine , nu doar de fanii muzicii de chitara , intrucat in spatele versurilor se ascund atat de multe sentimente de dragoste , de frustrare , furie si alte si alte asemeni . iar protagonistul , Glen Hansard , solistul si fondatorul trupei The Frame , a aratat aici cat de multe poate sa ne prezinte atat cu muzica , dar si cu filmul ! clar , un film de vazut !
aripidezapada
pe 06 Iulie 2010 16:03
simpatic, dar cam gol. Poate tocmai prin asta a vrut sa impresioneze, prin faptul ca.. nu se vrea a impresiona pe oricine. De-aia unora le va placea f mult, iar celor mai multi, f putin. Totusi, imi plac filmele mai "pline".
Ammelie
pe 16 Iunie 2010 17:41
'Once' e pentru mine definitia cuvantului emotionant. Un film parca prea usor incadrat la 'dragoste', asta in sensul clasic-comercial. Pentru ca e un film in care dragostea nu e etala, ci ascunsa, nu e strigata, ci soptita, nu e stralucitoare si 'in your face', ci e adanca, simpla, naturala si atotcuprinzatoare. Ii simti prezenta, inevitabil. In cadre, in unghiuri de filmare, in melodii sau in taceri. Coloana sonora este de exceptie! 8/10 pentru film.
silv_xd_tweety
pe 11 Iunie 2010 17:30
"Un film care merită să îl vezi de mai multe ori" (Peter Travers, Rolling Stone)
copila_satanista
pe 18 Februarie 2010 10:22
clar de nota zece... a fost tare pe gustul meu... si sa nu mai zic ca e facut in irlanda :X
covegreen
pe 26 Decembrie 2009 17:57
merita vazut macar pentru soundtrack (absolut minunat)
miere
pe 25 Noiembrie 2009 14:45
de acord cu tine monica dar se putea putin mai putin cantec, de regula plictiseste spectatorii neobisnuiti
Monica_Mihai
pe 01 Septembrie 2009 09:14
Foarte firesc, fara exagerarile cu care suntem obisnuiti la filmele americane, fara inflorituri si scene plictisitoare, dulcegarii s altele asemenea. Actorii se completeaza si se sustin reciproc in fiecare moment....mi-a placut mult! Ca sa nu mai zic de coloana sonora care e foarte faina! Recomand!
Mi-a placut felul cum s-au apropiat cei doi, natural, prin pasiunea comuna, muzica.
Melodiile cantate in film sunt superbe.
Sentimentele care se infiripa intre personajele principale sunt etalate prin gesturi, nu prin cuvinte (singura exceptie ar fi declaratia de dragoste pe care ea i-o face lui in ceha, dar el nu intelege si nici ea nu ii traduce) :
- Sustinerea ei neconditionata si increderea pe care o are in talentul lui, lucruri pe care le afiseaza in fata tuturor, reusind sa convinga si alte persoane sa-i acorde o sansa pentru a inregistra piesele si obtinand si un discount considerabil din partea managerului studioului de inregistrare
- Secventa cand ea se duce in toiul noptii in pijamale si in papucii de casa la magazinul care nu era tocmai aproape, doar pentru a cumpara baterii pentru CD-player, pentru a putea continua sa asculte melodia pe care a compus-o el si pentru a-i scrie versurile, melodia pe care o fredoneaza la intoarcerea de la magazin.
- Secventa cand el o asteapta sa vina, desi ea nu mai apare, in ciuda faptului ca ii promisese ca va veni, urmata de cadoul pe care i-l face stiind ca se va bucura foarte mult, pentru ca ea ii spusese ca mereu si-a dorit un pian. In loc sa fie suparat ca ea nu a venit, ii face o surpriza foarte placuta, oferindu-i ceva la care pana atunci doar a visat.
Finalul filmului e deschis, autobuzul care vine sugereaza ca el se intoarce, sau poate e doar dorinta ei, atunci cand se uita pe geam, in timp ce canta la pian - pianul pe care el i l-a daruit ca pe o surpriza din partea lui, din economiile lui, dupa ce a plecat.
Per total, e un film pe care il incadrez in categoria filmelor mele preferate, un film care imi da o stare de bine, prin simplitatea actiunii si prin interactiunea celor doua personaje principale, prin libertatea pe care si-o acorda unul altuia si incurajarea reciproca.
Nimic fortat, totul e natural, cumpatat, frumos.