Părerea criticului
În fiecare an în preajma Paştelui ne stoarcem creierii la Cinemagia să găsim subiecte de articole care să se sincronizeze cu această mare Sărbătoare creştină. Să ne întoarcem, dacă nu la spiritul Sărbătorii, măcar la locul naşterii ei, în Ierusalim, pentru a vorbi despre excelenta miniserie HBO Our Boys/Băieţii noştri. Dincolo de faptul că este o impresionantă mostră de cinema social, miniseria echilibrează şi contextualizează prăpastia dintre comunităţile de evrei şi musulmani din Orientul Mijlociu.
Publicăm această cronică şi pentru a oferi o altă perspectivă asupra zonei, după ce ieri am lăudat serialul Fauda, al cărui al treilea sezon s-a lansat joi pe platforma Netflix.
E adevărat, Our Boys s-a lansat în august 2019, dar să revenim asupra acestui titlu pentru că puţine sunt producţiile de televiziune care să prezinte mai echilibrat o situaţie conflictuală în care perspective categorice se bat de obicei cap în cap. Serialul este realizat de o companie de producţie israeliană, Keshet Media Group (răspunzătoare şi de Prisoners of War, adaptat în SUA cu numele Homeland), prin urmare nimeni nu poate acuza seria că este antiisraeliană sau că ar servi interesele politice ale unei alte ţări.
Our Boys ne poartă în Ierusalim în iunie 2014, când gruparea Hamas răpeşte trei adolescenţi evrei dintr-o staţie de autobuz. Un apel al unuia dintre adolescenţi la serviciile de urgenţă şi reacţiile familiilor lor duc la o investigaţie ce pune întreaga ţară pe jar: mii de oameni participă la procesiuni şi rugăciuni colective, iar subiectul este acoperit cu obstinaţie de posturile de televiziune din întreaga ţară. Miniseria porneşte de la tragedie pentru a-i explora consecinţele, în principal una care va lăsa urme adânci în conflictul israeliano-palestinian: răpirea şi asasinarea, pe 2 iulie 2014, a unui adolescent palestinian, Mohammed Abu Khdeir. Sunt voci care spun că această răpire a inflamat atât de mult comunităţile locale, încât a dus la conflictul armat dintre Israel şi Fâşia Gaza din iulie 2014.
Probabil că principala miză a serialului este să arate cum conflictul dintre evrei şi musulmani este atât de generalizat în regiune, încât nici măcar inocenţii celor două comunităţi ajung să-i cadă victime. Şi, ceea ce în sânul unei familii este un eveniment tragic, pentru o comunitate sau o ţară poate deveni muniţie politică, punând în mişcare un tăvălug în stare să provoace un război. Miniseria alternează ataşant drama familiei lui Abu Khdeir, investigaţia condusă de Simon (un impecabil Shlomi Elkabetz), poliţistul însărcinat să ancheteze răpirea, şi reacţiile tot mai inflamate ale comunităţilor. Ce resimte spectatorul român, de la distanţa canapelei sale, este pe de o parte senzaţia de uşurare, că România nu are parte de asemenea traume, iar pe de alta neliniştitoarea certitudine că acest conflict nu va avea vreodată o soluţie.
Ce putem învăţa din Our Boys este modul insidios în care funcţionează discursul urii şi cum convinge el treptat că diferenţele dintre noi justifică agresiunea. Este imposibil să discutăm acest aspect fără să dăm spoilere, dar îţi garantăm că, o dată văzut ultimul episod al miniseriei vei dori să te concentrezi pe ceea ce te apropie de cei din jur, indiferent de rasa, religia şi preferinţele lor sexuale, şi nu pe ceea ce te separă de ei.
Our Boys suferă pe alocuri din cauza unei lentori supărătoare, dar ritmul poveştii are o justificare psihologică. Dacă te întrebi cum un adolescent obişnuit se poate trezi într-o dimineaţă şi, de-a lungul unei întregi zile, să ajungă să îmbrăţişeze ideea răpirii unui inocent de pe stradă, miniseria răspunde mai mult decât convingător. Fără să relativizeze vina, Our Boys arată cât de uşor putem călca pe cărări greşite şi cât de important este să fim înconjuraţi de perspective pacifiste. Departe de a fi distractiv şi relaxant - probabil ceea ce îţi doreşti acum de la un serial, Our Boys este unul dintre cele mai relevante titluri cărora ai putea să le dai o şansă acum. Şi, deşi nu pare, celebrează viaţa şi condamnă violenţa, prin urmare este exact în spiritul Paştelui.
Publicăm această cronică şi pentru a oferi o altă perspectivă asupra zonei, după ce ieri am lăudat serialul Fauda, al cărui al treilea sezon s-a lansat joi pe platforma Netflix.
E adevărat, Our Boys s-a lansat în august 2019, dar să revenim asupra acestui titlu pentru că puţine sunt producţiile de televiziune care să prezinte mai echilibrat o situaţie conflictuală în care perspective categorice se bat de obicei cap în cap. Serialul este realizat de o companie de producţie israeliană, Keshet Media Group (răspunzătoare şi de Prisoners of War, adaptat în SUA cu numele Homeland), prin urmare nimeni nu poate acuza seria că este antiisraeliană sau că ar servi interesele politice ale unei alte ţări.
Our Boys ne poartă în Ierusalim în iunie 2014, când gruparea Hamas răpeşte trei adolescenţi evrei dintr-o staţie de autobuz. Un apel al unuia dintre adolescenţi la serviciile de urgenţă şi reacţiile familiilor lor duc la o investigaţie ce pune întreaga ţară pe jar: mii de oameni participă la procesiuni şi rugăciuni colective, iar subiectul este acoperit cu obstinaţie de posturile de televiziune din întreaga ţară. Miniseria porneşte de la tragedie pentru a-i explora consecinţele, în principal una care va lăsa urme adânci în conflictul israeliano-palestinian: răpirea şi asasinarea, pe 2 iulie 2014, a unui adolescent palestinian, Mohammed Abu Khdeir. Sunt voci care spun că această răpire a inflamat atât de mult comunităţile locale, încât a dus la conflictul armat dintre Israel şi Fâşia Gaza din iulie 2014.
Probabil că principala miză a serialului este să arate cum conflictul dintre evrei şi musulmani este atât de generalizat în regiune, încât nici măcar inocenţii celor două comunităţi ajung să-i cadă victime. Şi, ceea ce în sânul unei familii este un eveniment tragic, pentru o comunitate sau o ţară poate deveni muniţie politică, punând în mişcare un tăvălug în stare să provoace un război. Miniseria alternează ataşant drama familiei lui Abu Khdeir, investigaţia condusă de Simon (un impecabil Shlomi Elkabetz), poliţistul însărcinat să ancheteze răpirea, şi reacţiile tot mai inflamate ale comunităţilor. Ce resimte spectatorul român, de la distanţa canapelei sale, este pe de o parte senzaţia de uşurare, că România nu are parte de asemenea traume, iar pe de alta neliniştitoarea certitudine că acest conflict nu va avea vreodată o soluţie.
Ce putem învăţa din Our Boys este modul insidios în care funcţionează discursul urii şi cum convinge el treptat că diferenţele dintre noi justifică agresiunea. Este imposibil să discutăm acest aspect fără să dăm spoilere, dar îţi garantăm că, o dată văzut ultimul episod al miniseriei vei dori să te concentrezi pe ceea ce te apropie de cei din jur, indiferent de rasa, religia şi preferinţele lor sexuale, şi nu pe ceea ce te separă de ei.
Our Boys suferă pe alocuri din cauza unei lentori supărătoare, dar ritmul poveştii are o justificare psihologică. Dacă te întrebi cum un adolescent obişnuit se poate trezi într-o dimineaţă şi, de-a lungul unei întregi zile, să ajungă să îmbrăţişeze ideea răpirii unui inocent de pe stradă, miniseria răspunde mai mult decât convingător. Fără să relativizeze vina, Our Boys arată cât de uşor putem călca pe cărări greşite şi cât de important este să fim înconjuraţi de perspective pacifiste. Departe de a fi distractiv şi relaxant - probabil ceea ce îţi doreşti acum de la un serial, Our Boys este unul dintre cele mai relevante titluri cărora ai putea să le dai o şansă acum. Şi, deşi nu pare, celebrează viaţa şi condamnă violenţa, prin urmare este exact în spiritul Paştelui.