Despre familie și umanitate și despre puterea pe care ți-o poate asigura iubirea de a trece peste o mare tragedie. Este greu de crezut că o mamă se poate purta atât de rece cu unul dintre fiii ei, dar probabil s-a închis foarte mult în ea, iar lipsa de credință a înăsprit-o nefiresc. Și fiul supraviețuitor spune că el nu crede în Dumnezeu, dar se află în căutarea binelui și a iertării și acceptă consilierea psihologului, ceea ce realmente l-a ajutat.
Cu interpretări actoricești excelente și un scenariu desăvârșit, filmul este de neratat! I-am dat 10, poate era de 9, dar nostalgia filmelor adevărate, fără impuse politici woke, m-a determinat să-l ridic la 10.
Dragos.87
pe 29 Noiembrie 2022 04:04
Un film foarte reușit,cu o poveste în care sunt convins că mulți se vor regăsi.. Cat de mult doare răceala unui părinte, lipsa de afecțiune în momentele de cumpănă ale vieții..Prestația actorilor este foarte bună în frunte cu Timothy Hutton care m-a impresionat total cu rolul lui absolut magnific..Îl recomand celor care au trecut prin situațiile tragice ale vieții,e o adevărată terapie..!
El_KaPpa
pe 08 Iulie 2020 10:51
Un film ca o terapie despre felul in care o tragedie din viata unei familii ajunge sa scoata la suprafata problemele "tinute sub pres".
O drama buna, bine jucata, destul de captivanta din punct de vedere al premisei si al interactiunilor dintre personaje. Marea problema a filmului in cazul meu a fost ca nu a reusit sa ma implice atat de tare incat sa "traiesc" alaturi de personaje urmarindu-le destul de detasat emotional.
andystarx
pe 27 Ianuarie 2019 14:53
Un film bun in care actorii s-au exprimat foarte bine,un film cum nu prea se mai fac in ziua de azi,despre familie,atat de importanta familie.........
serban_ionescu
pe 23 Octombrie 2017 14:58
Un film psihologic deosebit de profund despre foarte posibilele tare psihice la fel de profunde pe care le poate genera tragedia mortii accidentale a celui mai mare dintre cei doi fii ale unei "Ordinary Family", ambii aflati inca spre sfarsitul perioadei lor de adolescenti liceeali. Impactul psihic practic devastator al acestei situatii se rasfrange in acest caz tocmai asupra mezinului familiei respective,Conrad, fapt perfect explicabil atat prin prisma faptului ca la varsta sa inca frageda personalitatea sa inca mai era in formare, cat si prin prisma faptului ca accidentul mortal tragic-conjunctural se petrecuse chiar sub ochii lui, fapt suficient pentru declansarea unei foarte grave depresii psihice cu tentativa consecutiva de suicid, favorizata de caracterul sau pozitiv, generator de temeri profunde de culpabilitate, dar profund sensibil emotional asa cum se pare ca l-a mostenit genetic exclusiv de la tatal sau.
Cu adevarat excelent, sublim, superlativ si pe deplin meritat de OSCAR, a fost jocul actoricesc prestat aici de foarte tanarul actor de la vremea anului 1980, Timothy Hutton !
Deosebit de frumos, interesant,concis, perfect adevarat si absolut impresionant psihologic dar si ca si interpretare artistica este monologul foarte valoros portretativ-caracterial efectuat aproape de final, timp de aprox. 2 minute-2minute si ceva (incepand din minutul fix 114-si mai ales 114 si 23 de secunde, pana in minutul 116 si 23-30 de secunde al filmului), de catre mult mai sufletistul si inteleptul tata si sot Calvin Jarett, bine interpretat mai ales in acea scena de cunoscutul actor Donald Sutherland, monolog adresat direct sotiei sale, mult mai superficiala, mai egoista psihic si chiar lipsita de intelepciune, Beth Jarett.
Totusi, in ciuda acestor remarci deosebit de pozitive pentru acest film si pentru a incerca sa fiu cat mai obiectiv posibil, este absolut necesar sa remarc ca prima parte a acestui film, lunga de cel putin 60 de minute, o consider personal cam excesiv de "arida", prea putin interesanta, diluandu-se in prea multe detalii cam nesemnificative si implicit plicticoase la un moment dat pentru spectatorul care in mod firesc, chiar si in contextul unui film "cu greutate" profund psihologica, ar fi dorit sa se bucure in acelasi timp si de ceva mai multa "culoare" in derularea scenariului prezentat pe o perioada mult prea "inchistata" a primelor cel putin 60 de minute.
Acesta este motivul principal pentru care acord "doar" o nota de 7,3-7,5 si "doar" 7 stele CU UN MARE PLUS acestui film care recunosc ca depaseste clar calificativul de "BUN" al celor 7 stele simple, dar caruia totusi, pentru motivul aratat, nu ma incumet totusi sa-i acord 8 stele, din pacate...
Stephen2D
pe 14 Iunie 2016 11:40
lili22
pe 03 Noiembrie 2014 23:09
Cum de o gospodina americana la 2 noaptea este perfect coafata si machiata abundent, astea nu se demachiaza seara?
Theodoric
pe 15 Mai 2014 20:02
De rezultatul obtinut nu m-a dat peste cap.Oameni obisnuit,doar un film obisnuit.Umorul ajunge la nivel inalt,si in principal se remarca un actor foarte mare.
Iulidesprefilme
pe 21 August 2013 18:04
Robert Redford pătrunde în universul unei familii zdruncinate de îndoieli, de frământări, de necazuri, realizând un film dramatic...(debut regizoral recompensat cu Oscar la categoriile Cel mai bun regizor şi Cel mai bun film al anului)
petancapompilia
pe 11 August 2013 20:06
Titlul mi se pare interesant:: oameni obisnuiti (si nu prea) pentru niste vremuri in care depresia nu era chiar boala secolului. Se scoate astfel in evidenta ca labilitatea emotionala nu este apanajul unor alesi social, nici macar adulti, ci este o trasatura a unei societati care se imbolnaveste treptat si trebuie sa scape de aparente si superficialitate sociala si afectiva si sa-si trateze indivizii nu ca pe niste roboti (sociali, profesionali, afectivi), ci ca pe niste fiinte obisnuite care pot claca. Premiile pt actori dar si pentru scenariu demonstreaza asta.
bitter_moon
pe 10 Iunie 2013 19:43
Când o mamă este preocupată de perfecţiunea formei, cea care o face extrem de agreabilă în societate, fondul sufletesc al fiului adolescent este grav afectat. Incapabilă să comunice cu el, să îi înţeleagă tribulaţiile specifice vârstei şi suficient de lipsită de delicateţe, încât să îi arate că iubirea pentru fiul mort accidental nu i-o poate oferi şi lui - supravieţuitor al aceluiaşi accident, sapă o prăpastie între ea şi acest tânar atât de fragil emoţional. De aici până la depresia lui şi tentativă de sucid, nu mai este decât un pas. Cum ceea ce nu te ucide, te face mai puternic, tânarul îşi ia problema în propriile mâini şi găseşte aproape singur rezolvarea ei. Spun „aproape singur”, căci pe parcurs tatăl demonstrează că îl înţelege mult mai bine şi descoperă calea către inima lui atât de dornică de iubire şi de căldură familială.
Un film foarte important prin prisma problemelor de familie pe care le abordează tranşant, fără menajamente. Un film care îşi merită toate premiile...
ciprian34
pe 25 Octombrie 2011 23:19
o mama egoista,un tata prea bun si un copil complexat care a cazut victima proceselor de constiinta ale parintilor
margott
pe 19 Octombrie 2011 15:56
Un film bun, cu actori buni. Si totusi... ceva ii lipseste, dar nu stiu ce. Poate finalul nu-i chiar pe masura, cel putin mie nu mi-a placut cum s-a terminat. Era nevoie de un happy-end.
elmedico
pe 24 Iulie 2011 16:40
Un film interesant !
MissBlossom01
pe 30 Decembrie 2010 22:24
Trist.
'Chapman went to New York in October 1980 planning to kill John Lennon. He left the city for a short while in order to obtain ammunition from his unwitting friend Dana Reeves in Atlanta. He returned to New York in November but, after going to the cinema and being inspired by the film ORDINARY PEOPLE, he returned to Hawaii, telling his wife he had been obsessed with killing Lennon.'
Cu interpretări actoricești excelente și un scenariu desăvârșit, filmul este de neratat! I-am dat 10, poate era de 9, dar nostalgia filmelor adevărate, fără impuse politici woke, m-a determinat să-l ridic la 10.
O drama buna, bine jucata, destul de captivanta din punct de vedere al premisei si al interactiunilor dintre personaje. Marea problema a filmului in cazul meu a fost ca nu a reusit sa ma implice atat de tare incat sa "traiesc" alaturi de personaje urmarindu-le destul de detasat emotional.
Cu adevarat excelent, sublim, superlativ si pe deplin meritat de OSCAR, a fost jocul actoricesc prestat aici de foarte tanarul actor de la vremea anului 1980, Timothy Hutton !
Deosebit de frumos, interesant,concis, perfect adevarat si absolut impresionant psihologic dar si ca si interpretare artistica este monologul foarte valoros portretativ-caracterial efectuat aproape de final, timp de aprox. 2 minute-2minute si ceva (incepand din minutul fix 114-si mai ales 114 si 23 de secunde, pana in minutul 116 si 23-30 de secunde al filmului), de catre mult mai sufletistul si inteleptul tata si sot Calvin Jarett, bine interpretat mai ales in acea scena de cunoscutul actor Donald Sutherland, monolog adresat direct sotiei sale, mult mai superficiala, mai egoista psihic si chiar lipsita de intelepciune, Beth Jarett.
Totusi, in ciuda acestor remarci deosebit de pozitive pentru acest film si pentru a incerca sa fiu cat mai obiectiv posibil, este absolut necesar sa remarc ca prima parte a acestui film, lunga de cel putin 60 de minute, o consider personal cam excesiv de "arida", prea putin interesanta, diluandu-se in prea multe detalii cam nesemnificative si implicit plicticoase la un moment dat pentru spectatorul care in mod firesc, chiar si in contextul unui film "cu greutate" profund psihologica, ar fi dorit sa se bucure in acelasi timp si de ceva mai multa "culoare" in derularea scenariului prezentat pe o perioada mult prea "inchistata" a primelor cel putin 60 de minute.
Acesta este motivul principal pentru care acord "doar" o nota de 7,3-7,5 si "doar" 7 stele CU UN MARE PLUS acestui film care recunosc ca depaseste clar calificativul de "BUN" al celor 7 stele simple, dar caruia totusi, pentru motivul aratat, nu ma incumet totusi sa-i acord 8 stele, din pacate...
Un film foarte important prin prisma problemelor de familie pe care le abordează tranşant, fără menajamente. Un film care îşi merită toate premiile...
'Chapman went to New York in October 1980 planning to kill John Lennon. He left the city for a short while in order to obtain ammunition from his unwitting friend Dana Reeves in Atlanta. He returned to New York in November but, after going to the cinema and being inspired by the film ORDINARY PEOPLE, he returned to Hawaii, telling his wife he had been obsessed with killing Lennon.'