Pâinea noastră cea de toate zilele este, la bază, o poveste despre supraviețuire. Despre lupta de supraviețuire a uneia din puținele afaceri sociale din România, brutăria MamaPan, precum și a celor care lucrează acolo - mame singure, fără posibilități materiale, aflate la baza piramidei sociale, femei care doresc să aibă o ocupație, care se gândesc la asigurări medicale și la pensie, femei care au refuzat statutul de „asistat social”.
MamaPan este un loc în care nu se face doar pâine, ci și un loc în care se repară vieți. Documentarul urmărește povestea a cinci femei care lucrează la brutăria MamaPan, descoperind spectatorului provocările cu care acestea se confruntă, precum și motivațiile lor pentru nu renunța în fața a ceea ce pare un sistem construit să le pună piedici, nu să le ajute. Provocările nu sunt doar ale angajatelor, ci și ale Irinei Sorescu, inițiatoarea afacerii, care se încăpățânează să creadă că economia socială poate să funcționeze, oricât încearcă sistemul autohton să o contrazică, așa cum ea însăși declară: „Ceea ce facem noi este să luăm niște oameni care sunt în grija statului și să-i trecem în partea cealaltă, unde devin contribuitori la bugetul statului. Iar asta este de foarte multe ori foarte greu.”