Oul de cuc (2010)

Două destine, parcă împotriva voinței lor, sunt puse în situația de a traversa toată țara, unul alături de celălalt în dorința nebună de a nu fi prinși de organele legii. Doi paria, doi evadați, ca două cremene încărcate de energie, caută să se strecoare spre o libertate ce nu poate fi reală.
Vasile Dragu, profesor, pe care viața l-a încercat cu o nenorocire nemeritată - dublă crimă și o condamnare pe măsură, pe de o parte, și, Mitu Suveică, un notoriu criminal trecut prin toate probele mizeriei și decăderii umane, prin toate spaimele și urâțeniile unei vieți nenorocite, pe de altă parte.
Vor încerca - aproape tot filmul - să scape de urmăritori. Vor fugi, se vor ascunde, se vor furișa - totul într-un ritm amețitor, în speranța că și pentru ei Dumnezeu a lăsat o dâră de lumină, o speranță neticăloșită.
Mitu Suveică, zis Litruță, și-a omorât cu sânge rece camarazii de tâlhărie și a ascuns prada (o mare, foarte mare sumă în dolari americani).
Ei se feresc de toată lumea, se suspectează și se urmăresc chiar între ei, sunt fugăriți și hăituiți de lege, de ceilalți din tagmă, de viață, de soartă, de destin.
Finalul poveștii - neașteptat poate - încearcă să urmărească numai Dumnezeu știe ce. Oare avem dreptul de a judeca pe alții, de a ne judeca pe noi înșine?
Suntem noi, oare, mai presus de lege, de alți oameni, de soartă?
Toate poveștile pot fi frumoase, triste, amare sau nu pot fi. Totul depinde din ce tabără faci parte!