Părerea criticului
Outrage, în regia lui Takeshi Kitano, a avut premiera mondială la Cannes, cu o sală Debussy de 1000 de locuri insuficientă - câteva zeci de persoane nu au mai putut participa la proiecţia din Palatul Festivalului. După Mike Leigh, Takeshi era singura speranţă a unei săptămâni la Cannes 2010 în care filmele din competiţie au fost preponderent slabe.
Outrage, despre lupta mai multor clanuri din mafia japoneză Yakuza, a concurat cu o poveste în care te pierzi printre atâtea nume de familii în luptă pentru câştigarea favorurilor conducătorului lor, cu atâţia şefi rivali şi subalterni, cu atâtea intrigi, răzbunări şi trădări.
Dar te prinde prin ritmul infernal dat de montajul agresiv şi scenele de execuţie sau reglările de conturi de o violenţă exhibată pe ecran fără menajamente - provocând reacţii la unison în sală. De data aceasta nu mai au loc eviscerări, dar execuţiile sau torturarea pentru aflarea unor informaţii arată tot atâta cruzime.
Personajul lui Takeshi Kitano e un hibrid straniu între violenţă şi melancolie. O nuanţă nouă, faţă de calmul rece al mafioţilor clişeistic portretizaţi în cele mai multe filme.
Otomo (Takeshi Kitano) e un veteran al mafiei, care şi-a văzut colegii avansând de la stadiul de bătăuşi cu tatuaje la faza de mari oameni de afaceri. Lupta e mereu pentru a fi primul, sau măcar pentru a supravieţui, într-o lume coruptă care nu are eroi, ci doar trădare şi răzbunări...
Outrage ar fi avut mai multe şanse la Cannes cu un Tarantino ca preşedinte al juriului, in locul lui Tim Burton.
Outrage, despre lupta mai multor clanuri din mafia japoneză Yakuza, a concurat cu o poveste în care te pierzi printre atâtea nume de familii în luptă pentru câştigarea favorurilor conducătorului lor, cu atâţia şefi rivali şi subalterni, cu atâtea intrigi, răzbunări şi trădări.
Dar te prinde prin ritmul infernal dat de montajul agresiv şi scenele de execuţie sau reglările de conturi de o violenţă exhibată pe ecran fără menajamente - provocând reacţii la unison în sală. De data aceasta nu mai au loc eviscerări, dar execuţiile sau torturarea pentru aflarea unor informaţii arată tot atâta cruzime.
Personajul lui Takeshi Kitano e un hibrid straniu între violenţă şi melancolie. O nuanţă nouă, faţă de calmul rece al mafioţilor clişeistic portretizaţi în cele mai multe filme.
Otomo (Takeshi Kitano) e un veteran al mafiei, care şi-a văzut colegii avansând de la stadiul de bătăuşi cu tatuaje la faza de mari oameni de afaceri. Lupta e mereu pentru a fi primul, sau măcar pentru a supravieţui, într-o lume coruptă care nu are eroi, ci doar trădare şi răzbunări...
Outrage ar fi avut mai multe şanse la Cannes cu un Tarantino ca preşedinte al juriului, in locul lui Tim Burton.
