În 1958, Louis de Funès obținea un imens succes de scenă, în rolul principal din piesa „Oscar“ de Claude Magnier. Spectacolul a fost reluat în 1961, iar actorului i s-a propus să joace în versiunea cinematografică a textului dramatic. Așa s-a născut această peliculă, regizată de Eduardo Molinaro, cu o distribuție excelent aleasă, în care de Funès este secondat de Claude Rich, Agathe Natanson, Claude Gensac, Sylvia Saurel, Dominique Page, Mario David, Paul Préboist, Germaine Delbat și Roger Van Hool (în rolul care a dat titlul filmului). Intriga este proprie comediilor bulevardiere, cu încurcături sentimentale și malversații financiare, cu quiproquo-uri numeroase, cu un ritm alert și, evident, cu happy-end.
Louis de Funès joacă rolul unui om de afaceri al cărui contabil îi mărturisește într-o dimineață că a sustras o mare sumă de bani, că este îndrăgostit de fiica lui și că nu poate fi dat în judecată pentru că, în acest caz, va dezvălui fiscului adevărata avere a patronului. În aceeași dimineață, fiica mărturisește că este însărcinată. Totul pare să se rezolve, dar se dovedește că tânăra iubită de contabil nu este fiica patronului, că propria lui fiică este îndrăgostită de șoferul tatălui ei și că, de fapt, nici nu este însărcinată și că maseurul omului de afaceri vrea să-i devină acestuia ginere. Se adaugă și doica, și o veche menajeră a familiei, și o valiză cu bijuterii care este, evident, înlocuită mereu cu altă valiză, similară, conținând haine.Toate încurcăturile îi prilejuiesc lui Louis de Funès crize de furie, în care actorul este neîntrecut. Grimasele, gesturile febrile, mormăielile au o asemenea diversitate și o expresivitate atât de accentuată, încât actorul realizează un adevărat spectacol de mimă. Întregul film este, de fapt, în pofida realului talent al celorlalți actori, un recital Louis de Funès, servit și de ritmul pe care regizorul Molinaro a știut să-l imprime acțiunii.
