Only the Young (2012)

E posibil să nu știți că termenul în cauză vine din latinescul „adolescere” („a crește”), însă cu siguranță știți – sau sperați – că e doar o etapă: un moment important, formator, al tranziției dinspre copilărie către maturitate, care de obicei vine însoțit de o combinație de independență și toane, o nevoie sporită de conformitate și, simultan, de revoltă, și o dorință puternică de a testa atât limitele proprii, cât și pe ale celorlalți. E vârsta marilor prietenii, a primelor iubiri și a primelor inimi frânte. E vârsta care aduce o acutizare a „eu”-lui și, frecvent, valuri de jenă provocată de niște părinți percepuți ca tot mai… inadecvați. DOAR EI, TINERII aduce o uluitoare senzație de acces neconditiționat, relaxat, la intimitatea unor relații. Este debutul regizorilor Jason Tipper și Elisabeth Mims, a căror vârstă apropiată de cea a protagoniștilor este fundamentală pentru lipsa de crispare a personajelor în fața camerei și pentru senzația generalizată de entuziasm degajată de film. Nu veți găsi prea multă școală în DOAR EI, TINERII, iar părinții ocupă un rol periferic, ceea ce cu siguranță contribuie la farmecul lui irezistibil. Descris de o estetică îndrăzneață, filmul merge dincolo de orice noțiune preconcepută despre ce sunt adolescenții și cum ar trebui ei să se poarte. Personajele pot părea ocazional egocentrice sau ușuratice, însă procesul de maturizare documentat în film implică o reflecție serioasă asupra unor teme precum prietenia, credința, prima dragoste, nesiguranța financiară, spaima de necunoscut sau frica palpabilă în fața amenințării de a rămâne fără locuință.