Un film polonez care ne arunca pentru 2 ore in intimitatea familiei controversatului pictor, fotograf si sculptor Zdzislaw Beksinski, un om ale carui viziuni suprarealiste macabre transpuse in operele sale iti cam dau fiori.
Una peste alta, filmul parcurge perioada 1977-2005 si se concentreaza strict pe relatiile din familia asta deloc normala si pe personalitatile membrilor (tatal un vizionar ciudat, lipsit parca de emotii, in contrast cu un fiu nevrotic, plin de tulburari de comportament si de ganduri sinucigase, iar mama fiind echilibru dintre cele doua caractere), ignorand schimbarile politice,sociale si economice prin care a trecut tara.
Pentru mine e un film de retinut al anului 2016.
wildinthecountry
pe 06 Iunie 2017 22:07
Un alt film vazut la Festival este Ostatnia Rodzina, despre familia celebrului artist polonez Zdzislaw Beksinski, specializat in picturi suprarealiste , dar in cea mai mare masura un excentric, caruia ii placea sa filmeze cu camera tot felul de lucruri bizare sau morbide.
Filmul se concentreaza pe ultimii 25 de ani de viata ai artistului (perioada 1977-2005) , cea mai mare parte a actiunii avand loc fie in apartamentul sau , fie in cel al baiatului, Tomaszo, alta figura emblematica a peliculei,DJ la radio,critic muzical si traducator de pelicule, prezentat in film ca un nevrotic, cu importante tulburari de control ale impulsurilor ,o adevarata bomba cu ceas pentru cei din jurul sau.
Relatia dintre cei doi, tata si fiu,este interesanta de urmarit ,fiecare avand ciudatenii si fixatii greu de inteles de catre cei privind din exterior.
Unul este platonic, apatic si foarte calm, pe cand celalat este la polul opus, cu grave probleme de comportament si inconfortabil in jurul femeilor.
Persoana de legatura intre cei 2 cu rol de stabilizator, catalizator al unitatii familiale este sotia si mama, Zofia.
Interesant este felul in care regizorul alege sa se concentreze pe viata dintre cei 4 pereti, ignorand contextul social sau diversele schimbari de regim politic pe durata celor 25 de ani.
Per total, un film interesant vazut la TIFF, dar foarte ciudat /bizar/ excentric.
Nota finala,7/10.
Una peste alta, filmul parcurge perioada 1977-2005 si se concentreaza strict pe relatiile din familia asta deloc normala si pe personalitatile membrilor (tatal un vizionar ciudat, lipsit parca de emotii, in contrast cu un fiu nevrotic, plin de tulburari de comportament si de ganduri sinucigase, iar mama fiind echilibru dintre cele doua caractere), ignorand schimbarile politice,sociale si economice prin care a trecut tara.
Pentru mine e un film de retinut al anului 2016.
Filmul se concentreaza pe ultimii 25 de ani de viata ai artistului (perioada 1977-2005) , cea mai mare parte a actiunii avand loc fie in apartamentul sau , fie in cel al baiatului, Tomaszo, alta figura emblematica a peliculei,DJ la radio,critic muzical si traducator de pelicule, prezentat in film ca un nevrotic, cu importante tulburari de control ale impulsurilor ,o adevarata bomba cu ceas pentru cei din jurul sau.
Relatia dintre cei doi, tata si fiu,este interesanta de urmarit ,fiecare avand ciudatenii si fixatii greu de inteles de catre cei privind din exterior.
Unul este platonic, apatic si foarte calm, pe cand celalat este la polul opus, cu grave probleme de comportament si inconfortabil in jurul femeilor.
Persoana de legatura intre cei 2 cu rol de stabilizator, catalizator al unitatii familiale este sotia si mama, Zofia.
Interesant este felul in care regizorul alege sa se concentreze pe viata dintre cei 4 pereti, ignorand contextul social sau diversele schimbari de regim politic pe durata celor 25 de ani.
Per total, un film interesant vazut la TIFF, dar foarte ciudat /bizar/ excentric.
Nota finala,7/10.