Órói (2010)

Ca sa parafrazez Trainspotting, as supra-intitula filmul asta : "din adolescenta scapa cine poate". Si totusi parca niciun alt film despre adolescenti nu mi s-a parut atat de tragic, atat de pesimist. Toti au probleme, care pentru ei sunt, specific varstei adolescentine, probleme de viata si de moarte, si pe care incearca sa si le uite participand la petreceri unde consuma alcool la greu. Parintii ori nu se implica deloc in viata lor, ori, din contra, se implica total, ba si mai mult decat e cazul. Iar exagerarile de orice natura atrag consecinte uneori dezastruoase, cum e cazul si aici. Filmul e prea demonstrativ, prea te trage de urechi ca tu, ca adult, nu esti suficient de sensibil si de atent cu cei care trec prin varsta adolescentei, varsta care presupune, in primul rand, formarea caracterului, a personalitatii. Adolescenta nu e intotdeauna un drum presarat cu trandafiri, dar supravietuim. De preferat ar fi fara ajutor, fara alcool sau alte stimulente. Nu exista retete pentru asa ceva. Cazi, te ridici, si mergi mai departe.