Părerea criticului
Genul filmelor cu zombie plasat în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial nu ne este străin, şi ne gândim la producția Dead Snow din 2009 dar şi la alte filme horror, toate cu acţiunea plasată în timpul războiului. Meritul acestui amestec de genuri este că reuşeşte să combine un gen de oroare (cea a războiului), ori suspansul care precede confruntările militare, cu horror-ul tradiţional (fie că e vorba de zombie, de fantome sau de vampiri).
Caracterul criminal al Holocaustului şi cruzimea trupelor SS îşi găsesc corespondentul în caracterul inuman al zombielor, ceea ce are sens. Numele filmului trimite la Debarcarea din Normandia - operaţiunea „Overlord”, un eveniment istoric sângeros (deşi în alt fel), pe care eroii filmului trebuie să o pregătească în spatele liniilor inamice.
Caracterul criminal al Holocaustului şi cruzimea trupelor SS îşi găsesc corespondentul în caracterul inuman al zombielor...
De data aceasta, zombie sunt doar în parte adversarii: în rest este o poveste destul de convenţională despre eroi în spatele frontului (americani, nici nu se putea altfel), din acelaşi gen ca cele cu care au crescut generaţii după generaţii de băieţi după cel de-Al Doilea Război Mondial, şi din acelaşi gen de filme în care americanii (buni) îi bat pe germani (răi).
Filmul nu are un erou propriu-zis, ci este „echipa de cinci oameni” ca la carte: liderul intransigent, omul sensibil şi pacifist (în film este şi de culoare), personajul slab, cinicul, şi personajul feminin. Unii chiar vor supravieţui aventurii lor.
Filmul are din plin scene de suspans, însă nu l-am considera un horror standard: elementele horror există şi fac trimitere la scene de groază din picturile lui Goya, însă acţiunea şi momentele cheie îl plasează mai mult în zona filmelor de război. Începutul şi sfârşitul vorbesc despre asta.
Ceea ce face filmul să merite văzut este modul în care punctează, cu monştri desfiguraţi şi cu suspans, o secvenţă din ceva oricum oribil - războiul mondial.
Caracterul criminal al Holocaustului şi cruzimea trupelor SS îşi găsesc corespondentul în caracterul inuman al zombielor, ceea ce are sens. Numele filmului trimite la Debarcarea din Normandia - operaţiunea „Overlord”, un eveniment istoric sângeros (deşi în alt fel), pe care eroii filmului trebuie să o pregătească în spatele liniilor inamice.
Caracterul criminal al Holocaustului şi cruzimea trupelor SS îşi găsesc corespondentul în caracterul inuman al zombielor...
De data aceasta, zombie sunt doar în parte adversarii: în rest este o poveste destul de convenţională despre eroi în spatele frontului (americani, nici nu se putea altfel), din acelaşi gen ca cele cu care au crescut generaţii după generaţii de băieţi după cel de-Al Doilea Război Mondial, şi din acelaşi gen de filme în care americanii (buni) îi bat pe germani (răi).
Filmul nu are un erou propriu-zis, ci este „echipa de cinci oameni” ca la carte: liderul intransigent, omul sensibil şi pacifist (în film este şi de culoare), personajul slab, cinicul, şi personajul feminin. Unii chiar vor supravieţui aventurii lor.
Filmul are din plin scene de suspans, însă nu l-am considera un horror standard: elementele horror există şi fac trimitere la scene de groază din picturile lui Goya, însă acţiunea şi momentele cheie îl plasează mai mult în zona filmelor de război. Începutul şi sfârşitul vorbesc despre asta.
Ceea ce face filmul să merite văzut este modul în care punctează, cu monştri desfiguraţi şi cu suspans, o secvenţă din ceva oricum oribil - războiul mondial.
