Părerea criticului
Carlos Reygadas este regizorul mexican care, timp de aproape 20 de ani, s-a dovedit capabil de imagini şi perspective superbe, de juxtapuneri a panoramelor din cadre lungi cu detalii filmate de aproape, de succesiuni misterios trunchiate de scene dramatice. Our Time a fost filmat la ferma familiei Reygadas din micul stat mexican Tlaxcala de lângă Mexico City, cu regizorul, soţia sa Natalia Lopez şi copii lor în rolurile principale.
Înainte de a întâlni acest cuplu, o scenă scăldată în soare în care copii şi adolescenţi joacă jocuri violente dă naştere unei idei cruciale din Our Time, anume ciocnirea între lumea brutală a instinctelor, sub toate formele, cu codurile artificiale ale comportamentului şi esteticii. Ţelul lui Reygadas pare a fi să sublinieze dihotomia între instincte pe de o parte şi moralitate pe de alta, ca şi eforturile noastre zadarnice de a le ţine pe ambele sub control.
Filmul este foarte asemănător cu producţia sa din 2012, Post Tenebras Lux, care începe tot cu scene filmate la o îndepărtată fermă din Mexic. Our Time începe într-un mod similar, cu scene în care copiii se joacă într-un peisaj mirific: ei sunt parte a unei mari şi aparent fericite familii, la o petrecere organizată de părinţii lor, Juan Şi Ester, jucaţi de regizorul însuşi şi de soţia lui, de altfel producător, monteur şi co-scenarist la majoritatea filmelor lui Reygadas.
Acţiunea filmului este plasată la o fermă - propria fermă a lui Reygadas - unde Juan creşte tauri pentru lupte. Filmul nu se apleacă însă asupra valenţelor metaforice ale acestui aspect; nici nu stă vreo clipă asupra concluziilor dacă e bine sau dacă e rău. Însă Juan - personajul - este şi un artist, nu regizor ca în viaţa reală, ci poet, care participă la festivaluri de poezie.
Cu trei copii reuşiţi, Juan şi Ester par să fie foarte fericiţi. Însă există o problemă. Cei doi au o atitudine relaxată asupra monogamiei, la limita unei relaţii deschise, care permite teoretic aventuri extramaritale, atât timp cât sunt total dezvăluite. Aşa că atunci când Ester are o aventură cu un crescător de cai, Phil (Phil Burgers), Juan suferă dar pretinde că este fericit atât timp cât Ester e fericită. Atunci când Phil rupe, din vinovăţie, relaţia extraconjugală spre disperarea lui Ester, Juan îl contactează în secret pe Phil şi îi cere să continue. Phil este nesigur dacă e cazul să participe în acest joc pervers şi distructiv. O situaţie dureroasă şi dezagreabilă, marcată de agresivitatea masculină toxică, un aspect care îşi găseşte o expresie simbolică în imaginea taurilor.
Ceea ce atinget la Our Times e relaţia lui Juan cu fiul său cel mare, relație mişcătoare, şi există o scenă superbă când Ester participă la un concert de timpane în Mexico City, un spectacol atrăgător.
Înainte de a întâlni acest cuplu, o scenă scăldată în soare în care copii şi adolescenţi joacă jocuri violente dă naştere unei idei cruciale din Our Time, anume ciocnirea între lumea brutală a instinctelor, sub toate formele, cu codurile artificiale ale comportamentului şi esteticii. Ţelul lui Reygadas pare a fi să sublinieze dihotomia între instincte pe de o parte şi moralitate pe de alta, ca şi eforturile noastre zadarnice de a le ţine pe ambele sub control.
Filmul este foarte asemănător cu producţia sa din 2012, Post Tenebras Lux, care începe tot cu scene filmate la o îndepărtată fermă din Mexic. Our Time începe într-un mod similar, cu scene în care copiii se joacă într-un peisaj mirific: ei sunt parte a unei mari şi aparent fericite familii, la o petrecere organizată de părinţii lor, Juan Şi Ester, jucaţi de regizorul însuşi şi de soţia lui, de altfel producător, monteur şi co-scenarist la majoritatea filmelor lui Reygadas.
Acţiunea filmului este plasată la o fermă - propria fermă a lui Reygadas - unde Juan creşte tauri pentru lupte. Filmul nu se apleacă însă asupra valenţelor metaforice ale acestui aspect; nici nu stă vreo clipă asupra concluziilor dacă e bine sau dacă e rău. Însă Juan - personajul - este şi un artist, nu regizor ca în viaţa reală, ci poet, care participă la festivaluri de poezie.
Cu trei copii reuşiţi, Juan şi Ester par să fie foarte fericiţi. Însă există o problemă. Cei doi au o atitudine relaxată asupra monogamiei, la limita unei relaţii deschise, care permite teoretic aventuri extramaritale, atât timp cât sunt total dezvăluite. Aşa că atunci când Ester are o aventură cu un crescător de cai, Phil (Phil Burgers), Juan suferă dar pretinde că este fericit atât timp cât Ester e fericită. Atunci când Phil rupe, din vinovăţie, relaţia extraconjugală spre disperarea lui Ester, Juan îl contactează în secret pe Phil şi îi cere să continue. Phil este nesigur dacă e cazul să participe în acest joc pervers şi distructiv. O situaţie dureroasă şi dezagreabilă, marcată de agresivitatea masculină toxică, un aspect care îşi găseşte o expresie simbolică în imaginea taurilor.
Ceea ce atinget la Our Times e relaţia lui Juan cu fiul său cel mare, relație mişcătoare, şi există o scenă superbă când Ester participă la un concert de timpane în Mexico City, un spectacol atrăgător.
