One Battle After Another (2025)

Foarte bun filmul,nota de pe IMDB este corectă,Leo și Sean joacă foarte bine,sigur vor fi nominalizați la Oscar,la fel și filmul;iar cei care spun că este un film prost sunt persoane care au văzut 3 filme în viața lor(și alea probabil cu Van Damme sau Steven Seagal)

Inca un film pe lista mea cu filme proaste in care joaca actori buni. Aici, insa, este si un asterisc: filme proaste cu actori si regizori buni.
Am citit parerea criticului despre acest film. Nu rezonez mai deloc cu ea, dar o respect. Totusi, in ultimul paragraf al recenziei – un fel de corolar, afirmatia ca acest film este o “veritabila capodopera” e prea mult. Mult prea mult.
Da, Paul Thomas Anderson a regizat, la doar 27 de ani, extraordinarul ‘Boogie Nights’. ‘There Will Be Blood’, zece ani mai tarziu, un film foarte bun. ‘Magnolia’… desi super laudat, pentru mine e un ‘nu, multumesc’. Cu toate acestea, este incontestabil faptul ca Anderson este un regizor de calibru.
Din pacate, acest film nu il ajuta mai deloc. Decat poate in bula woke-blm californiana in care se vor decide premiantii oscarurilor.

Pierdere de timp. Nu înțeleg de unde nota atâta de mare?!

Sunteți pregătiți pentru unul dintre cele mai nominalizate și premiate filme din istoria Oscarurilor? Nu? Să fiți. Va face istorie filmul ăsta. Paradoxul: nu merita nici măcar 2 nominalizări. Dar va lua minim 5 Oscaruri: actor principal, secundar, regie, adaptare, cel mai bun film etc. Descrierea narațiunii e simplă, pentru orice copil care a mai urmărit Tom și Jerry până acum: doi se aleargă pentru... nimic. Totul într-un film haotic cum nu se mai fac, cu găuri de scenariu în avalanșă, condus de personaje fără motivații logice sau coerente. De la un perfectionism imaculat în filmele anterioare, Anderson propune acum o călătorie care ne duce peste tot și nicăieri — pe un fundal sonor în ritmuri de pian.

DiCaprio interpretează un drogat iresponsabil care zace — 16 ani de zile — într-o bojdeucă (în pat, fumând de zor), fără să știm cum a făcut bani să-și întrețină fiica și să rămână nevăzut. De ce ar trebui să ne reprezinte un asemenea personaj respingător și inutil? Nu știm, dar pare că majoritatea l-a agreat. Ei bine, el — împreună cu haita lui de huligani anarhiști — sunt urmăriți de un clovn fascist (colonelul Lockjaw, un odios animat interpretat de Sean Penn) care reprezintă ideologia de dreapta și pe Trump (al treilea film pe anul ăsta în care mutra senilului Trump e indirect recompusă și luată în râs). De ce, va întrebați, există această amenințare constantă pentru fugari? Ei bine, nu știu răspunsul. Ei sunt imigranți, dar nu orice imigranți: ei sunt activisti-anarhisti; ei nu-s comozi cu existența lor în țară, nu, căci vor să-și distrugă acoperirea și să se facă vizibili constant, dând sens existenței (lungite) acestui film fără sens.

Colonelul Lockjaw e un villain din desene animate, cu o soartă la fel de ridicolă. Pe lângă că 16 ani de zile are aceeași frizură și nu îmbătrânește deloc (deși arată ca un nanogenar de la azil), ba chiar are o energie de adolescent, el e aici doar cu un scop: să interpreteze o idee, o caracteristică a unui om rău: ridicolul caricatural. El nu e un villain realist și amenințător, nu, el reprezintă opinia lui Paul Thomas Anderson despre un asemenea tipar. Surpriză: viață reală îți oferă aceste personaje în forma lor brutală, nu caricaturală. PTA vrea să-și bată joc de principiile lor rasiste, dar le anulează duritatea le care o au în realitate. Un minus puternic. Vrând să-i ridiculizeze, el nu face decât să-i ierte pentru faptele brutale din realitatea contemporană a noastră. Făcându-i să arate ridicol pe ecran, el arată că îi tolerează și nu-i consideră periculoși.

Acest film nu e decât unul care descrie o luptă între aceleași categorii detestabile de oameni: ideologiile stângiste și de dreapta extremiste. Huligani care își aruncă pietre în cap unii altora, iar eu, ca spectator detașat, trebuie să apreciez arta și să decid să aleg o parte. Uite că nu m-au nimerit. Spoiler: ce se întâmplă la final, după ce „binele” învinge? Binele, în forma lui mai proaspătă (o revelație și un plus al filmului: Chase Infiniti), decide să iasă iar din ascunzătoare și să se manifeste cu aceeași furie inconștiență, vrând să ne dea sensul metaforic al libertății pentru care trebuie să lupți într-o țară totalitară. Și să ducă mai departe moștenirea mamei războinice. Încă un spoiler: nu asta consider eu măreție cinematografică.

Apreciat mai mult pentru potrivirea accidentală cu contextul real din America, filmul nu excelează prea des în cele aproape 3 ore — în afara de ultimă jumătate excelentă de film: acea cursa de urmărire cu senzație de vertij pentru personaje și spectatori. Dar atât, restul de două ore fiind o alergare pe-un cadru rotativ, o cursă a hamsterului. Știind că Paul Thomas Anderson e regizorul, un ahtiat al perfecționismului cinematografic, rezultatul e inferior capacității sale. Și dacă apreciezi mai mult o pictură cu cadru de iarnă în timp ce afară ninge, problema e la tine. Nu înseamnă că pictura trebuie să primească puncte de apreciere automate doar pentru fericirea contextuală în care te găsești tu în acel moment — în care se găsește America la data lansării filmului, o potrivire care a alimentat revolta cetățenilor la adresa regimului Trumpist și i-a unit într-o apreciere vulcanică a mesajului subțire din film: fascismul e la putere și trebuie oprit doar prin revoltă și distrugere. America e un haos, dar nu înseamnă că un film care se potrivește tematic cu realitatea țării devine de zece ori mai bun doar din acest motiv: din simpla coincidență norocoasă. Da, e adaptat după o carte de acum 30 de ani, dar tot nu se justifică excesul de acolade.

Asta nu însemnă decât o prostie, un derapaj conștient al principiilor doar pentru că tu susții o cauză și simți că cineva — la nivel artistic — vorbește pentru tine. Iar tu, prin faptul că ești vocal cu laudele asupra artei absorbite, încerci să-ți expui tabăra cu mândrie și s-o faci — prin tine — mai vizibilă; să-ți spui punctul de vedere prin asocierea cu un mesaj pe care un artist l-a eliberat lumii. Făcând asta, mulți devin subiectivi și uita intenționat să mai devină critici cu tabloul din față. Asta fac criticii care au îmbăiat filmul ăsta în aur — asta în timp ce era lansat când Trump și gloata lui de măgari dădeau semnalele unei încordări autoritare prin diverse metode subtile și amenințătoare. Furia cetățenilor a transformat acest film cu mesaj direct într-o armă de descărcare a frustrărilor contemporane în care ei trăiesc. Pentru mine, trăind pe alt continent și încă având falsa senzație de libertate, mesajul — doar atât — nu mă atinge și nici nu are magnitudinea care să mă facă să fiu vrăjit de adevărul care mi se vorbește, uitând de minusurile clare de pe pânză.

Am renunțat să mă uit la știri pentru că informațiile negative mă afectează emoțional. Și ce credeți că e filmul ăsta? Un TV cu canale de știri americane pe care regizorul le schimbă între ele timp de aproape trei ore. O poveste de carton care promovează violența extremelor și nu oferă o soluție pentru haosul pe care îl reprezintă. Cu personaje de carton și o acțiune care nu duce nicăieri, „One Battle after Another” e un eșec de proporții și-o pledoarie pentru anarhie. Paul Thomas Anderson are o singura prioritate: să stârnească și mai mult și să divizeze o America care arde, știind să apese subtil pedala extremistă.

Obiectivitatea mea vine din faptul că nu-s de acolo și nu împart o extremă. Bine, asta e cazul în general, pentru că am adoptat o nouă filosofie: cea a indiferentului cronic — let them fight. Eu îmi voi conduce liniștit existența spre nimicul mare de după. Îmi pasă, și poate așa am fost mereu, de măcinările interioare și de strigătele disperării din dialogul fiecăruia cu sine. Nu de revolte, revoluționari, activiști, anarhiști, gălăgioși, războinici, extremiști, salvatori etc. Fuck them. Știu ce e viața și nimicul ei nu mă îndeamnă la manifestări de huligani. Viața merită trăită cu mâinile sub cap, stand nemișcat și simțind cum trece timpul prin tine până te usucă si-ti rămâne doar scheletul. Pentru că aia e forma finală pe care o vei avea. Singura revoltă trebuie sa fie cu scheletul tău și împotriva victoriei sale previzibile. Războiul cu alți oameni pentru principii morale (care nu există) și o presupusă libertate (închipuită)? Not my thing. Eu o să-mi savurez timpul observând furnicile care se dau cap în cap pentru mușuroaie.

(Apropo, l-am văzut acum o săptămână și mai țin minte doar scena spectaculoasă a urmăririi de la final. Din aproape 3 ore de film.)

Se pare că s-a deschis sezonul de vânătoare la Oscar-uri.Altfel nu îmi explic atâtea nume mari într-un film haotic,fără noimă.Mult prea lung(plictisitor uneori),scene brutale și dezgustătoare,replici de manipulanți in depozit.Doamna de culoare nu cred că a aprins prea multe inimi după cum arată și fiind de un rasism de-a dreptul cretin nu este pe placul nimănui.Sean Penn e ok(chiar dacă,uneori,expresia sa facială te bagă în sperieți),Leonardo di Caprio e și el pe acolo(mi s-a părut că zbiară cam mult).Anderson a scris scenariul și a regizat în stil propriu visând la o statuetă pe noptieră.Viața este foarte complexă dar aici s-a mers cam prea departe.Filmul ăsta este(părerea mea)în goana disperată după premii, mizând pe șocul indus spectatorului și criticilor de film.Nu mi-a plăcut și nu vreau să îl revăd.

Nu ma mira ca câțiva amețiți care nu fac diferența între postări cu morcovi cât casa și realitate își dau cu părerea despre un film senzațional. Ca întodeauna, pe imdb filmele au note mari, pe cinemagia mici, pe imdb mici, pe cinemagia mari.

BLM. Pentru ca viata lor conteaza. De acord insa nu numai ea e cea care conteaza. S-a ajuns prea departe, s-a ajuns sa se ingenuncheze si alte momente lipsite de demnitate, de umanitate. Pentru ca la Hollywood azi nu se mai poate fara ei. Si ei sunt personaje pozitive chiar daca fac prostii, poate chiar blestematii, toate sunt insa in regula daca sunt facute in numele revolutiei. De partea cealalta ne-am obisnuit deja ca albii ( enfin, caucazienii) sa fie prezentati, prin opozitie, ca niste ticalosi de cea mai joasa speta. Cu arma in mana gata in orice moment sa le verse pretiosul sange. In cazul de fata avem si o exceptie notabila dar asta e, trebuie sa dam senzatia ca suntem obiectivi. Paul Thomas Anderson e in cautare de premii majore si n-am dubii ca le va obtine. E deja pe drumul cel bun: filmele sale precedente au avut fiecare nominalizari la Globurile de aur dar nici unul n-a sarit de patru. Filmul de fata are noua. Nota 2 pentru ideologie.

In schimb Paul Thomas Anderson e un meserias, ba chiar un mare meserias, a se vedea ,,There will be blood,, si nu numai. Spectacolul e total, vreme de doua ore si jumatate nu m-a plictisit nici o clipa. Thriller-ul functioneaza impecabil chiar daca la un moment dat iti dai seama incotro se indreapta. Si bineinteles ca si-a ales pe spranceana si actorii. Leo e navalnic, exploziv, imprevizibil precum in marile filme marca Scorsese. Benicio e secundar dar iti ramane pe retina, confera echilibru, e tacut, vorbeste doar cand trebuie insa atunci cand o face replica are greutate si substanta. Insa cel care ,,fura,, pur si simplu peisajul e Sean. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut asa intens si magnetic vreodata. Fantastic psihopatul pe care ni-l aduce in fata ochilor. Daca tot e sa umpleti filmul acesta de premii dati-i-le in primul rand lui Sean, ar merita din plin. Nota 10 pentru executie.

In final i-a iesit media. Ar fi putut fi mult mai mult, ramane ,,doar,, un film de propaganda trepidant,spectaculos, foarte bine executat. Sa vina Oscarurile !

Un film facut special pentru americanii cu 2 neuroni, nu este pentru europeni.

Un film care te lasa intepemit in fotoliu.Ce joc actoricesc excelent si ce regie buna!

Deși amuzant e totuși prea lung spre plictisitor .

Nu e profund, nu e tema de gandire, e pur si simplu prost si atat!

Adineauri l-am văzut..și pot spune că am rămas dezamăgit! Are multe minusuri că nici nu știu cu ce să încep! Pe lângă faptul că are o durată exagerat de mare (la modul abordării acțiunii, durata e una exagerată), îl mai bagă în scenă și pe Sean Penn. Un actor mai antipatic ca el, rar mai vezi! DiCaprio, în schimb, a avut un rol ceva mai lejer, chiar dacă nici el nu a fost la mare înălțime. Scene mult prea lungi, încât nu văd logica, prea întins subiectul..Pe scurt, chiar dacă filmul nu plictisește, e unul dezamăgitor!

Unul dintre cele mai proaste filme din istoria cinematografiei
Ce daca este cu Leonardo si Sean Penn?
Fara introducere cuprins sau sfîrșit!
A pornit de la revolutie s-a ajuns la ovulatie si am terminat cu droguri
Prost , execrabil de prost !

Deci, am zis sa incerc sa il vad dupa ce am vazut ce nota are pe IMDB. In general la filme cu note peste 8 ma uit mai ales daca joaca si ceva actori conscrati in film. In prima jumate de ora ai impresia ca te uiti la un documentar despre antifa dupa totul devine plictisitor desi e un film de actiune si crime. Sean e singurul prin film care a mai pus putin suflet in rolul lui. Nu a lipsit si lectia de cum sa ne adresam persoanelor cu probleme la bibilica. Cum are filmul asta nota peste 8 pe IMDB nu imi pot explica.

Văd că săriți ca arși când vedeți comentarii negative! Vi s-a promis ceva din încasări? Eu l-am oprit după 10 min de vizionare! Dacă o avea vreo valoare, poate pentru voi, ăștia criticii vieții, pentru noi, publicul ce vine la FILM să vadă un FILM, e zero barat! În afară de urâta aia care-i întărește pe toți la morcov, ce mai e de văzut? BIG DISLIKE

Parca Sean Penn a fost personajul principal din acest film . Sau chiar el a fost?

Un film interesant cu Sean Penn într-un rol remarcabil.

După o absență de câțiva ani, Paul Thomas Anderson revine cu One Battle After Another, un film care confirmă din nou ambiția și forța sa vizuală. Departe de convențiile Hollywood-ului, Anderson construiește o poveste despre luptă, nu neapărat între oameni, ci între convingeri, vină și nevoia de a găsi sens într-o lume fragmentată.

Filmul se mișcă între politică și introspecție, între haosul străzii și liniștea sufocantă a interiorului. Anderson filmează cu energie, dar și cu răbdare, lăsând spațiu pentru respirație și pentru tăcere. Fiecare cadru pare o fotografie a unei Americi aflate în derivă, unde idealurile și realitatea se privesc suspicios.

Leonardo DiCaprio aduce un personaj matur, obosit și vulnerabil, în timp ce Sean Penn semnează una dintre cele mai puternice prezențe antagonice din ultimii ani. Alături de ei, distribuția secundară contribuie la un tablou dens, plin de tensiune morală și ambiguitate.

One Battle After Another nu este un film ușor, dar este profund. Anderson explorează vinovăția, moștenirea și polarizarea fără să ofere soluții, ci doar o oglindă în care fiecare privitor se poate recunoaște. Un film despre bătăliile lumii moderne — și, mai ales, despre cele care se duc în interior.

Daca ești familiarizat cu stilul de a regiza al lui Paul Thomas Anderson sigur îți va placea acest film.Dupa mine e acolo sus in top pe locul 2 după There will be blood.Filmul deși are un subiect crâncen nu e un storcător de lacrimi,actorii se achita cu brio de sarcini DiCaprio joaca in nota lui obișnuită iar Sean Penn e peste toți sigur va fi luat în considerare la premiile academiei de film.P.T.Anderson face un film dur montat și editat alert cu cadre superbe nu am simțit cele aproape 3 ore in sala de cinema.

Paul Thomas Anderson este în căutarea stautetei Oscar. Sîntem în fața unui film făcut pe comandă pentru a sparge gheața cu sclipici a Academiei Americane de Film. S-ar putea ca de data aceasta să aibă cîștig de cauză. Pentru asta avem în distribuție trei actori care au deja statuetele bine ascunse în propriile pivnițe. DiCaprio, Del Toro și Penn. Numele celui din urmă strică muzicalitatea a ceea ce putea fi o prezentare armonioasă a numelor de familie.

Inspirat de romanul „Vineland” scris Thomas Pynchon, un amestec trufaș, sfidător și nevrotic unde găsim mai mult balast decît într-un șantier de construcții. Pynchon nu se numără printre scriitorii contemporani pe care să-I citesc cu plăcere. În carte totul se mișcă în spirale care cuprind din ce în ce mai multe personaje cărora le dedică cîteva pagini înainte de a trece la următorul. Din păcate, aceeași greșeală o repetă și Anderson, făcînd filmul prea absurd pentru a fi luat în serios și prea serios și pretențios pentru a fi amuzant. Narațiunea confuză ne aruncă dintr-un punct în altul, rareori încetinind pentru a lăsa lucrurile să se dezvolte organic. Am avut impresia că scenariul a fost scris de patru oameni, fiecare dorind să ducă povestea într-o direcție diferită: acțiune, thriller, dramă, comedie neagră.

Un film dezordonat în care nici măcar actorii nu sînt folosiți la potențialul maxim. Îl vedem pe DiCaprio interpretînd un personaj interesant, cu potential pentru dezvoltarea unor nuanțe, doar pentru a-și petrece restul timpului alergînd și zbierînd. Del Toro este doar o extensie a poveștii haotice a lui DiCaprio, iar Sean Penn nu este altceva decît o caricatură ridicolă și monotonă. Dialogul contribuie și el la impresia generală proastă, la gustul amar pe care mi l-a lăsat întreaga vizionare. Nimic cu adevărat memorabil. Slăbiciunea produsului se mai datorează și schimbării cadrului temporal din anii '60-'80 în epoca actuală. Glumele sînt de autobază, absolut jenante, de parcă au fost scrise de stendăp comidiăni. Totul este ieftin și previzibil. Chiar dacă lăsăm umorul la o parte, ceea ce lipsește cel mai mult este conținutul. Nu vedem niciun fel de profunzime a personajelor și a relațiilor dintre ele sau care sînt motivele pentru care i-au anumite decizii. Totul rămîne la un nivel superficial, lucru surprinzător pentru un film semnat de Paul Thomas Anderson. Producțiile lui au avut mereu un miez bogat: un personaj memorabil, o perioadă istorică, un concept sau o combinație plăcută între toate trei. Aici, acel nucleu nu mai iese la suprafață. Pînă și coloana sonoră este repetitivă, transformînd acțiunea într-un basm cu sclipici.

Sînt foarte multe scene pline de vorbe goale, scene inutile care ajung și pînă la un sfert de oră, fără a face intriga mai interesantă. Niciunul dintre personaje nu reprezintă nimic, nu exprimă nimic și nu are vreun scop. Ele există doar pentru a comite acte generice de violență politică, fără nicio explicație. Filmul vrea să fie modern și ușor de urmărit, ignorînd sacrificiile, traumele și structurile de putere intimidante pe care ilegaliștii și activiștii trebuie să le îndure, iar fundalul reprezentat de granița dintre SUA și Mexic pare oportun, dar de fapt nu are vreo legătură cu desfașurarea acțiunii.

Ne sînt prezentate multe ciudățenii și excentricități. Vedem multe bizarerii complet aleatorii. Este o încercare disperată a regizorului de a fi memorabil cu orice preț. Totul pentru a-și pune și el primul Oscar în vitrină.

#metoo si "negresa extrem de rasista si violenta". Cam atat s-a inteles dintr-un film. Ce sa facem daca unii au creierul murat de propaganda Maga.Nu maimergeti,fratilor, lafilm. Avanpremiera, zici? Pariez ca nici n-ai dat bani pebilet. Au irosit o invitatie pe tine, cand se puteabucura de film un cinefil adevarat.

L-am văzut ineseara, în avanpremieră..extrem de prost,rar vezi așa mizerie de film..nu credeam că un film cu DiCaprio poate fi atât de prost..
E la nivelul unui film mediocru cu Clint Eastwood sau Jean Claudel Van Damme..
Autorii joacă execrabil, muzică te termină psihic, nu este vreo scena care să aibă impact sau care sa tina mai mult de 2 minute..acum câțiva ani ar fi luat toate zmeurile de aur..
Dar acum pt că ai o negresa protagonista extrem de rasistă și violenta,e considerat film bun.
Probaganda me too ca de obicei, Leo săracul e transformat în femeie aici..are și replici de casnică chiar..rar l-am văzut atât de neinteresant..Sean Penn e decent, si gurul care reușește să iasă bine de aici..
Nu voi mai vedea vreodată vreun film de la un regizor atât de promițător și talentat cândva.. Hollywood e mort și vă spun, vă va strica ziua mizeria asta.