Părerea criticului
Mai toate clişeele din filmele americane de acțiune și spionaj sunt ridiculizate în comedia franceză Superpolițiștii. Misiune: Bunica, acum pe marile noastre ecrane, comedie ce ne face să ne destindem, pentru că râdem cu poftă, și să privim cu un ochi mai critic tot ce ni se servește în filmele de gen ce se iau prea în serios.
Superpolițiștii. Misiune: Bunica ne scapă și de toate frustrările acumulate de-a lungul timpului urmărind filme cu spioni care fac totul perfect: cu mașina nu poți face manevre elucubrante în parcarea plină, ci o scoți în multe, mult prea multe mișcări, chiar atunci când ești săgetat de privirea unor T-X (seria Terminator), nu poți să încapi impecabil într-un costum „de împrumut”, cum fac mai toți spionii când lichidează un paznic pentru a intra „sub acoperire” într-o clădire, un elicopter nu poate fi ținut cu forța unui braț, cum vedem că face „The Rock” în Furios și iute: Hobbs & Shaw etc.
Ieșim de la Superpolițiștii. Misiune: Bunica ca de la o ședință de terapie (prin râs), filmul fiind chiar mai amuzant decât multe dintre comediile făcute pe bandă rulantă la Hollywood. Cred că acest lucru nu este de mirare, cum Superpolițiștii. Misiune: Bunica este realizat de echipa de comedianți francezi din spatele unor hituri ce au adus la cinema milioane de francezi - e vorba de membrii grupului comic La Bande à Fifi, din care fac parte Philippe Lacheau, Élodie Fontan, Tarek Boudali, Reem Kherici, Julien Arruti, aceștia fiind artizanii unor Te-nsori cu mine, bro'?/Épouse-moi mon pote (2017), Alibi.com 1 (2017) și Alibi.com 2 (2023), Babysitting cu surprize (2014), Un detectiv afemeiat/Nicky Larson et le parfum de Cupidon (2019), filme ce au rulat și pe marile noastre ecrane. Ba chiar Alibi.com (2017) poate fi re(văzut) pe canalul AXN sâmbătă, 16 decembrie, de la ora 21:00 si vineri, 22 decembrie, de la ora 01:45.
Only 3 Days Left/Superpolițiștii. Misiune: Bunica, în original 3 jours max, este al treilea film regizat de Tarek Boudali, care a lucrat și la scenariu și interpretează și rolul principal, fiind o continuare a 30 Jours max (2020), despre același Rayane (Boudali), un ofițer de poliție neîndemânatic, care încearcă cu disperare să intre în serviciile secrete. Ochii mari ai lui Tarek Boudali, mereu lărgiți pentru rol într-o uimire perpetuă, fac din Rayane naivul de serviciu, prostănacul cu suflet mare pe care nu poți să nu-l iubești. Într-o zi, Rayane primește un telefon din Mexic: bunica sa a fost răpită în timpul filmărilor pentru reality show-ul său, Cancún Nous Voilà. Pentru a o elibera, el are la dispoziție trei zile pentru a pune mâna pe cele două smaralde cu puteri excepționale cerute de răpitori. Pentru a face acest lucru, își va asuma toate riscurile, călătorind între Paris, Abu Dhabi și Cancún.
„Superpolițiștii” iau peste picior majoritatea tropilor din filmele de acțiune și spionaj și face trimitere la multe filme de la Hollywood celebre.
Meniul american al filmului de spionaj e servit și aici, bineînțeles presărat cu situații comice și gaguri: petreceri pline de farmec, mașini rapide, femei fierbinți în costume de spionaj, gadgeturi cool și lupte brutale care implică arme, pumni și explozii mari (care nu se mai amorsează). Abordarea glamourizată e luată din filmele de spionaj cu James Bond și Ethan Hunt, cu "băieți buni" și "băieți răi" clar definiți și cu o atmosferă mai mult de film de acțiune, uneori până la punctul în care nimeni nu spionează de fapt pe nimeni. În ciuda farmecului, spionajul nu este pentru cei slabi de inimă, deoarece este plin de pericole și miza este uriașă.
Apoi, referitor la referințele la filmele de acțiune recente și celebre, monologul lui Rayane la telefon în care îi amenință pe răpitori este același cu cel al lui Liam Neeson de la începutul filmului Taken; apoi, întreaga scenă ce implică escaladarea unui zgârie-nori din Abu Dhabi este o parodie a escaladării de către Tom Cruise a Burj Khalifa din Dubai în Misiune imposibilă: Protocolul fantomă. Tema muzicală din Misiune: Imposibilă poate fi auzită chiar și într-un gag care implică elicopterul; după care, scena de la hotelul de lux din Abu Dhabi amintește de lumea lui James Bond, în special de Casino Royale, la fel cum relația dintre Rayane și Stéphanie (Vanessa Guide) o amintește pe cea dintre Bond și Vesper în acel moment al filmului. Muzica amintește chiar și melodia „You Know My Name”; apoi întreaga secvență din templu este o aluzie la primul Indiana Jones (designul templului, capcanele, distrugerea templului atunci când artefactul căutat este luat, căutarea pălăriei după ce aceasta s-a strecurat pe sub ușa de ieșire etc.); după care, personajul lui Élodie Fontan este o referință la T-X din Terminator 3 (același costum, aceeași privire, același limbaj corporal); apoi Franck Gastambide face o scurtă apariție, într-o aluzie la saga Fast and Furious: seamănă cu Vin Diesel, este îmbrăcat la fel, conduce o mașină sport etc., are o atitudine macho și îl înfruntă pe polițistul Tony, personajul lui Philippe Lacheau etc.
Superpolițiștii. Misiune: Bunica reușește, în contrast cu unele încercări românești de comedie, pentru că actorii din filmul de față joacă cu seriozitate situațiile comice. Dacă îți propui să fii comic, cum am văzut în unele comedii de la noi, atunci se va pierde efectul dorit.
Superpolițiștii. Misiune: Bunica ne scapă și de toate frustrările acumulate de-a lungul timpului urmărind filme cu spioni care fac totul perfect: cu mașina nu poți face manevre elucubrante în parcarea plină, ci o scoți în multe, mult prea multe mișcări, chiar atunci când ești săgetat de privirea unor T-X (seria Terminator), nu poți să încapi impecabil într-un costum „de împrumut”, cum fac mai toți spionii când lichidează un paznic pentru a intra „sub acoperire” într-o clădire, un elicopter nu poate fi ținut cu forța unui braț, cum vedem că face „The Rock” în Furios și iute: Hobbs & Shaw etc.
Ieșim de la Superpolițiștii. Misiune: Bunica ca de la o ședință de terapie (prin râs), filmul fiind chiar mai amuzant decât multe dintre comediile făcute pe bandă rulantă la Hollywood. Cred că acest lucru nu este de mirare, cum Superpolițiștii. Misiune: Bunica este realizat de echipa de comedianți francezi din spatele unor hituri ce au adus la cinema milioane de francezi - e vorba de membrii grupului comic La Bande à Fifi, din care fac parte Philippe Lacheau, Élodie Fontan, Tarek Boudali, Reem Kherici, Julien Arruti, aceștia fiind artizanii unor Te-nsori cu mine, bro'?/Épouse-moi mon pote (2017), Alibi.com 1 (2017) și Alibi.com 2 (2023), Babysitting cu surprize (2014), Un detectiv afemeiat/Nicky Larson et le parfum de Cupidon (2019), filme ce au rulat și pe marile noastre ecrane. Ba chiar Alibi.com (2017) poate fi re(văzut) pe canalul AXN sâmbătă, 16 decembrie, de la ora 21:00 si vineri, 22 decembrie, de la ora 01:45.
Only 3 Days Left/Superpolițiștii. Misiune: Bunica, în original 3 jours max, este al treilea film regizat de Tarek Boudali, care a lucrat și la scenariu și interpretează și rolul principal, fiind o continuare a 30 Jours max (2020), despre același Rayane (Boudali), un ofițer de poliție neîndemânatic, care încearcă cu disperare să intre în serviciile secrete. Ochii mari ai lui Tarek Boudali, mereu lărgiți pentru rol într-o uimire perpetuă, fac din Rayane naivul de serviciu, prostănacul cu suflet mare pe care nu poți să nu-l iubești. Într-o zi, Rayane primește un telefon din Mexic: bunica sa a fost răpită în timpul filmărilor pentru reality show-ul său, Cancún Nous Voilà. Pentru a o elibera, el are la dispoziție trei zile pentru a pune mâna pe cele două smaralde cu puteri excepționale cerute de răpitori. Pentru a face acest lucru, își va asuma toate riscurile, călătorind între Paris, Abu Dhabi și Cancún.
„Superpolițiștii” iau peste picior majoritatea tropilor din filmele de acțiune și spionaj și face trimitere la multe filme de la Hollywood celebre.
Meniul american al filmului de spionaj e servit și aici, bineînțeles presărat cu situații comice și gaguri: petreceri pline de farmec, mașini rapide, femei fierbinți în costume de spionaj, gadgeturi cool și lupte brutale care implică arme, pumni și explozii mari (care nu se mai amorsează). Abordarea glamourizată e luată din filmele de spionaj cu James Bond și Ethan Hunt, cu "băieți buni" și "băieți răi" clar definiți și cu o atmosferă mai mult de film de acțiune, uneori până la punctul în care nimeni nu spionează de fapt pe nimeni. În ciuda farmecului, spionajul nu este pentru cei slabi de inimă, deoarece este plin de pericole și miza este uriașă.
Apoi, referitor la referințele la filmele de acțiune recente și celebre, monologul lui Rayane la telefon în care îi amenință pe răpitori este același cu cel al lui Liam Neeson de la începutul filmului Taken; apoi, întreaga scenă ce implică escaladarea unui zgârie-nori din Abu Dhabi este o parodie a escaladării de către Tom Cruise a Burj Khalifa din Dubai în Misiune imposibilă: Protocolul fantomă. Tema muzicală din Misiune: Imposibilă poate fi auzită chiar și într-un gag care implică elicopterul; după care, scena de la hotelul de lux din Abu Dhabi amintește de lumea lui James Bond, în special de Casino Royale, la fel cum relația dintre Rayane și Stéphanie (Vanessa Guide) o amintește pe cea dintre Bond și Vesper în acel moment al filmului. Muzica amintește chiar și melodia „You Know My Name”; apoi întreaga secvență din templu este o aluzie la primul Indiana Jones (designul templului, capcanele, distrugerea templului atunci când artefactul căutat este luat, căutarea pălăriei după ce aceasta s-a strecurat pe sub ușa de ieșire etc.); după care, personajul lui Élodie Fontan este o referință la T-X din Terminator 3 (același costum, aceeași privire, același limbaj corporal); apoi Franck Gastambide face o scurtă apariție, într-o aluzie la saga Fast and Furious: seamănă cu Vin Diesel, este îmbrăcat la fel, conduce o mașină sport etc., are o atitudine macho și îl înfruntă pe polițistul Tony, personajul lui Philippe Lacheau etc.
Superpolițiștii. Misiune: Bunica reușește, în contrast cu unele încercări românești de comedie, pentru că actorii din filmul de față joacă cu seriozitate situațiile comice. Dacă îți propui să fii comic, cum am văzut în unele comedii de la noi, atunci se va pierde efectul dorit.
