Oslo, 31. august (2011)

Mie nu mi-a placut in mod special.Scenariul e foarte bun dar ma asteptam la mai mult la capitolele interpretare, imagine.

[...] Cinemagia*: [...]

Vorbeam zilele trecute cu un prieten şi ajunsesem la concluzia că, cel puţin în cazul filmelor, e imposibil să le ştii şi să le fi văzut pe absolut toate care merită. Ei bine, "Oslo, 31. august" nu face decât să-mi întărească această idee. Sunt momente în care e de ajuns să citeşti un citat dintr-un film şi să simţi că vrei să-l vezi. Aşa s-a întâmplat şi în cazul de faţă.

Filme despre dependenţa de droguri au tot fost, dar parcă acesta reuşeşte să se focuseze mai mult pe diferenţele sociale ce apar ulterior. La un moment dat, Anders, cel care în două săptămâni termina tratamentul din centrul de reabilitare, spune că "dacă cineva vrea să se distrugă, societatea ar trebui să-l lase să facă asta". Dar nu, societatea e acolo pentru a-ţi aduce aminte cât de nasoală e viaţa ta, cât de multe ai reuşit să pierzi. Şi nu, nu asta e problema, ci faptul că nu îţi oferă niciun ajutor real.

Anders încearcă să îşi găsească de lucru, dar pauza din CV din cauza dependenţei sale îl face pe angajator să râdă. Vrea să-şi vadă sora, dar aceasta pretinde că nu este încă pregătită pentru a-l vedea. Îşi revede un vechi prieten, dar acesta are deja o familie întemeiată, pe când Anders, la 34 de ani, nu are nimic.

Va reuşi el să se reabiliteze? Va reuşi să-şi găsească locul într-o societate ce are cu totul alte principii? Va avea puterea de a lua-o de la început într-un oraş în care trecutul îl urmăreşte? Vizionaţi "Oslo, 31. august", merită!

Un film extraordinar, cu multe trairi interioare, unde personajul principal are o interpretare perfecta. Dupa consum de droguri dintre cele mai puternice urmate de terapie, Anders trebuie sa isi refaca viata. Cum ni se specifica si in film, nu multi primesc sansa de a-si reface viata dupa o asemenea trauma. Jocul actoricesc al lui Anders Danielsen este impecabil si transmite foarte multe sentimente si stari fara ca macar sa deschida gura. De asemenea, foarte interesanta si viziunea regizorului Joachim Trier, care desi pare sa se concentreze pe Anders, protagonistul, in substrat reuseste sa evidentieze ca toata lumea are probleme si fericirea este relativa. Una dintre scenele care mi-au placut cel mai mult este cea de la cafenea, in care ne sunt prezentate multiple personaje, alaturi de problemele cotidiene.
Orasul Oslo este cadrul perfect pentru film, dar mai ales pentru Anders, a carui minte este in pioneze. De mentionat ar mai fi si soundtrack-ul filmului, mie unul mi-a placut destul de mult. Finalul este cel mai potrivit din punct de vedere cinematografic, insa dpdv. social, nu este chiar cea mai buna optiune. Poate ca filmul te lasa cu un gust amar, insa prefer acest gen de filme, decat cele in care sa ne amagim ca lumea e roz, cand de fapt nu este. Iar din final se poate desprinde si o morala: Orice om, cat de ''fericit'' ar fi, sigur are cateva probleme care ii pot distrage concentrarea de la viata cotidiana.
Per total, mi-a placut foarte mult, il recomand cu mare placere si inca o data mi se confirma faptul ca Scandinavia are unele dintre cele mai bune filme ale planetei. Nota mea este 8-Foarte bun.

Filmul se concentrează asupra unui om pe nume Anders, care este eliberat de la dezintoxicare pentru o zi, în scopul de a merge la un interviu de locuri de muncă. Este foarte rar sa vezi un film de a aborda acest subiect greu într-un mod realist,Directorul are, de asemenea, un loc de muncă extraordinar de a ne oferi un sentiment de loc în acest film, există multe poze, care sunt uimitoare

Ne uitam la societatea nordica precum la cea mai "perfecta" societate a momentului pe plan european si nu numai. Ca nu-i tocmai asa s-a vazut nu mai departe de anul trecut cand dezaxatul al carui nume nu merita transcris pentru a nu i se face reclama a curatat cu sange rece vreo 70 de oameni si nici pana in ziua de azi n-a platit pentru fapta lui. Zice-se ca risca maximum 21 de ani de inchisoare conform legii respectivei tari. Si atunci cum sa nu gandesti ca-i ceva putred in Danemarca si nu numai? E putred si la Oslo, in spatele pojghitei de civilizatie raul isi arata had colti...

Celor care le-a placut filmul asta le recomand Dumineca orbului de Cezar Petrescu

celor de la Cityplex Brasov care au reusit sa aduca filmul in Brasov (minune mare) si l-au ingropat la o ora imposibila, miercuri si joi (atat meritam, 2 zile) la 22.30.
Inca o data, respectele mele!

[...] sa urce spectaculos si sa faca o cariera globala. Iar cel mai recent si fericit exemplu este Oslo, August 31st,  al tanarului regizor Joachim Trier, film ce nareaza o zi din viata unui dependent de droguri. [...]

Nu mi-a placut deloc. Nu mi-au placut ideile pe care le promoveaza. M-a deprimat si cred ca asta a fost sensul sau programatic. Protagonistul este un extremist si un nihilist. Pentru personaj nu exista speranta, nu pare sa fie nimic care sa-l salveze, iubirea insasi este trecatoare, ceva care moare si se uita iremediabil Mai mult, el crede ca asta sta in legile naturii. Crede cineva dintre voi lucrurl asta, ca nu se ascunde nimic in spatele lucrurilor, ca lucrurile pe care le iubim in viata, fie ca sunt ele parinti, iubita, natura, muzica sunt doar ceva care trece asa ca si cum nici n-ar fi fost, ca noi ne schimbam definitiv de la o perioada la alta? Ca nu ramane nimic dupa noi si nu ne ramane decat sa ne bagam o supradoza in vene? M-a ingrijorat de-a dreptul, trebuie sa recunosc. Cineva vrea sa ne deprime, asta e clar. Filmul l-as interzice! Ii dau nota 1.

O poveste tulburatoare despre o zi din viata unui fost dependent de heroina. Un actor genial, care stie sa joace si atunci cand tace. De-a lungul filmului, ne intalnim cu diverse cadre, franturi desprinse din agitatia orasului Oslo.

O poveste tulburatoare despre o zi din viata unui fost dependent de heroina. Un actor genial, care stie sa joace si atunci cand tace. De-a lungul filmului, ne intalnim cu diverse cadre, franturi desprinse din agitatia orasului Oslo, momente care se muleaza perfect pe trairile lui Anders.

Angoasele cuiva ce gândește în fața lumii din jurul său...