O comedie simpatica de pe vremuri departe de alte comedii valoroase ale lui Billy Wilder.
cezarika21
pe 08 Aprilie 2017 19:45
Inspirat dintr-o piesă de teatru, filmul ”One, Two, Three” are aspectul tipic al unei piese de teatru: spații restrânse, un număr mic de scene, acțiune rapidă, replici numeroase, numeroase momente umoristice. Derularea alertă a acțiunii (care explică titlul filmului) întrece însă orice imaginație, făcându-ne să ne întrebăm dacă Billy Wilder nu a urmărit cumva să facă un experiment cinematografic care să testeze rezistența publicului la efort. Mărturisesc că, deși am fost amuzat de numeroase ori pe parcursul vizionării, nu am reușit să trec acest test cu adevărat obositor.
Filmul a fost realizat în timpul Războiului Rece și are subiectul împrumutat parțial din ”Ninotchka” (1939), prezentând în esență modul în care un sistem care funcționează eficient poate transforma în numai trei ore un comunist convins într-un capitalist la fel de convins. Billy Wilder își bombardează spectatorii cu umor acid atât anticapitalist, cât mai ales anticomunist, dovedind că și-a însușit lecțiile cu privire la folosirea entertainment-ului ca vehicul al manipulării. Iar propaganda anticomunistă prinde neașteptat de bine din moment ce glumele sunt inteligente și plasate la momentul oportun, năruind iluzia unui viitor luminos într-o societate socialistă în care oamenii nu votează, liderii politici se sapă unii pe alții (precum Stalin pe Troțki sau Hrușciov pe Malenkov), trenurile de ora 7 pleacă la 8,15, iar apartamentele puse la dispoziție de stat se află la distanțe mici de baia comună.
Ceea ce reiese din această farsă manipulatoare politic este ideea că, în ciuda faptului că ambele sisteme politice au serioase deficiențe, capitalismul este singurul sistem care funcționează eficient. Atât de eficient încât toată lumea câștigă ceva, chiar și cei care pierd.
Scenariul inteligent căptușit cu umor de bună calitate, precum și interpretarea plină de energie a lui James Cagney, secondat convingător de talentatul Horst Buchholz, sunt puncte forte ale unui film deosebit de plăcut, deși epuizant pe plan mental. Nota mea: 7,5.
balta67verde
pe 09 Ianuarie 2017 18:34
O comedie excelenta, tipica Billy Wilder, care incerca sa mai incalzeasca razboiul rece (pe atunci glacial). Lupta dintre comunism si capitalism, varianta comica. O varianta excelenta.
alali
pe 17 Octombrie 2016 03:14
One, Two, Three (1961) este filmul ce trateaza comedia de pe pozitia de forta a capitalistului care detine puterea, pargiile si cel mai important, mult ravnita marfa. Din dorinta de a satiriza ambele doctrine, filmul se inclina periculos de mult doar spre o latura anume, cea a Berlinului de est, ramas sub tutela partidului comunist. Toate gag-urile bune, toate replicile pline de inteles, inteligente si cu umor sunt situate de aceasta parte a Portii Brandenburg, in R.D.G.. Un "trebuie sa plecam pentru ca trenul spre Moscova de 7 pleaca fix la 8 si 15 minute" sau "in Rusia nu se poate intampla sa se voteze gresit pentru ca rusii nu voteaza, nu pentru ca nu gresesc" sunt doar doua dintre exemplele ce in timpul proiectiei filmului, asigura atat crearea atmosferei de buna-dispozitie cat si doza de ridicol si amuzament. Insa, nu poti ca si privitor sa nu ai acel gust acru-amarui, gust conferit de maniera in care se manipuleaza taberele, de trasarea de directive si de impartirea formala, oarecum frivola intre bine si rau. Desi nicaieri filmul nu afirma explicit ca un capitalism de tip corporatist este benefic, ba unii ar spune ca din contra, acesta este serios criticat prin dezvaluirea vietii duplicitare a unei clase favorizate si prin masinariile de coruptie pe care le pune in miscare, totusi, filmul, daca e sa fie rezumat in liniile sale principale, ramanem inevitabil cu: manipularea extrem de facila a unor inalti demnitari ai partidului unic, convertirea unui "credincios" autentic care pare ca se da pe brazda in cele din urma si aceeasi demnitari usor de cumparat, care au aici planuri de scapare in caz de urgenta prin fuga de partea cealalata a baricadei. Iar ca si informatie, ni se dezvaluie ca cei care au fugit deja cautandu-si libertatea si oportunitatea in democratie, au ajuns oameni de succes in statele adoptive.
Am descris pana acum doar partea politico-sociala a filmului. Extrem de importanta, insa nu capitala in economia constructie. Glumele, chiar si asa unidirectionate, sunt bune si au farmec. Tot scenariul, daca e sa il evaluam pentru umorul pe care il contine este o mica bijuterie ca inventivitate.
Doar ca acum ajungem la interpretarea pe care protagonistii o dau acestui script. Si aici avem mici "ciudatenii" ca sa nu spun neajunsuri sau alte cuvinte mai drastice si mai categorice. Iar una dintre "neobisnuintele" astfel definite este reprezentata de viteza cu care se recita dialogul. C.R., (James Cagney), reuseste performanta sa interpreteze in acest film, fara sa apuce sa isi joace rolul. Verva si agitatia la care il obliga cantitatea de discurs pe care personajul sau o are, nu ii mai dau timp si pentru sentimente, pentru actingul in sine. De multe ori am stat si l-am privit cum schita un inceput de gest, de grimasa, enervare de exemplu, pentru ca imediat sa trebuiasca sa se recalibreze spre un alt tip de stare. Foarte stranie toata aceasta viteza. Cred ca se putea rezolva, cumva, aceasta problema ori prin reducerea numarului de replici, ori prin lungirea cu 10-15 minute a filmului. Dar asa cum e acum, filmul se poate la fel de bine asculta, ca si o piesa de teatru radiofonic, fara sa risti sa pierzi prea mult.
Per total, pot spune ca am petrecut o seara placuta in compania unui film bun. Riscand sa ma repet, scenariul este o minunatie prin umorul de calitate pe care il contine. Atat comicul de situatie cat si cel provenit din dialog. Pacat de interpretarea care pare mai nimerita pentru un public de teatru, nu pentru unul de cinema. De vina pentru acesta senzatie sa fie oare cooptarea in proiect a lui Ferenc Molnar, autorul operei de teatru dupa care s-a realizat scenariul? Nota 7,29!
Ps. Ca si o curiozitate, avem si noi, romanii, in acest film un reprezentant in persoana lui I.A.L. Diamond. Colaborator atat de apropiat a lui Billie Wilder cu care s-a intersectat la realizarea lui Some Like It Hot in 1959, ramanand in stransa legatura pana in 1981 cand au realizat impreuna Buddy Buddy.
kakapo
pe 14 August 2014 20:55
...o comedie la fel de amuzanta ca si Ninotchka (1939), cu un comic extraordinar de situatii, replici "bine tintite" si, nu in ultimul rand, o continua ironizare de la inceput pana la sfarsit a regimului comunist din Berlinul de Est...
cosmin_kedii
pe 21 August 2013 09:39
Marele Billy Wilder a făcut o satiră mare, din nou, de succes ... O plăcere cu umor, răutate și impertinență .
lav
pe 19 Ianuarie 2013 22:16
am vazut-o astazi pe tvr 2 din intamplare....este o comedie delicioasa cu un comic de situatie nemaipomenit ...m-a captivat imediat si m-a binedispus pentru tot restul zilei.
billy wilder chiar a fost un maestru al comediilor.
cosmin742000
pe 16 August 2012 09:18
Este una din cele amuzante comedii vazute de mine vreodata , daca nu cea mai amuzanta:))
Filmul a fost realizat în timpul Războiului Rece și are subiectul împrumutat parțial din ”Ninotchka” (1939), prezentând în esență modul în care un sistem care funcționează eficient poate transforma în numai trei ore un comunist convins într-un capitalist la fel de convins. Billy Wilder își bombardează spectatorii cu umor acid atât anticapitalist, cât mai ales anticomunist, dovedind că și-a însușit lecțiile cu privire la folosirea entertainment-ului ca vehicul al manipulării. Iar propaganda anticomunistă prinde neașteptat de bine din moment ce glumele sunt inteligente și plasate la momentul oportun, năruind iluzia unui viitor luminos într-o societate socialistă în care oamenii nu votează, liderii politici se sapă unii pe alții (precum Stalin pe Troțki sau Hrușciov pe Malenkov), trenurile de ora 7 pleacă la 8,15, iar apartamentele puse la dispoziție de stat se află la distanțe mici de baia comună.
Ceea ce reiese din această farsă manipulatoare politic este ideea că, în ciuda faptului că ambele sisteme politice au serioase deficiențe, capitalismul este singurul sistem care funcționează eficient. Atât de eficient încât toată lumea câștigă ceva, chiar și cei care pierd.
Scenariul inteligent căptușit cu umor de bună calitate, precum și interpretarea plină de energie a lui James Cagney, secondat convingător de talentatul Horst Buchholz, sunt puncte forte ale unui film deosebit de plăcut, deși epuizant pe plan mental. Nota mea: 7,5.
Am descris pana acum doar partea politico-sociala a filmului. Extrem de importanta, insa nu capitala in economia constructie. Glumele, chiar si asa unidirectionate, sunt bune si au farmec. Tot scenariul, daca e sa il evaluam pentru umorul pe care il contine este o mica bijuterie ca inventivitate.
Doar ca acum ajungem la interpretarea pe care protagonistii o dau acestui script. Si aici avem mici "ciudatenii" ca sa nu spun neajunsuri sau alte cuvinte mai drastice si mai categorice. Iar una dintre "neobisnuintele" astfel definite este reprezentata de viteza cu care se recita dialogul. C.R., (James Cagney), reuseste performanta sa interpreteze in acest film, fara sa apuce sa isi joace rolul. Verva si agitatia la care il obliga cantitatea de discurs pe care personajul sau o are, nu ii mai dau timp si pentru sentimente, pentru actingul in sine. De multe ori am stat si l-am privit cum schita un inceput de gest, de grimasa, enervare de exemplu, pentru ca imediat sa trebuiasca sa se recalibreze spre un alt tip de stare. Foarte stranie toata aceasta viteza. Cred ca se putea rezolva, cumva, aceasta problema ori prin reducerea numarului de replici, ori prin lungirea cu 10-15 minute a filmului. Dar asa cum e acum, filmul se poate la fel de bine asculta, ca si o piesa de teatru radiofonic, fara sa risti sa pierzi prea mult.
Per total, pot spune ca am petrecut o seara placuta in compania unui film bun. Riscand sa ma repet, scenariul este o minunatie prin umorul de calitate pe care il contine. Atat comicul de situatie cat si cel provenit din dialog. Pacat de interpretarea care pare mai nimerita pentru un public de teatru, nu pentru unul de cinema. De vina pentru acesta senzatie sa fie oare cooptarea in proiect a lui Ferenc Molnar, autorul operei de teatru dupa care s-a realizat scenariul? Nota 7,29!
Ps. Ca si o curiozitate, avem si noi, romanii, in acest film un reprezentant in persoana lui I.A.L. Diamond. Colaborator atat de apropiat a lui Billie Wilder cu care s-a intersectat la realizarea lui Some Like It Hot in 1959, ramanand in stransa legatura pana in 1981 cand au realizat impreuna Buddy Buddy.
billy wilder chiar a fost un maestru al comediilor.