Pădurea de molizi (2025)

Nu știu de unde atâtea comentarii pozitive și acea notă, dar documentarul e super plictisitor, sub forma interviului dar nu cu oameni direct implicați ci cu actori care joacă roluri și presărat cu flash-uri de „la încălzire” în care actorii își învață script-ul. Da, istoria e tragică, dar nu-mi place cum a fost pusă în scenă..

Într-o formulă originală, este prezentat un episod tragic, petrecut în teritoriile românești anexate la URSS în iunie 1940. Gheorghe, care a scăpat și a reușit să ajungă în România, a fost despărțit de soția sa Minodora, deportată ulterior în Siberia cu cele două fetițe mici care nu au supraviețuit. O tragedie a fost și ceea ce au îndurat cei deportați. Bătrânii și copiii au fost victime sigure. Au scăpat foarte puțini printre care Minodora, care și-a refăcut viața cu un alt bărbat, un văr al primului soț. Pădurea de molizi de la Varnița, plantată în poiana unde au fost împușcați românii fugari, a rămas ca o mărturie tăcută a dramei celor între doar 20 (conform NKVD) și 2000 (alte surse), deci oricum sute de oameni, care doreau să treacă în România (mânați de foame și de teroare). Încurajați pe de-o parte de autoritățile raionale sovietice să facă acest pas, au fost așteptați în acea poiană, somați și împușcați. După cum spunea Gheorghe, fugarii n-au crezut că armata va trage în ei. Monologul de final al actriței care o imaginează pe Minodora pune probleme existențiale: Cine suntem? Încotro mergem? De ce și în prezent sunt atâția oameni care se pregătesc să ucidă și chiar ucid alți semeni? Filmul invită la reflecție.

Un film care merită văzut.Atipică abordarea regizorală dar reușește să transmită emoție. Coca Bloos este nucleul acestui film.

O aberatie de propaganda fascista, anti-rusa si anti-sovietica, care prezinta foarte biased si anti-sovietic lucrurile

Un film interesant despre Masacrul de la Fantana Alba din 1940

Obligatoriu de vazut pentru orice roman ! Masacrul de la Fantana Alba a fost unul dintre cele mai triste momente din istoria noastra, si nu trebuie sa il uitam vreodata